KorAP: Find »[drukola/base=tataie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...38 >

949 matches

Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406

-Da ce, fa, Mio, vrei să golești fântână? Atunci Mia, rușinată ca nu cumva și vecina să-i bănuiască sursa vredniciei, mi-a făcut semn să o urmez în grădină. La ea în grădină îmi plăcea mai mult decât la tataie. În mijlocul ei era un nuc mare. Crengile lui acopereau jumătate din grădină Nu mai văzusem niciodată um pom așa de mare. -La toamnă ai șapte ani, am să te las să te urci cu mine în nuc, mi-a spus

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
speriată că s-ar putea să nu tac așa ușor. Tot plângând, în mirosul de tămâie care se pierdea încet, am uitat de berbec și de cimitit și am adormit. A doua zi m-am trezit în zgomotul făcut de tataie. Aflaseră de la o vecină că m-a împuns berbecul lui Kati și venise să mă ia acasă. Mia îmi făcea semn să stau cu ea. Era prima ei zi de vacanță de primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
Mia îmi făcea semn să stau cu ea. Era prima ei zi de vacanță de primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era mai puternică, așa că, fără să o privesc, m-am urcat în căruță lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
făcea semn să stau cu ea. Era prima ei zi de vacanță de primăvară, dar teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era mai puternică, așa că, fără să o privesc, m-am urcat în căruță lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa că, de

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa că, de obicei, eu îi speriam pe toți. Nu voiam să vadă primul meu moment de slăbiciune. Așa că, am dat din cap, ceea ce însemna: așa și așa. Era cel mai bun răspuns. -Vezi curtea asta? mi-a arătat-o

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
și așa. Era cel mai bun răspuns. -Vezi curtea asta? mi-a arătat-o el cu vârful biciului. -Asta este casa popii, cine nu o cunoaște? i-am răspuns printre dinți, pentru că îi găsisem întrebarea prea naivă pentru vârsta mea. Tataie nu s-a lăsat păgubaș în fața indiferenței mele și a continuat cu și mai mult curaj: -Dacă ai ști de câte ori am măturat-o când eram copil?! Am întors capul spre drum și am văzut școala. Atunci, cu răutate i-am

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
cu și mai mult curaj: -Dacă ai ști de câte ori am măturat-o când eram copil?! Am întors capul spre drum și am văzut școala. Atunci, cu răutate i-am răspuns: -Spuneai că duceai nuiaua ca pe o sabie?! De unde, măi tataie, că doar treceai drumul? Nici nu aveai timp să o ții bine, că deja erai în curtea școlii! Tataie a înghițit în sec și nu m-a contrazis. Îi tăiasem pofta de povești. M-am uitat la el pe furiș

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
drum și am văzut școala. Atunci, cu răutate i-am răspuns: -Spuneai că duceai nuiaua ca pe o sabie?! De unde, măi tataie, că doar treceai drumul? Nici nu aveai timp să o ții bine, că deja erai în curtea școlii! Tataie a înghițit în sec și nu m-a contrazis. Îi tăiasem pofta de povești. M-am uitat la el pe furiș, nu fără oarecare milă. Fusesem la fel de rea ca berbecul lui Mia și în plus îmi amintisem de mamaia, care

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
pofta de povești. M-am uitat la el pe furiș, nu fără oarecare milă. Fusesem la fel de rea ca berbecul lui Mia și în plus îmi amintisem de mamaia, care mă învățase să fiu bună pentru ”Tatăl nostru”. -Vezi “Palatul”? a insistat tataie. -Ce mai este și cu ăsta? l-am întrebat plictisită, dar o undă de curiozitate se mișca deja în mintea mea. -Aici, când eram mic...a început tataie cu jumătate de gură, căci săracul nu știa dacă mă interesa sau

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
care mă învățase să fiu bună pentru ”Tatăl nostru”. -Vezi “Palatul”? a insistat tataie. -Ce mai este și cu ăsta? l-am întrebat plictisită, dar o undă de curiozitate se mișca deja în mintea mea. -Aici, când eram mic...a început tataie cu jumătate de gură, căci săracul nu știa dacă mă interesa sau nu povestea lui. -Să nu începi nici cu măiculița ta, nici cu țățica Ioana și nici cu fata popii! am sărit nervoasă. -Tataie, vreau să-ți spun numai

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
cu orez, că mureai tot înghițind în sec. Am plecat toți, puteau să ne dea și foc și tot nu am fi pierdut o asemenea ocazie! -Și tu ai mirosit sau ți s-a povestit? l-am întrebat curioasă. -Măi, tataie, tu dormi sau mă asculți? mi-a tăiat-o el scurt. Eu am fost printre primii. Când au deschis porțile la palat au dat țăranii buluc să prindă loc în față; așa credeau că erau primii și la bucate. L-

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
deschis porțile la palat au dat țăranii buluc să prindă loc în față; așa credeau că erau primii și la bucate. L-ar fi doborât și pe popa, noroc că l-a ținut dascălul de mână. Am bufnit în râs. Tataie încurajat de veselia mea și-a împins pălăria pe spate și cu gura până la urechi de râs, se chinuia să-și continuie povestea. -“Slujba trebuie făcută în podul palatului”, ne-a spus logofătul. Numai prințesele au rămas în două scaune

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
în podul palatului”, ne-a spus logofătul. Numai prințesele au rămas în două scaune mari în fața clădirii, cică erau bătrâne și nu puteau urca pe scări. -Și popa? -Păi cine ținea slujba, dacă rămânea și popa jos? m-a întrebat tataie cu o ironie în glas, care m-a făcut să mă simt mică și proastă. A tușit apoi puțin, plin de importanță și a continuat: -Eu nu m-am urcat. Nu pentru că nu aș fi vrut, dar s-au împins

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și nenorocire mare, tataie! -Păi de ce? l-am întrebat cu jumătate de voce, de frică să nu-mi spună iarăși că nu m-am gândit. -Când popa a spus: “Ne-am adunat astăzi pentru a sluji podul palatului pentru că domnișoarele prințese aud în fiecare

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
nu făceau decât să-și scuipe în sân. Nu din cauză că bușea podul, ci de teamă că îi călcau alții în picioare. Să te ferească Dumnezeu de prostimea gloatei! mi-a spus cu un aer foarte serios și înțelept. -De ce, tataie? l-am întrebat mirată. -Păi dacă unul țipa, toată gloata țipa; intra în panică fără să știe de ce. De ce se spune “gloată”? Pentru că merg orbește după primul prost care le dă semnalul. -Și cine era tataie în pod de bușea

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
și înțelept. -De ce, tataie? l-am întrebat mirată. -Păi dacă unul țipa, toată gloata țipa; intra în panică fără să știe de ce. De ce se spune “gloată”? Pentru că merg orbește după primul prost care le dă semnalul. -Și cine era tataie în pod de bușea? l-am întrebat cu respirația oprită de emoție. De data aceasta tataie râdea mai să cadă din căruță. El râdea și eu îl trăgeam de mânecă să-mi răspundă la întrebare. Fierbeam mai rău decât borșul

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
intra în panică fără să știe de ce. De ce se spune “gloată”? Pentru că merg orbește după primul prost care le dă semnalul. -Și cine era tataie în pod de bușea? l-am întrebat cu respirația oprită de emoție. De data aceasta tataie râdea mai să cadă din căruță. El râdea și eu îl trăgeam de mânecă să-mi răspundă la întrebare. Fierbeam mai rău decât borșul prințeselor. -Ți-am spus că aveau un logofăt? m-a întrebat să vadă dacă îmi aminteam. -Da

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
i s-a întâmplat ceva fetei. Aoleu, maică, să te duci acasă, că mor de frică să nu pățești ceva, că dacă nu murim noi înainte ne omoară tac-tu pe urmă. -Taci, Susano, nu mai cobi! s-a răstit tataie. Spune-i fetei că așa a fost, să nu mă creadă mincinos. -Sunt trecuți 40 de ani de atunci, ce mai țin eu minte toate prostiile! i-a răspuns mamaia, lăsându-ne pe amândoi cu gura căscată în mijlocul drumului, pe

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
Spune-i fetei că așa a fost, să nu mă creadă mincinos. -Sunt trecuți 40 de ani de atunci, ce mai țin eu minte toate prostiile! i-a răspuns mamaia, lăsându-ne pe amândoi cu gura căscată în mijlocul drumului, pe tataie, pentru că refuza să creadă că a uitat un eveniment așa de important și eu pentru că nu știam dacă să-l cred sau nu pe el. Când am intrat în curte, trăgând după mine plasa cu puținele lucruri pe care le

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe rochie și se chinuia să o tragă pe ea. Mă uitam somnoroasă la ei și nu îndrăzneam să îi

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
să îi întreb, de teamă să nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul găinilor, Gogule

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul găinilor, Gogule! s-a răstit mamaie

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul găinilor, Gogule! s-a răstit mamaie la el și cum își trăsese deja rochia, l-a împins pe tataie și a dat să deschidă ușa. -Ce faci, Susano? Mă dai în mâna lor? a întrebat-o speriat. -Trageți mă nădragii peste izmene, ia-ți opincile în mână și dacă nu te strig din poartă, fugi printre grădini la fete

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
strig din poartă, fugi printre grădini la fete cât oi sta cu ei de vorbă, că doar nu ne-o tăia gâtul. Bogați n-am fost, pe nimeni n-am omorât. Nici nu a pus mamaie mâna pe clanță, că tataie era deja în celar chinuindu-se să deschidă ușa și să fugă în grădină. -Oameni buni, cine-i la poartă? am auzit-o pe mamaie întrebând de pe prispă, după care, căutându-l cu privirea în întuneric pe Ciobănel, i-a

GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]