1,281 matches
-
le lăsă un avans de cinci minute, o luă pe scurtătură spre centrul orașului și parcă la umbră, peste drum de rampa de încărcare a morgii. Trecură paisprezece minute până la apariția caravanei. Niles se dădu în spectacol dirijând peste rampă tărgile acoperite cu cearșafuri. Norton Layman ieși să le dea o mână de ajutor. Danny îl auzi cum îl certa pe Niles pentru că separase cadavrele. Rămase în mașină, în așteptarea rezultatelor de la Layman. Se lungi cât mai mult pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny lăsă receptorul să-i cadă din mână și pe Shortell să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei. Îl văzu pe Danny, blocă accesul în sala de disecție a doctorului Layman și îi spuse: — Țin-te bine. Danny inspiră adânc. — De ce? Shortell spuse: — E Augie Luis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
marelui juriu pe care o primise, studie paginile ca să găsească dovada certă, văzu scris pe o fișă de personal „Juan Duarte, lider AUFT, figurant/mașinist la Variety International Pictures”, își aminti de Augie Duarte, sufocat cu propria-i pulă, pe targa de la morgă, își aminti de cei trei mexicani de pe platoul unde se filma Masacrul tomahawkului în ziua în care întrebase de amicii lui Duane Lindenaur și își aminti și că Norm Kostenz îl fotografiase după bătaia de la pichetul de grevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în vacanță imediat după aceea. În iulie a făcut o criză de inimă... A venit să-l ia ambulanța. Sergiu zicea: „Nu urc pe targă, pentru că infirmierii sunt în stare să mă răstoarne.“ A plecat singur, după infarct, îți închi pui. Este o bună bucată de drum de la casă până la poartă. S-a urcat în ambulanță, eu, în spate cu mașina. S-a stins la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate, să intre pe Valea Moravei, pe vechiul itinerar al lui Iancu de Hunedoara. - Tot nu Înțeleg... - Rețeaua Apărătorilor a descoperit un grup de spahii care au coborât pe Valea Moravei. Erau aproximativ patru sute și duceau un rănit pe o targă... Mult prea mulți pentru un singur rănit. - Pietro!! - Nu știm nimic În plus. Dar există o șansă. Dacă e el, Înseamnă că n-a murit. Îl vom găsi. Două din cele trei echipe de șoc s-au Întors fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă, ceva mai mare și mai rece decât prima. Era o casă cu un etaj, construită din piatră de râu, Într-o poiană largă. Oană fu dus, pe targă, Într-una din camerele de la etaj. Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și poate respira mai ușor mâine, ar trebui s-o luăm din loc. La noi, cel puțin, va fi În siguranță. - Bine, Jovanka. Cum poruncești, așa voi face. Ne odihnim până În zori, apoi pornim. O să spun oamenilor să facă o targă din crengi de brad. Avem blănuri de urs ca să-l ținem la căldură. Erina nu Înțelese nimic, dar Își dădu seama că se vorbește despre niște schimbări. O Întrebă din priviri pe Jovanka. Femeia crescuse Într-un sat din Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațul din umbră care apăra viața lui Ștefan. Ca și cum s-ar fi gândit la același lucru, voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni, retragerea mea În susul Bistriței. Au pierit și alți boieri vechi, credincioși ai mei Încă din primele zile de domnie. Dar moartea lui Litovoi mă Îndurerează mai mult decât pot scrie În acest răvaș. Mi-a fost adus pe o targă din crengi și și-a dat sufletul În fața mea. Ar fi vrut să vă aibă alături pe tine și pe cei doi copii ai lui. Dar știa că nu se poate. Ultima lui dorință a fost să fie Îngropat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în vacanță imediat după aceea. În iulie a făcut o criză de inimă... A venit să-l ia ambulanța. Sergiu zicea: „Nu urc pe targă, pentru că infirmierii sunt în stare să mă răstoarne.“ A plecat singur, după infarct, îți închipui. Este o bună bucată de drum de la casă până la poartă. S-a urcat în ambulanță, eu, în spate cu mașina. S-a stins la spital
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la gât. Femeia se arătă gata să Încerce cele spuse de Tatapopii, Însă se Îndoi că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la gât. Femeia se arătă gata să Încerce cele spuse de Tatapopii, Însă se Îndoi că, la sfârșit, targa i-ar fi fost ei trebuincioasă. Lăudărosul ar fi dat dovadă de prevedere dacă și-ar fi pregătit sicriul, căci, după Încăibărarea cu ea, n-avea cum să rămână În viață. Bătrânul nu-i Întoarse vorba și o luă, domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise. Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
final, tânărul medic s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat și a ieșit grăbit din vestiar, nerăbdător să se întoarcă acasă, pentru amânata reîntâlnire cu mama sa. Și, chiar când pășea în hol, a zărit o pacientă dusă pe targă către sala de operație. Era doamna Weinberg. Din câte mi-a spus doctorul, a murit fără să-și mai recapete cunoștința. O întâlnire neașteptată Am bătut câmpii preț de zece pagini, cu unicul obiectiv, până acum, de a mă prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
treacă douăzeci și patru de ore. Între timp, trebuia să stau liniștit și să aștept, singur cu frica și cu imaginația mea morbidă, în timp ce sângele depăna încet povestea a ceea ce se întâmplase sau nu cu mine. Asistenții aduceau mereu pacienți noi pe targă, care treceau unul câte unul prin fața mea cu crizele lor de epilepsie și blocajele lor intestinale, cu rănile de cuțit și supradozele de heroină, cu mâinile fracturate și capetele pline de sînge. Voci strigau, telefoane sunau, cărucioare cu mâncare zdrăngăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Buddha în Mao. Și sunt sigură că Buddha este rolul pe care-l joacă iubitul meu. Lipsa de somn l-a slăbit pe Mao. A făcut febră. Tremură incontrolabil sub pătură. Gărzile fac cu schimbul ca să-l transporte cu targa. Așa bolnav cum e, iubitul meu continuă să conducă bătălii. Așa ajung eu secretara și ajutorul lui. Acum, eu sunt cea care scrie ordinele lui Mao și redactează telegramele. Sunt trează când e el treaz, și rămân trează atunci când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
striga în gura mare fraza în mod oficial. Prin telefon, îl aud pe Lin dând un ordin. Îl aud cum țipă: Nu-mi pasă că Yelin e sau nu bolnav. Dacă nu se poate mișca, scoateți-l afară pe o targă! După ce-l pune pe Yelin în mâinile lui Kuai Da-fu, ea începe să plănuiască bătălii mai mari. Pe 29 iulie, deschide o demonstrație de 2 000 de persoane la Palatul Poporului, în cinstea activiștilor Revoluției Culturale. Sunt trimise invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țintirim. Și mai ales i-am mirosit - când ai miros bun, ca mine, ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și mai ales i-am mirosit - când ai miros bun, ca mine, ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine, ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i vară, așa mi-a explicat Moș Iacob. Dac-ar fi fost iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]