1,790 matches
-
Dobru nu voia să recunoască ordinul de transfer e mis de Inspectoratul școlar (nu mai era revizorat) și numirea mea, prin voia Rezidenței Regale a Dunării de Jos în funcția de director. Era îmbrăcat ofițer și se comporta ca Moș Teacă. La propunerea de a transfera incertitudinea sa, prin telefonul primăriei, la județ, i-au căzut e poleții. Școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bine organizarea simplă a uaor gazde de hoți; silueta zveltă, juvenilă, simpatică și suspectă a lui Lică nu dezmințea aceleași asemănări. Vagabondul inofensiv, cu mîinilc veșnic în buzunar, le-ar fi putut ține acolo strânse pe un revolver sau pe teaca unui cuțit. Arme care n-au nevoie să slujească cât timp își dezarma victima cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă. I-a scăpărat prin volumele editate până în prezent: „Și bobocii zâmbesc, 2006, epigrame, rondeluri și alte poezii”, „Îmbobociri de toamnă, 2010, epigrame, rondeluri, fabule și alte poezii”, culminând acum, în prag de aniversare a 80 de ani de viață, cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
ales după ce-i vorbise tatei despre bursele de la "Spiru Haret". Nu existau covoare în "salon", dar sărăcia noastră era curată, nu se vedea un fir de praf pe lavițe sau pe tabloul unde tata despica văzduhul cu sabia scoasă din teacă. Pe timp de iarnă, "salonul" juca rol nu numai de dormitor, ci și de bibliotecă. Tata avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și de la învățători probabil, dar apărea mereu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i-ai dat." 10. Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11. Isus a zis lui Petru: "Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?" 12. Ceata ostașilor, căpitanul lor, și aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, și L-au legat. 13. L-au dus întîi la Ana, căci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
avut mană, ci au mîncat din roadele țării Canaanului în anul acela. 13. Pe cînd Iosua era lîngă Ierihon, a ridicat ochii, și s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui cu sabia scoasă din teacă în mînă. Iosua s-a dus spre el, și i-a zis: "Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?" 14. El a răspuns: "Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului, și acum am venit." Iosua s-a aruncat cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Israel. Regele umil este de neînțeles pentru evrei și pentru romani; el îi surprinde pe toți, nu îi vrea morți, nu îi alungă din Ierusalim, se lasă arestat strigând la ucenicii săi, în special la Petru ca să pună sabia în teacă, și să nu folosească forța pentru a-l salva (cfr. Mt 26,52-53). Măgarul, purtându-l în șaua de pe spatele său la intra-rea în Ierusalim pe regele umil, reprezintă simbolul, ce evocă blândețea celebrată de regele său, mai mult
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
atac constau din arme tăietoare și aruncătoare. Cele dintâi numărau: a)Sabia îndoită la vârf, uneori în forma unei secere, arma națională a Geto-Dacilor, pe care am văzut-o moștenită de la Perși. b)Spada lungă și dreaptă, adeseori cu o teacă frumos lucrată cu ornamente, care se vede cu deosebire la șefii pileați. c)Sabia scurtă, dreaptă și cu două tăișuri în formă de pumnal, pe care Dacii par a o fi împrumutat de la Romani, care ei înșii o introduseseră de la
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în cutia de plastic cu muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în cutia de plastic cu muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și înainta spre ființele acelea. Ele îl simțiră, căci se întoarseră să-l privească. Trei, care erau mai în față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o teacă pe care-o purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scopul de a-l examina și de a-i descoperi intențiile și resorturile intime. Nu, nu putea îngădui un asemenea examen! Văzu că unii dintre bipezi aveau câte două arme, nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu-se din răsputeri să-și mențină echilibrul, Ixtl îndreptă arma spre scaner și spre grupul de oameni din spatele lui, apoi apăsă pe trăgaci și sări jos. Nimeni nu-și dădea seama cine a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
CĂ OPEREAZĂ PE BAZA UNOR IPOTEZE ASUMATE FĂRĂ A FI DOVEDITE. ÎNTR-UN FEL ERA O CONCLUZIE REZONABILĂ ÎNTRUCÎT LA URMA URMEI NAVA FĂCUSE CĂLĂTORIA DE ÎNTOARCERE DE LA O STEA APROPIATĂ ȘI COBORÎSE CU SUCCES ÎN ACEST HANGAR CA O TEACĂ. DAR NU ÎNCĂPEA ÎNDOIALĂ CĂ SE BIZUIE PE MAȘINĂRII PE CARE NU PUTEA SPERA SĂ LE TESTEZE PÎNĂ ÎNTR-UN MOMENT DE CRIZĂ. CEASURILE TRECEAU MULT PREA REPEDE. PE LA NOUĂ ȘI ZECE HEDROCK ÎȘI DĂDU DEODATĂ SEAMA CÎT DE MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să nu se gândească niciodată la termenul eliberării lor, să nu se mai întoarcă spre viitor, și să țină mereu, ca să zicem așa, privirea plecată. Dar, firește, această prudență, acest mod de a vicleni durerea, de a băga sabia în teacă pentru a refuza lupta, erau prost răsplătite. În același timp în care evitau o prăbușire de care se fereau cu spaimă, ei se lipseau într-adevăr de aceste momente, la urma urmelor destul de dese, când puteau să uite de ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deschizătură sugestivă pentru paginile pe care tocmai le devora. Ochii săi se opriră asupra unei foi de hârtie împăturite care fusese strecurată între cele două pagini și care era lipită de partea pe care tocmai intenționa să o citească. Lărgi teaca de hârtie și scoase foaia afară, citind următorul document, scris de mână: Intrând în acest contract legitim cu clauză legală și prin bunăvoința celor două părți, subsemnații: Pavel Pavelovici Virginski. șurmat de semnătura lui Virginskiț Stepan Sergheievici Goriancikov șurmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scările. și două voci înăuntru. ă Deschide ușa, ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici. Nu te gândești că poate sunt înarmați? Locotenentul Salitov își deschise haina și scoase din teacă un revolver american. Țeava lungă a armei împungea aerul. ă Am venit pregătit, Porfiri Petrovici, spuse el. ă Oh! gemu Tolkachenko. ă Cred că ar trebui să le dăm șansa să se predea, spuse Porfiri Petrovici. E foarte posibil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tot cenușiu la față, dar fără mantaua lui de lucru, ci strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta pe piept, În loc de Lâna de Aur, un pumnal cu o teacă aurită. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Sublim Hierogam al Nupțiilor Alchimice, Sublim Psihopomp Rhodostaurotic, Sublim Referendar al Arcanelor Arcanisime, Sublim Steganograf al lui Monas Hierogliphica, Sublim Conector Astral Utriusque Cosmi, Sublim Gardian al Mormântului lui Rosencreutz... Imponderabil Arhonte al Curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
jăratic, făcea o piruetă În jurul lui Însuși ca un derviș, lovindu-se cu capul de-o mașină și căzând pe jos cu fața plină de sânge. Pierre, În aceeași clipă, se aruncase asupra Lorenzei și, În timp ce se arunca, trăsese din teacă pumnalul care-i atârna pe piept: eu acum Îl vedeam din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă J oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără pe stânci. Sunt și ele tot
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]