1,731 matches
-
până la ultima consecință și asta e prea de ajuns. Știa și ea la fel de bine ca și mine. Era doar unul din lucrurile asupra căruia căzusem de acord din primul moment. De cum intrase În demisolul meu se arătase foarte interesată de teancurile mele de romane, deși nu era În stare nici ea să-mi descifreze scrisul. O pasionau și pe Ortansa chestiile astea, vădea o pasiune destul de puternică și stabilă ca eu s-o percep ca pe cel mai important mod al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ținut doar pentru ea și ar vrea să le uite și ea Însăși. Nimic nu trebuie uitat și nu trebuie ascuns, i-am spus, fiindcă totul piere și se ascunde de la sine, fără nici un gest din partea noastră. I-am arătat teancul de hârtii scrise care stătea să cadă peste ea În pat și s-o facă terci dimpreună cu copilul din ea, tot acel bălegar al vieții mele prin care zadarnic m-am străduit să-mi luminez viața. Chiar dacă suntem sortiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe care am avut-o față de ea În curtea Unității Glina, copleșit de dorul mămicii mele Felicia, hăcuită și măcelărită În halul ăla. Am Întins mâna sprea ea, și o dată cu mine a Întins și Ortansa mâna și a luat din teancul de hârtii o coală și a Început să citească cu glas limpede, intonând semnificativ fiecare Întorsătură de frază: Ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi, fără să iau aminte la vreo Unitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe ușă: - Vreo cinci. Morton a scăpat un gest de exasperare. - Nu mai e timp. La unu trebuie să fiu la tribunal. Bagă-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
niște coca. - Intră, am zis. Am deschis ușa. Casa era-ntunecată și avea un aer Închis. Haine, cărți, ziare, farfurii murdare și pahare erau Împrăștiate pe scaune și pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
radioului cu reclame la rata Pekin și mânc)rurile franțuzești fondues, denumirile vinurilor, Împreun) cu știri despre dezastre și fapte revolt)toare peste tot In lume. Și aici, exact cum le-am l)sat, sunt c)rți, ziare și discuri, teancuri de scrisori, colete, reviste și manuscrise. Imposibil s) ții pasul cu corespondență. Oscar Wilde spunea c) a cunoscut un tan)r promit)tor care s-a distrus din cauza viciului de a r)spunde la scrisori. Imposibil s) o scoți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru ideile sale. Acestea m-au dezgustat uneori, dar totdeauna m-am simțit bine În compania lui. Îmi place vocea lui de Magoo. Ochelarii rotunzi Îi stau pe vârful nasului. Își petrece timpul În biblioteca Universit)ții Georgetown, cu un teanc de c)rți pan) În tavan, bând ceai dintr-o ceașc) mare; Își irit) oaspeții din când În când, dar Îi și distreaz). Merit) s)-l asculți povestind. Povestește continuu, prea mult. Prea des se refer) la românul s)u
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ele, dar odată ce a apărut Internetul, am vrut să caut cărți și la modul digital, pe Amazon.com. Pentru informare mergeam la bibliotecă, dar acum am vrut să-mi fac cercetările digital cu ajutorul lui Google sau Yahoo!, nu cotrobăind prin teancuri de cărți. Obișnuiam să-mi cumpăr un CD ca să-i ascult pe Simon și Garfunkel - CD-urile deja Înlocuiseră albumele ca formă de muzică digitizată -, dar atunci când a apărut Internetul, am vrut ca fragmentele muzicale respective să fie și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
uneori, vrei să te in-formezi În legătură cu subiecte mult mai simple. Atunci când am fost În Beijing În iunie 2004, coboram Într-o dimineață cu liftul, Împreună cu Ann, soția mea, și fiica mea de 16 ani, Natalie, care avea la ea un teanc de vederi scrise pe care urma să le trimită prietenilor ei. Ann a Întrebat-o: „Ai și adresele lor În agendă?“. Natalie s-a uitat la ea de parcă era venită din secolul trecut. „Nu“, i-a răspuns cu un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tot ceea ce vinde este doar apă cu lămâie și zahăr Într-un pahar de plastic. Un produs mai simplu de atât nu există. O slujbă mai rudimentară nici că se poate. Și totuși, spre sfârșitul meciului Îl văd cu un teanc de bancnote mai gros decât al oricărui alt vânzător pe care-l știu. De ce oare? Pentru că dintr-un flecușteț de muncă a făcut ceva personalizat - i-a adăugat, În felul său, aroma specială a cremei de ciocolată, a stratului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin docilitate. Rațiunile negative (frica sau lașitatea) erau amestecate cu argumentele pozitive (emanciparea socială sau calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru lucrurile pe care nu le-a trăit” (p. 170). Dar nu regretele inundă superbele sale pagini de însemnări, ci lungi liste de scriitori, cum sunt Jules Vernes, Alexandre Dumas, Karl May, Fenimore Cooper, Jack London. Cărțile acestora stăteau în teancuri alături de Magazinele istorice din colecția tatălui - o fire aristocrată care i-a predat fiului vocația demnității. Dar anii de școală erau meniți să meargă, în pas de defilare, tot înainte - „Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de vară ieșim pe terasa de pe acoperiș, pe care o împărțim cu vecinii noștri, și stăm pe perne, bem vin și ascultăm. (Cel puțin, așa am făcut o dată). În clipa în care intru în casă, în hol ne așteaptă un teanc de scrisori și mă uit repede prin ele. Plicticos... Plicticos... Vogue-ul britanic! Ha! Plicticos... Factura cardului de la Saks Fifth Avenue. Mă uit preț de o clipă la plic, apoi îl iau și îl pun în geantă. Nu pentru că l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-au ars siguranțele. — A. Da. Se uită în jur, mirat. Aha. — Ești bine? Mă uit la el îngrijorată. Am niște cafea. Îi dau o cană de cafea și el ia câteva înghițituri mari. După care ochii îi cad pe teancul de corespondență din mâna mea și, pentru prima dată, pare că se trezește cu adevărat. — Hei, ăla e Vogue-ul britanic? — Ăă... da, spun, punând-o undeva unde el să n-o poată ajunge. Deci.... cum merge cu rochia? — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult. — Deci... toate chestiile astea... Danny arată în jur spre dezordinea din apartament. Sunt mai mult ale tale, sau mai mult ale lui? — Îhm... Mă uit în jur, spre toate lumânările mele de aromoterapie, pernuțele mele vintage de dantelă, spre teancurile de reviste. Preț de o clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să zic, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mi-au venit și câteva idei în legătură cu cortul, adaugă mami. Am văzut undeva la un magazin un cort foarte frumos, cu dungi și m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce-o să faceți? Nu... știu! Avem prea multe alte lucruri la care să ne gândim în clipa asta. Că veni vorba... — Stres prenupțial, zice Danny atotștiutor. Soluția e un Martini dublu. Deschide dulăpiorul de cocktail și pe podea cad un teanc de broșuri cu liste de nuntă. — Hei! îmi spune cu reproș, culegându-le de pe jos. Te-ai înregistrat fără mine? Nu-mi vine să cred! Toată viața mi-am dorit cu disperare să mă înregistrez! Ai cerut și un aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
repede. E o chestiune extrem de intimă. Trebuie să... spun o poezie și să sărut fiecare dintre... — Bine, spune Judith, dându-și ochii peste cap. Mă rog. Se îndepărtează, iar eu rămân nemișcată, până când dispare din raza mea vizuală. Apoi strâng teancul de invitații la piept, mă grăbesc spre colț, ridic mâna și opresc un taxi care să mă ducă acasă. Când ajung, Luke încă nu a venit, iar apartamentul e la fel de întunecat și de liniștit cum a fost când am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cad ochii pe vraful de invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de invitații și mă uit de la unul la celălalt. Un teanc de invitații albe. Un teanc de invitații bej. Două nunți. În aceeași zi. Peste mai puțin de șase săptămâni. Dacă dau verde la una dintre ele, mami nu-mi va mai vorbi niciodată. Dacă dau verde la cealaltă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de invitații și mă uit de la unul la celălalt. Un teanc de invitații albe. Un teanc de invitații bej. Două nunți. În aceeași zi. Peste mai puțin de șase săptămâni. Dacă dau verde la una dintre ele, mami nu-mi va mai vorbi niciodată. Dacă dau verde la cealaltă, trebuie să plătesc o penalizare de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mă uit la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
voie Michael să bea de la o vreme) și amestec în ierburi, care nu-mi prea place cum arată, după care ne croim drum care cum poate prin harababura din sufragerie către canapea. — Deci, spune el, dând la o parte un teanc de reviste pentru a se putea așeza. L-a ajuns și pe el stresul, până la urmă. Îmi urmărește mișcările, în timp ce îi torn laptele, cu mâinile tremurând. După cum se prezintă lucrurile, văd că nici tu n-ai prea scăpat. — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
incinta spațiului sacru dintre zidurile acesteia. Paznicul (altminteri un individ posac, plictisit și foarte lent în a deschide cu adevărat bariera de la intrare în afara zilelor de hram) se activează spontan la orice mic gest al șoferilor, alergând sprinten cu un teanc de pachete de bancnote de un leu în mâna stângă. Pe lângă tarabele cu obiecte religioase se pot observa și alți vânzători, rromi în marea lor majoritate, care propun trecătorilor nuga, halviță sau covrigi. Flori de sezon, zambile, lalele, chiar și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acest gen de comerț ambulant, asociat cu atracția formidabilă pe care oamenii o simt pentru sacru. Încerc să par neștiutor și o întreb pe vânzătoare: „Ce se face cu batistele, la ce sunt bune ?”. Femeia se oprește din vânzare, introduce teancul multicolor de batiste într-o sacoșă de rafie pe care o purta sub braț, ba chiar își aprinde și o țigară, așezată lângă rândul de așteptare, sub privirile reprobatoare ale celor din jur ; aici și la alte pelerinaje, fumatul în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]