2,970 matches
-
2004 În romanul lui Cimpoeșu, Dumnezeu este blajin și indulgent, mai Închide ochii, mai lasă de la el, vorba unui personaj, Dumnezeul românilor dă totul și nu cere nimic. MANUELA GOLEA, În ziarul Ziua, 27 iunie 2001 Dezlănțuit parodic și deopotrivă tandru, fără nimic sfînt, Însă mereu Înfiorat de adierea ironică a misterului divin, romanul Simion Liftnicul de Petru Cimpoeșu aduce În proza românească de după 1989 o prospețime aproape neverosimilă de ton și viziune. O prospețime dublată, Încă și mai neverosimil, de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vic se opri și așteptă pînă cînd Pablo, care rămăsese În urmă, se apropie Îndeajuns, ca să-i poată vorbi. Pentru a-l Încuraja, sau pentru a fi mai convingător, Îi puse o mînă pe umăr. Era un gest bărbătesc aproape tandru, datorită căruia Pablo tresări, mai ales că Vic Îi rosti numele. — Știi, Pablo, aș vrea să-mi cer scuze pentru purtarea mea de alaltăieri, cînd ne-am Întîlnit În pădure. Sper că Înțelegi, trebuia să-mi iau anumite măsuri de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul Tușicii, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă o zvăpăiată ca ea se gîndește la gesturi tandre și sentimentalisme. M-am prins din prima pe cine voiai să pui gheara, zice Părințelul lovindu-l prietenește pe Roja în fluierul piciorului ca să-i atragă atenția. — Angelina e o adevărată femeie de casă, Părințele, spune Roja, gospodină a-ntîia, curățică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară În toți acești ani, când mărturisesc cuiva lucrul ăsta. Bărbatul mângâie suprafața pânzei, ca și când acel chip de femeie este viu și mai lipsește foarte puțin ca să răspundă În cuvinte tandre, sentimentelor lui de iubire. -Mă Întreb totuși, cine era bărbatul care l-a vândut? spune femeia apropiindu-se de pictură. Mie nu-mi plac picturile cu portrete de femei. Mă gândesc imediat la faptul că ele nu mai sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unul pe celălat. Noroc că am adus cu mine și pătura. Știi din proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă, e foarte tandru. Ziua nu se dezlipește de mine. și cerșim cum s-ar spune, Împreună. Uneori, când ne retragem În culcuș mai devreme, aud pașii spectatorilor, ba mai mult, aud frânturi de dialoguri din filme, și muzică. Poate Într-o zi, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, întrucât ea era de-a dreptul fascinată de persoanele al căror nume, ca și al ei, începea cu litera A. Această fascinație se referea și la fratele meu Alexander, între el și soția mea existând o relație afectuoasă, aproape tandră, deși acest lucru fusese mai puțin evident în ultimul timp având în vedere pasiunea ei pentru Anderson. Nu-mi trece prin minte nici o persoană care să aibă mai puțină nevoie de psihanaliză decât Antonia și cred că a început aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se aflau două radiatoare, însă Antonia insistase să se facă și un foc cu cărbuni, ca să mă înveselească, după cum se exprimase ea. Intrară împreună și se opriră alături uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care o au femeile când se uită la un copil mic. La Rosemary grija era însoțită de curiozitate, la Antonia de neliniște. Îmbrăcată într-un costum gri deloc ostentativ Rosemary părea extrem de mică pe lângă soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în lumina schimbătoare. Mi-am dat seama imediat, cu durere, că Antonia și Palmer nu ne așteptau. Ședeau unul lângă altul pe două scaune cu spătar, aproape de foc. Palmer își pusese brațul pe după umerii soției mele, iar fețele lor, întoarse tandru una către cealaltă, se vedeau clar din profil marcate de un contur auriu. Acea imagine de o clipă îi înfățișa ca pe niște zeități dintr-o friză indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că trecuserăm în anul nou. 14 Antonia m-a sunat a doua zi de dimineață, devreme. A insistat să trec pe la ea, motiv pentru care n-am reușit să ajung la Georgie mai curând. Am găsit-o pe Antonia foarte tandră și emoționată, cuprinsă parcă de febră. Am stat cu ea toată dimineața și am luat prânzul împreună. Palmer nu s-a arătat deloc. A fost o dimineață care mi-a făcut bine și când am plecat mă simțeam mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mână aproape mi s-a făcut rău. Cât de diferită era această dragoste de cea pe care o simțisem pentru Antonia - o dragoste caldă, strălucind de demnitate omenească - ca și de cea pe care o simțisem pentru Georgie - veselă, tandră, senzuală. Și totuși, cât de superficiale mi se păreau acum aceste sentimente prin comparație. Puterea care mă stăpânea acum nu avea nimic în comun cu ceea ce simțisem înainte; și îmi reveni în minte imaginea Iubirii înfățișate de Dante. El m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totuși mie îmi trimisese prețiosul ei păr. M-am întors și am privit-o pe Antonia în față, stând amândoi în dreptul ferestrei. Ea mi-a mângâiat brațele, și-a plecat capul în față și m-a învăluit cu aceeași privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și luni de zile de iubire, și tandră și voluptuoasă, dar, în cele din urmă - în chip inevitabil, ca și moartea - timpul zboară și dorința se stinge. Până la urmă, pur și simplu nu sunt în stare să fac pasul căsătoriei. Dar de ce ar trebui să-l fac? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
normală în dragoste“ (acest „complet normală“ ar merita să fie supus unei analize semantice, dar să mergem mai departe), pentru a se obține o atitudine complet normală în dragoste, susține el, trebuie să se unească două fluxuri de sentiment: sentimentele tandre, afective și sentimentele senzuale Și, din păcate, de multe ori acest lucru nu se realizează. „În astfel de cazuri, bărbații care iubesc nu sunt animați de dorință, iar cei care sunt animați de dorință nu iubesc“. Întrebare: să mă consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai satur de tine! striga ea. Oi fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină? — Mă gândeam că de vină o fi ilegalitatea unui „han“. — Ah, trebuie să fie ceva! Mă simt, mă simt așa de trăsnită... și tandră - nestăpânit de tandră cu tine! Ah, iubitule, mă gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tine! striga ea. Oi fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină? — Mă gândeam că de vină o fi ilegalitatea unui „han“. — Ah, trebuie să fie ceva! Mă simt, mă simt așa de trăsnită... și tandră - nestăpânit de tandră cu tine! Ah, iubitule, mă gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi era joasă, aproape tandră. Ar fi putut momi un câine drag spre camera de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
experimentate Îi veniră iar În minte: „Vor promite totul Înainte“, iar acel ciudat cod moral al clasei sale o avertiză: „Nu trebuie să le amintești“. Cu toate acestea, se apropie de el și, cu o mână Încercă să-i aranjeze tandră părul, ca să semene Întrucâtva cu cel al iubitului ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de unde au plecat spre scenele centrale ale țării actori ce-au făcut din meseria lor o cale regală. Și tot acolo auzisem că locuiește un scriitor ale cărui cărți, citite în anii '80, prin personajele lor "furioase" iubind mai degrabă tandru decât tumultuos, prin atmosfera de uzină din cele câteva pagini unde cuvântul de ordine era "noi muncim, noi nu gândim", dar mai ales prin curajul care încă mai răzbătea dintre rândurile rămase în urma foarfecelor cenzurii, îmi înseninaseră multe ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de unul singur, amintindu-și cum, trecînd pe lîngă club, împreună cu Sorina, ea tocmai l-a invitat să intre, să asiste la un antrenament. Absorbit de frumusețea trupurilor înfierbîntate, al căror miros de piele transpirată îl simțea insinuîndu-se feminin și tandru în trupul lui, excitîndu-l, s-a trezit urmărind-o pe una, mai zveltă, cu formele mai pronunțate, murmurînd aprecieri, pînă cînd, observînd privirea curioasă a Sorinei, a completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cît timp eu..., poate că și de aceea e bine în funcția asta să fie oameni cu o situație clară, stabilă. Îmi pare rău și pentru tine și pentru ea, sînteți amîndoi tineri..., aia-i frumoasă, are un ce ascuns, tandru..., se ghicește în ea scînteia viitorului foc... Și zici că tata mă așteaptă? schimbă Săteanu vorba. Eu n-am zis-o încă. Vei fi aflat mata. Mda... murmură Săteanu, privind în gol. Nu știu cît preț o pune el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
situația aceasta se confrunta Dan în schimbul de față, ca să păstrăm metafora mecanicistă, de altfel extrem de lesne de înțeles, de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu exulta, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că totul se terminase, că nu mai simțea nimic pentru nevastă-sa, că i-ar da undă verde și că ar continua să trăiască alături de Bull, dacă nu ar fi consecințele medicale ale unei asemenea acțiuni. Și uite cum era tandru cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o mai văzuse. Chiar privirea pe care o avea înainte de a-i spune lui Bull, cu un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]