500 matches
-
câte o văiugă desprinsă din platforma vetrei. În tindă se păstrează ""boboroanca"", o structură de bârne cu rolul de a proteja acoperișul de paie împotriva scânteilor din foc. Aceasta a fost folosită odată cu succes și ca afumătoare. Casa și un teasc de vin alăturat au fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Cu inițiativă neîntârziată și cu expertiză de la muzeele din Zalău sau Cluj casa muzeu și teascul se pot salva. O alternativă ar fi
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
succes și ca afumătoare. Casa și un teasc de vin alăturat au fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Cu inițiativă neîntârziată și cu expertiză de la muzeele din Zalău sau Cluj casa muzeu și teascul se pot salva. O alternativă ar fi mutarea ei în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, alături de Biserica de lemn din Cizer.
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecați de tribunale speciale, scutiți de serviciul militar, de munca la întreținerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de pâine și teascuri, beneficiau și de scutiri de impozite. În general nobilimea era ostilă schimbării și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. Totuși nobilimea nu era o castă închisă ci o elită deschisă, acceptând
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Bonifaciu al IX-lea, pentru ca un Omiliar (manual școlar) presupune existența școlii în secolele XI-XII. În tot timpul existenței sale, în jurul școlii s-a fondat un focar de cultură, tipărindu-se cele dintâi cărți de cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către brașoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Șoanu, formându-se și o adevărată școală de copiști prin activitatea de traducere, copiere
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
din bârne și acoperișul în două ape, cu învelitoare din draniță. În interior se găsește un atelier tradițional de obținere a oloiului din semințe de dovleac, nucă, in, floarea soarelui sau cânepă. Instalația conține cinci părți principale: oloinița propriu-zisă cu teasc, doi berbeci pentru izbirea penelor, doi chilugi, râșnița cu două mânere pentru zdrobirea semințelor de cânepă, cuptor cu horn și vatră pentru prăjit semințele. Casa de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona etnografică Rădăuți, datează de la începutul secolului al
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în anul 1923. La înmormântarea acestui erudit dascăl a vorbit, printre alții, și Gala Galaction, care l-a comparat cu Hillel. I-au adus elogii Șef Rabinul dr. Iakob Itzhak Niemirower, dr. Wilhelm Filderman ș.a. În anul 1925, apărea de sub teascurile tipografiei "Curierul judiciar" de pe lângă Palatul de Justiție o carte broșată, "Cuvânt de omagiu", adus celui ce a fost dr. M. Beck. "Un mormânt îngust poate să cuprindă trupul plăpând, ce a adăpostit un suflet mare", se spune în "Cuvântul de
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită nouă biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs butoaie. Potențialul înalt eolian și existența morilor de vânt din secolul al XIX-lea au stat la baza elaborării stemei și drapelului orașului în 2005. Către anul 1875 populația Nisporenilor era de 3.532 oameni, inclusiv
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoșul sculptorului Alexandru Plămădeală. În sat funcționa școala, erau băcani, cârciumari, cizmari, mori cu abori, teascuri de ulei, croitori și banca populară ,Tovărășia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă școala ministerială de 4 ani, primul învățător a fost Vladimir Iațemirschii. În anul 1997, populația satului Puhăceni a
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
care nu are nici originalitatea nici farmecul vechiului pasaj. În mod ironic, pasajul a fost distrus tocmai în anul în care ar fi împlinit 100 de ani. Singurul lucru care mai menționează trecutul este o placă comemorativa, cu inscripția ""De sub teascurile Tipografiei Lucrătorilor Asociați, aflată pe acest loc, a apărut la 1 august 1865 ziarul Tipograful Român, una din primele publicații muncitorești din România"". Nici măcar mențiunea că ziarul a fost publicat de Petre Ispirescu. De restul activităților din pasaj nu mai
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
coarde), ale prelucrării cerii (boștinărit și lumânărit) și a stufului (rogojinărit), demonstrând o complexitate tehnic-meșteșugărească și un nivel de specializare a satului românesc în practicarea meșteșugurilor, impresionante. Categoria "monumentelor de tehnică populară" excelează prin marea varietate tematică (mori de cereale, teascuri - cu cea mai diversă funcționalitate, cuptoare, poverne, vâltori, pive de postav și dârste, ciocane, șteampuri și fierăstraie hidraulice) aparținând "instalațiilor de industrie populară", având în finalul expoziției cinci mari complexe de industrii țărănești (provenite din Oltenia, Muntenia, Transilvania și Maramureș
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
tribunale speciale și fiind scutiți de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind beneficiarii obligațiilor datorate de țăranii seniorului, având drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, și dreptul de "banalites" (monopol) asupra morilor, brutăriilor și teascurilor, beneficind de scutiri de impozite sau plăteau mai puțin decât trebuia, fiind scutiți de plata "la taille". Erau legați de aceste privilegii, pierderea drepturilor feudale putând duce la scăderea veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele zone, ca Bretania
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Satul Sărata a rămas pe teritoriul Rusiei. Cu timpul, localitatea s-a dezvoltat economic. În 1874, a fost construită în sat o moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un atelier mecanic, care producea mașini agricole (prese, batoze, râșnițe, teascuri), fiind angajați 140 de muncitori. În anul 1917, Republica Democratică Moldovenească și-a proclamat independența în granițele Basarabiei, incluzând și localitatea Sărata. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărata a făcut parte din componența României, în
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
de la intrarea în Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului. În sat la nivel istoric pot fi consemnate trei mori de apă „cu făcăi”: „Moara lu' Mihăilă”, „Moara lu' Raț” și „Moara lu' Comănean”. De asemenea în sat au mai existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
s-a măcinat în sat decât începând din anul 1930 la o moară electrică adusă-n sat de Ștefan Nicula din Hașag, moară existentă și la sfârșitul secolului al XX-lea. Până în anul 1930, racovicenii măcinau grâul în satele vecine. Teascul pentru obținerea „uleiului de sâmburi”, folosit de gospodine în special la prepararea mâncărurilor de post, a fost folosit destul de puțin in Racovița. Singurul astfel de teasc a fost „La Gheorghea Stoică, „În Deal” ”, el fiind acționat manual. Frecvent racovicenii mergeau
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
sfârșitul secolului al XX-lea. Până în anul 1930, racovicenii măcinau grâul în satele vecine. Teascul pentru obținerea „uleiului de sâmburi”, folosit de gospodine în special la prepararea mâncărurilor de post, a fost folosit destul de puțin in Racovița. Singurul astfel de teasc a fost „La Gheorghea Stoică, „În Deal” ”, el fiind acționat manual. Frecvent racovicenii mergeau în Sebeșu de Sus pentru a obține prețiosul ulei. Teascurile de fructe erau instalații rudimentare pe care le avea aproape orice gospodărie. Unele tipuri mai perfecționate
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
special la prepararea mâncărurilor de post, a fost folosit destul de puțin in Racovița. Singurul astfel de teasc a fost „La Gheorghea Stoică, „În Deal” ”, el fiind acționat manual. Frecvent racovicenii mergeau în Sebeșu de Sus pentru a obține prețiosul ulei. Teascurile de fructe erau instalații rudimentare pe care le avea aproape orice gospodărie. Unele tipuri mai perfecționate au fost întâlnite la preotul satului și la Pamfir Haiduc, unde, în cantități mai mari se obținea cunoscutul „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
cu repeziciune spre interiorul cetății. În secolele al VII-lea - al X-lea - epoca arabă timpurie - s-au făcut modificări în structura porții și a zonei alăturate. O parte din deschizăturile porții au fost astupate, turnurile au fost transformate în teascuri pentru producerea de ulei, casele scărilor au devenit cisterne de apă,iar in fata porții exterioare s-au construit de asemenea cisterne mari de apă. În secolul al XII-lea, în vremea cruciaților, întreaga poartă a fost astupată și s-
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
digitală. Johannes Gutenberg este cel căruia îi este atribuită inventarea tipăririi moderne cu caractere mobile, matrițate individual și refolosibile, dispuse împreună într-o formă (ramă), în jurul anului 1440. Acesta a inventat de asemenea o presă tipografică de lemn, bazată pe teascul de struguri existent, unde suprafața caracterelor era cerneluită cu "mingi de cerneală" (un săculeț din piele de oaie umplut cu păr de cal, atașat la un mâner de lemn) iar hârtia era așezată manual, cu atenție, deasupra, apoi glisată sub
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
ale tale, pe care le-ai semănat în țarina ta, și "sărbătoarea Recoltelor" roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca ta." (Exodul 23:16); "Sărbătoarea Corturilor s-o săvârșești în șapte zile, după ce vei aduna din aria ta și din teascul tău." (Deut. 16:13). A fost o recunoștință . Ca o recompensă a naturii în anul agricol care a trecut. Sucot a devenit una din cele mai importante sărbători în iudaism, spunându-i-se și “Sărbătoarea Domnului” ori simplu “festivalul”. Moise
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
liberă) „Prin puterea Domnului, cu ajutorul lui Iisus și prin bunăvoia Sfântului Duh, s-a facut această lucrare și a fost săvârșit mozaicul sub auspiciile episcopului Grigorios”. S-au păstrat și un număr de case din perioada otomană, între care un teasc de ulei, și una din reședințele lui Dahr al Omar al Zeidani. Lângă intrarea în cimitirul musulman din sudul localității se afla un mormânt cu capac de sarcofag. pe care localnicii îl numesc Nabi Rubin, și pe care evreii îl
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
inaugurat la 20 iulie 2006 Muzeul Viei și Vinului din Moldova, care ilustrează principalele etape din viața omului când se consumă vinul: la naștere, nuntă sau moarte, în celelalte săli fiind expuse piese etnografice legate de tehnica viticolă: butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. În săli sunt amenajate o butnărie de secol XVII (unde se confecționau butoaiele), o sală destinată ceramicii (unde
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
în aer liber, prin construcțiile din diferite zone etnografice, varietatea instalațiilor tehnice care însumează aproape toate ocupațiile și meșteșugurile practicate pe întreg teritoriul României (mori de apă și de vânt, șteampuri aurifere, oloinițe, vâltori, stâne sau sălașuri temporare de oier, teascuri de stors strugurii, ateliere de fierărie, de olărie, rotărit, glăjării, ateliere de cojocari, țesători, etc) și construcții sociale din satele noastre: școli, primării, biserici. Din punct de vedere al materialelor folosite de arhitectura populară românească, fișele sunt proiectate să consemneze
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
Gurghiului și unei părți a Câmpiei Transilvaniei. Muzeul deține peste 5.800 de obiecte, 13.000 de fotografii și diapozitive, 80 de filme etnografice. Reprezentative sunt ceramica, icoanele pe sticlă. Se evidențiază instalațiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri). Expoziția “Uneltele și tehnici populare de Valea Mureșului superior și din Câmpia Transilvaniei”, organizată în 1991 în opt săli ale cădirii, prezintă cele mai reprezentative exponate ale muzeului, ilustrând meșteșuguri și ocupații ale zonei, obiecte aparținând artei populare
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
din satele vecine Hârlăului) și ceramica întregesc în mod fericit interiorul specific acestei zone. La subsol se găsește o parte din inventarul unei crame (o mare parte din piese au fost achiziționate dintr-o cramă din județul Vaslui): butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. O sală este destinată obiectelor care aduc în atenția vizitatorului credințe și superstiții ce înconjurau vița de vie
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
Varul intra și în compoziția mortarului de zidărie în toate lucrările de întreținere. Aceste sarcini se cuveneau „țiglarului”, un fel de factotum, care schimba, înlocuia și reașeza țiglele și ardezia acoperișurilor pe care le repara și le supraveghea. Un vechi teasc, banal, cu dimensiuni impresionante, și distrus la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupa o mare parte din acareturi, care se împreunau cu enorma poartă de intrare. Acolo veneau toți podgorenii din sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând o
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]