1,408 matches
-
sarcastice. ― Ce facem? se interesă Lambert. ― Nu facem nimic. Cum a menționat și Ash, tentativa noastră ne-a adus numai necazuri. Așa că-l retrimitem pe Kane la "autodoc" nădăjduind că acesta va găsi o idee mai bună. Apăsă pe o tastă. Platforma reintră în cușca de sticlă. Ceru mașinii alte imagini interne ale pacientului în comă, diagrame. Nimic nu alterase starea precedentă. Nici o soluție. Ash urmărea diverse informații. ― Funcțiile sale corporale se desfășoară normal în continuare, dar a apărut ceva. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decât s-o căutați dacă așa vreți. Eu stau la ușă. ― Sunt de părere că merită osteneala, zise Ash dezlipindu-se de geamul despărțitor. Este un specimen unic. Cu siguranță va fi nevoie să-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
primi nici un răspuns, Ripley intră cu prudență în anexa ordinatorului central. Pentru o perioadă de timp nedeterminată, va dispune cum va dori de întregul creier al lui Nostromo. Așezându-se în fața pupitrului principal acționă toate panourile, împinse cu insistență o tastă de pe tabloul de identificare. Ecranele se aprinseră. Până în prezent, fusese un joc de copil. Acum începea treaba serioasă. Medită un minut, programă pe tabulator un cod de cinci cifre care, gândi ea, îi va furniza răspunsurile pe care le căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trezit un zgomot puternic și sacadat. Pe biroul de la picioarele patului, în întuneric, mașina de scris bătea singură. Automat m-am sculat, am aprins lumina și m-am aplecat asupra foii pe care tamburul mașinii o plimba cu zgomot de taste și clopoței dintr-o parte într-alta. Am citit. Degetele nevăzute luaseră povestirea mea de la început. Ajunseseră la visul cu borcanul de sticlă și tocmai scriau fraza: " Cînd am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa că se vedeau acum bine cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta lui firavă, fața îngustă, triunghiulară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curând și prietenul ei o lăsase pentru o alta și astfel a ajuns săși mărească doza considerabil. Asta deschise ultimul capitol din viața ei... Era o noapte friguroasă de ianuarie. Înghiți o ultimă pastilă de ecstasy. Scria apăsând ușor fiecare tastă a tastaturii. Își închise ochii și își aduse aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul sufletului ei înghețat, pe el . O lacrimă cristalină luneca ușor parcurgând obrajii fini ai feței. Simțea cum totul în jurul ei
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
Nimic nu mai era cum a fost. În mintea ei vedea cum totul se spărgea . Vroia să se ridice, dar nu putea . Parcă cineva o ținea pe scaun și nu o lasă să se oprească din scris . Dar parcă și tastele le apăsa tot mai greu și mai greu. Simțea cum aerul din jur este tot mai greu de respirat pe timp ce trece. Un fior rece îi trecuse pe șirea spinării. O altă lacrimă își facu loc pe obrazul palid
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
urbanism, restaurare, Ed. Tehnică, București, 1996. 52. RACHET GUY, Universul arheologiei, Ed. Meridiane, București, 1977. Capitolul II 1. Semnificativ în acest sens este articolul lui DEBORA J.MEIJERS "The Museum and the Exhibition: the latest gimmick by the arbiters of taste, or an important culturalphenomenon?", în Thinking about Exhibitions, ed. Greenberg, Bruce Fergunson, Sandy Naire Routledge, London, 1999. 2. FOUCAULT MICHEL, în prelegerea Des espaces autres, École d'Architecture, Universitatea din Geneva, 1984, vezi și GUCHT DANIEL VANDER, L'art contemporain
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
oferte felurite de angajamente în străinătate așteptau cam de mult buna plăcere a maestrului. 266 Vocile nu le alesese dintre vedetele de operă, ci din coriști de muzică religioasă; voci juste și maleabile, pe care să le mânuiască ca pe taste, care să fie sclavele artei lui de animator și cu care să obție perfecția. Coralul era un omagiu direct adresat Elenei și cântat parcă de el singur pentru ea. Anunțând Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se simți mulțumit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vedea un sat scăldat în lumina aurie a răsăritului. Fusese primul meu test, acceptat de bună voie, nu din rațiuni politice sau sociale, ci pentru a-mi dovedi mie însumi că pot să fac ceva mai mult decât să butonez tastele calculatorului. În republica mea utopică, toți tinerii de vârsta mea ar trebui să facă acest test. Eliminarea serviciului militar obligatoriu era un handicap pentru fiecare dintre aceștia. Nu poți fi un spion bun și nici un bun patriot dacă nu știi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
oră, insistând: „Fetelor, ori începeți să vorbiți, ori o lăsați baltă“. Comportamentul ei la telefon nu se schimbase prea mult, doar că locul Tetrisului fusese luat de imaginile telescopului Hubble. Weber o auzea tastând la celălalt capăt; țăcănitul furtiv al tastelor. Solicita fonduri sau căuta prin baze de date astronomice uriașe. Nu spuse nimic timp de câteva secunde. În cele din urmă, o întrebă: — Cum merge vânătoarea de planete? Bine, tastă ea. În august mă duc la Keck1. Încercăm să suplimentăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bucuria ta de zi cu zi. Pentru că cercetarea adevărată te vrea nefericită, te vrea frustrată și suferindă ca să-ți dea, cu zgârcenie, câteva rezultate, desigur, inegalabile. „Cum o să faci ?“, sunt întrebată din această zonă înaltă. „O să stai cu mâinile pe taste și-o să legeni copilul cu piciorul ?“ Da. De fapt chiar asta o să fac. Și m-ar ajuta destul de mult dacă societatea în care trăiesc ar avea încredere că pot să fac asta și nu mi-ar pune la îndoială munca
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub apăsarea foarte multor straturi de „mama“, să fii singură înseamnă că laptopul îți aparține numai ție și că ore întregi nu auzi decât păcănitul tastelor, până când zgomotul ăsta se confundă chiar cu liniștea dimprejur. Atunci când ești singură adormi foarte târziu, întotdeauna cu o lumina aprinsă, pentru că întunericul e mult mai întuneric atunci când nu mai e nimeni în casă și, dacă nu trebuie să adormi pe
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
în fugă pe coridor. Pretutindeni zări oameni adormiți; cât despre pereți, erau albi, fără nici o imagine! Ajuns pe puntea de comandă, trebui să sară peste trupul căpitanului Leeth, care zăcea pe podea, lângă tabloul de control. Răsuflând ușurat, apăsă pe tasta care dirija fluxul de energie spre scutul de protecție al navei. Peste câteva clipe, cocoțat pe unul din scaunele de control, Elliott Grosvenor schimba poziția navei. Înainte de a părăsi puntea, avu grijă să pună sistemul de control al direcției sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cadranelor pe care le avea sub ochi se răsuciră, pentru a se opri, însă, numaidecât. Reacția lor indică indirect prezența unui strat compact de minereu de fier, cu urme de carbon și de molibden... "Oțel!" exclamă Grosvenor și acționă o tastă, care declanșa un șir întreg de evenimente: o alarmă începu să sune, McCann sosi în fugă, iar nava se opri din zbor. La câțiva pași de Grosvenor, McCann începu să discute cu Kent. - Da, domnule director, oțel, nu doar minereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tremure. - A sosit, cred, momentul să-i aduc înapoi, spuse Grosvenor, ridicându-se în picioare. N-aș vrea să pățească ceva. Porni spre un perete de care era rezemat un instrument, cu o tastatură complexă, cu douăzeci și cinci de rânduri de taste minuscule, de diferite culori. Fiecare rând cuprindea câte douăzeci și cinci de taste. McCann se apropie și el de acest instrument și-l privi cu mirare. - Ce-i obiectul ăsta? Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ridicându-se în picioare. N-aș vrea să pățească ceva. Porni spre un perete de care era rezemat un instrument, cu o tastatură complexă, cu douăzeci și cinci de rânduri de taste minuscule, de diferite culori. Fiecare rând cuprindea câte douăzeci și cinci de taste. McCann se apropie și el de acest instrument și-l privi cu mirare. - Ce-i obiectul ăsta? Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu o mișcare rapidă, aproape neglijentă, Grosvenor apăsă pe șapte taste, apoi răsuci un comutator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cuprindea câte douăzeci și cinci de taste. McCann se apropie și el de acest instrument și-l privi cu mirare. - Ce-i obiectul ăsta? Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu o mișcare rapidă, aproape neglijentă, Grosvenor apăsă pe șapte taste, apoi răsuci un comutator. Se auzi un sunet limpede, melodios, al cărui ecou stărui multă vreme în aer. - Ce asociații ți-a trezit acest sunet? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann păru să șovăie. Fața lui avea o expresie ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se poată împotrivi. McCann se întoarse la scaunul lui și se așeză. - Mă sperii! murmură el, pălind. Metodele dumitale mi se par, îți repet, imorale. Grosvenor îl privi cu atenție, apoi se aplecă asupra instrumentului și apăsă pe o altă tastă. De data asta, ieși un sunet mai trist și mai dulce, parcă lipicios, căci ecoul lui stărui multă vreme. - Ei, ce reacție ai avut acum? întrebă Grosvenor. - Mi-am amintit de maică-mea, răspunse McCann, cu un glas șovăitor. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vrut să... - A nu, e prea periculos! îl întrerupse Grosvenor, încruntându-se. Dacă aș merge mai departe pe linia asta, unii dintre oameni ar ajunge să stea chirciți, ca în burta mamei... Dar acum? întrebă el apăsând pe încă o tastă, care declanșa un sunet ca un clinchet de clopoței. - Parcă aș fi iar copil și aș fi trimis la culcare murmură McCann. Tii, ce somn mi s-a făcut! Și, fără să vrea, căscă. Grosvenor deschise sertarul unei măsuțe de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atacatorii încercau să înainteze sprijinindu-se de perete, dar înaintau foarte încet, căci mâinile li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă. Clinchetul de clopoței răsună la fel de slab ca și data trecută, dar oamenii de pe coridor se cufundară într-un somn adânc. - Asta se va repeta din zece în zece minute spuse Grosvenor, ridicându-se. Am instalat peste tot difuzoare care preiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu-se la telefon, degetele îi tremurau pe taste. Sună la Informații și ceru numărul. Îl găsiră și se oferiră să-i facă legătura. Sună de trei, patru, cinci ori. Un mesaj înregistrat: Ne pare rău, dar birourile noastre sunt închise duminica. Programul nostru obișnuit este de luni până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doar trei rezultate relevante: unul dintre ele era o altă referință din Minerva, în toate trei apărând alături de Shimon Guttman. Despre Ehud Ramon singur, ca persoană independentă, autonomă, nu exista nimic. Găsi o bază de date cu arheologi israelieni și tastă Ehud Ramon pe fereastra de căutare. Mulți Ehud și un Ramon, dar nici un Ehud Ramon. La fel și cu Institutul Arheologic American. Cine era acest om legat de Guttman, dar care nu lăsase nici o urmă? Și atunci își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să folosească în afară de Vladimir? Deci încercă Jabotinski, Jabo, VladimirJ și alte, i se părură ei, peste treizeci de permutări. Nu avu noroc. Apoi îi veni brusc o idee. Fără să stea pe gânduri, scoase telefonul mobil și începu să apese tastele. —Biroul lui Khalil al-Shafi, vă rog. Uri făcu un salt în spate, scăpând pe jos un teanc de hârtii. —Ce naiba crezi că... — Vreau să vorbesc cu Khalil al-Shafi, vă rog. Sunt Maggie Costello de la Departamentul de Stat. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri, mai dă-mi, te rog, telefonul mobil. Îl luă, dându-și seama că avusese o scăpare stupidă. Se uitase la mesajele scrise, care au fost, bineînțeles, șterse toate, dar nu verificase registrul de apeluri, lista de numere apelate. Apăsă tastele până când găsi lista de numere formate. Acolo, în capul listei, era un telefon dat sâmbătă după-amiază. Apăru pe display nu ca un număr, ci ca un nume. —Uri, cine e Baruch Kishon? În sfârșit, un lucru mai puțin misterios. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]