4,350 matches
-
și femeie, adică așa cum au fost binecuvântați de Dumnezeu. Așa este și la animale și la păsări, la pești și la plante, am continuat eu, încurajat de murmurele aprobatoare și de privirile înțelegătoare. Că doar nu ați văzut viței fără taur sau cățel numai din doi câini ori miel din doi berbeci! Numai prin familia tradițională, cea concepută prin bărbat și femeie, adică după rânduiala lui Dumnezeu, noi ne putem afirma întotdeauna identitatea, demnitatea și continuitatea neamului nostru românesc. Nu-i
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O bucată de Brâncuși recit infinit Arghezi ce să faci cu interpuși capra își visează iezii Recit infinit Arghezi cloșcă fără pui de aur într-o Rusie-a amiezii soarele parcă-i un taur Cloșcă fără pui de aur ce să faci cu interpuși când n-ai o tristețe faur și-o bucată de Brâncuși Recit infinit Arghezi într-o clipă a amiezii Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: ROMÂNIA PE ÎNȚELESUL TUTUROR / Costel
ROMÂNIA PE ÎNȚELESUL TUTUROR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384103_a_385432]
-
celălalt tărâm. Am fost vrednic, muncitor, jugul nu mi-a fost povară Am muncit cu drag și spor, zi de vară până-n seară, Nu mi-am supărat stăpânul, uneori când m-a bruscat, Pe vremuri, eram jupânul, cel mai bun taur din sat. -Ei, și care e năpasta, de stai trist și necăjit Într-o noapte ca aceasta, numai bună de iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
intervenit la director să mă angajeze după pensionarea ei. Probabil o fi insistat mult că m-am pomenit angajată ca dactilografă la o întreprindere cu vreo două sute de salariați, majoritatea tinere femei. Iar directorul, ditamai huiduma, se simțea ca un taur într-o turmă de vaci. Avea convingerea fermă că toate junincile întreprinderii trebuia să fie montate de importanta sa persoană. Numai în scopul ,,creșterii productivității muncii și realizarea mărețelor sarcini de plan”. Ca atare, a procedat în consecință, mobilându-și
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
și țăcăneam la mașină, până termina și marțafoaica de țăcănit care pleca bosumflată că nu m-a prins în jocul ei murdar. Cât privește pe Nicușor, secretarul organizației de bază din întreprindere, care le degustase și el, după ce se plictisea taurul de ele, le-a refuzat înțelept: - Vedeți-vă, mă, de treabă! Vreți să bag întreprinderea în rahat? Credeți că numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
înmulțesc câinii prea mult și întreținerea lor costă, vor trebui găsite soluții mai puțin costisitoare, dar în numele nu știu cărei bunătăți nu trebuie lăsați liberi prin sate și orașe punând astfel în pericol viețile oamenilor. Dacă putem tăia miei, oi, pui, găini, tauri, viței etc, putem lua măsuri radicale și cu câinii. Mulțumesc pentru poză: descopera.ro Referință Bibliografică: Scrisoarea unui miel / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionel Cârstea
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
cât un purice, palmele transpirate și pașii nesiguri, Olga a coborât tiptil, apoi, după ce a trecut de ușa inginerului, a rupt-o la fugă pe scări în jos. Nu putea uita ochii lui Augustin Zincă, erau injectați ca ai unui taur furios, din gură pe care nu o mai putea ține închisă, i se prelingea pe barbă bale scârboase, o imagine grotească. În zilele următoare nu s-a întâlnit cu Augustin, a doua zi după scena bahică a lui Zincă, a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
crudități. Mergea și se gândea la situația ei, divorțul se terminase, rămăsese în ”pronunțare”, în curând va fi liberă. Copiii ar putea, să-i lase mamei în grijă. Dar îi era teamă, să mai facă pasul spre căsătorie. Ieșirile de taur furios ale lui Zincă, reprizele de violență ale fostului soț, după ce trăise, copil fiind, cu un tată violent, o făcea să se teamă de o altă apropiere de bărbați. Nu-i plăcea nici Sorinel Buzura, era prea pedant, era un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
birou, voia să-l poată lua pe Pleșoiu la sfârșit de săptămână ... V. DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017. Zbierea a plecat hotărât de la serviciu, era ca un taur în arenă, cu ochii injectați, privirea neliniștită , mâinile interminabile se bălăbăneau tot timpul pe lângă corp, maxilarul inferior se mișca ritmic de parcă tot timpul ronțăia ceva . Era decis să se întâlnească cu Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de bani, am făcut multe cheltuieli, am mituit mulți oameni, sunt gata să rezolv cu adopția, dar și cu certificatul de deces pe numele băiatului așa cum ați cerut. Citește mai mult Zbierea a plecat hotărât de la serviciu, era ca un taur în arenă, cu ochii injectați, privirea neliniștită , mâinile interminabile se bălăbăneau tot timpul pe lângă corp, maxilarul inferior se mișca ritmic de parcă tot timpul ronțăia ceva . Era decis să se întâlnească cu Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
o va face nimeni și, mai ales, pentru că știe că ele, de fapt, sunt făcute pentru a fi ”imposibile de spus”. Pariu asumat, pariu câștigat! Cuceritor, ca farmecul pe care nu întâmplător l-a inclus în titlu, britanicul încăpățânat ia taurul de coarne și ne face cadoul cel mai frumos posibil: cel care ne redă pe noi înșine nouă, naturii noastre intrinsece, pe care n-am uitat-o, dar poate am ... marginalizat-o puțin. Dintre evenimentele care punctează viața obștii satului
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
și nu fumează, se înhamă la muncă. Salahor și dulgher pe șantierul Hotelului Imperial [lângă Palatul Regal - n.a.], dar și luptător profesionist la Circul Sidoli, cu sau fără mască, singur sau în compania prietenului său Kirilov, împotriva oamenilor și a taurilor, idolul spectatorilor care scandau frenetic, cu mic cu mare: “Cătărău este voinic, N-are teamă de nimic!” Spre exemplificare, prezentăm doar unul din anunțurile publicate în presa anului 1912. “Studentul Ilie V. Cătărău, român basarabean, va da o reprezentație la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
presa anului 1912. “Studentul Ilie V. Cătărău, român basarabean, va da o reprezentație la Circul Sidoli, mâine Luni 27 februarie, ora 9 seara. D. Cătărău va executa un tablou palpitant din “Quo Vadis”, de Sinkievici (sic!), când Ursus învinge un taur și scapă pe Lygia. Vor mai da concursul gimnastul Popescu, campionul rus Criloff și Ivan Terziew, vărul lui George Lurich.” Noi, cei de azi, putem doar admira jocul mușchilor lui Cătărău privind statuia Gigantului din Parcul Carol, plasată odinioară la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
Primul s-a ocupat de hârtiile pentru concesionarea, în numele Bisericii Romano-Catolice a terenului. Primăria Brebu-Nou l-a aprobat pentru 99 ani. Din nou rigoarea și seriozitatea germană și-au spus cuvântul. Cel dealdoilea, puternic și fizic și material, a luat taurul de coarne. Implicat până la obsesie. Împreună au marcat, au defrișat, au făcut calcule și proiecte pentru stații, au stabilit detalii. Inițiativa a fost împărtășită și susținută material de familiile: Octavia și Ioan Bejan, Alexandra-Dorina și Iosif-Gabriel Bordea, Laura-Daniela și Gigi-Mugurel
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
bine regizat, desfășurat în arenele special amenajate în acest scop - corida - ar fi o eroare de neiertat și o nedreptate făcută tradițiilor și culturii națiunii spaniole. Cine pornește de la premisa că fenomenul corida (span. corrida) ar fi baza confruntării dintre taur și om uită să ia în calcul sărbătorile populare, care se desfășoară pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai mult public decât dansul toreadorilor din ring. Nu degeaba spaniolilor le place să-și privească
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
calcul sărbătorile populare, care se desfășoară pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai mult public decât dansul toreadorilor din ring. Nu degeaba spaniolilor le place să-și privească țara ca pe o „piele de taur întinsă la uscat”! O privire fugară aruncată pe harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape șaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cincisprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr și mántile fistichii, instalate comod în rândul din față, fără anglosaxone frigide, avide de senzații autentice, în căutare de emoții tari.” Taurul este alergat și vânat cu metode identice celor din vremurile preistorice. Comparată cu această barbarie, corida e un joc civilizat, aproape un balet s-ar putea spune. Între timp s-au înăsprit legile, protectorii animalelor protestează, politicienii și statul se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
lor vitejii, los mozos nu au timp pentru considerente estetice; nevoia de a demonstra superioritatea inteligenței față de forța brută a naturii sau conflictul dintre cultură și haosul necivilizat joacă aici un rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii și înmânarea ei învingătorului au o semnificație mult mai adâncă, ducând cu gândul la unele ritualuri arhaice și la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii și înmânarea ei învingătorului au o semnificație mult mai adâncă, ducând cu gândul la unele ritualuri arhaice și la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundității mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mișcări
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundității mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mișcări complicate de eschivă și sărituri peste taurul în plină alergare. Perșii obișnuiau să-și „boteze” novicii proaspăt inițiați cu sângele unui taur sacrificat, convinși fiind că în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mișcări complicate de eschivă și sărituri peste taurul în plină alergare. Perșii obișnuiau să-și „boteze” novicii proaspăt inițiați cu sângele unui taur sacrificat, convinși fiind că în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol al victoriei binelui asupra răului. Sacrificarea se dorea impuls dat reinițierii unui ciclu de renaștere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
peste taurul în plină alergare. Perșii obișnuiau să-și „boteze” novicii proaspăt inițiați cu sângele unui taur sacrificat, convinși fiind că în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol al victoriei binelui asupra răului. Sacrificarea se dorea impuls dat reinițierii unui ciclu de renaștere a naturii. Nu întâmplător, aluzia la sângele vărsat de Isus se interpune până și pașnicului cult creștin, în chiar ziua Învierii de Paște, când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
reinițierii unui ciclu de renaștere a naturii. Nu întâmplător, aluzia la sângele vărsat de Isus se interpune până și pașnicului cult creștin, în chiar ziua Învierii de Paște, când tradiția sevillană prevede deschiderea sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiți toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarnele înfășurate în vată și pânză le taie calea câte-un un torero rătăcit, mai mult sau mai puțin improvizat. Aleluia! Tauri de foc, cu spatele și coarnele îmbibate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiți toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarnele înfășurate în vată și pânză le taie calea câte-un un torero rătăcit, mai mult sau mai puțin improvizat. Aleluia! Tauri de foc, cu spatele și coarnele îmbibate în substanțe inflamabile - toros ardiendo, au existat încă din Antichitate; în Spania Evului Mediu erau prezenți atât la sărbătorile regale, cât și în ocazii cu semnificație religioasă. Dar fantezia omenească nu cunoaște limite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]