1,549 matches
-
întrerupe activitatea. A B A Nici un feedback Feedback Nici un feedback Zilele de experimentare Procent corect Figura 13.3. Modelul ABA Baseline Intervenție Verificare ulterioară Procentaj Cel puțin un funcționar/un angajat la depozit în rezervă Asistență oferită clienților Rafturi și tejghele pline în proporție de cel puțin 50% Observații Nivel de performanță mediu Începerea intervenției Komaki (1997, p. 63) Figura 13.4. Modelul baseline multiplu Încă o dată, această metodă ar trebui să fie procedura de operare standard pentru evaluarea oricărui efort
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil, ca unei cunoștințe, și i-a întins o pâine. Pe stradă, Charlotte s-a oprit, cuprinsă de uimire: ar fi trebuit să cumpere mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-te și cumpără de mâncare. ― De ce strigi la ea? întrebă Kasser calm. Mie îmi plac oamenii mândri. Poate te aceea te disprețuiesc pe tine atât de mult. Fața lui Alarik deveni imobilă iar el făcu câțiva pași rapizi până în spatele tejghelei. Mos și Mas își depărtaseră și ei mâinile de corp, gata oricând să apuce una din nenumăratele arme disimulate în combinezoane. ― Ia banii, femeie. Or să-ți folosească, vorbi blând Kasser. Iar dacă nu vrei să iei de pomană, dă-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
colecționarilor. Barna schiță un zâmbet când ochii îi căzură pe ceea ce el știa sigur că era un coș de pâine, care fusese umplut cu capace de bere. Ghiontul scurt pe care-l primi între coaste îi atrase însă atenția spre tejgheaua din spatele căreia îi măsura cu atenție un ins costeliv și destul de bătrân. - Am venit să-ți aducem asta, spuse simplu Johansson punând pe masă un container pe care străluceau trei triunghiuri galbene. Ochii bărbatului se îngustară, iar chipul lui se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai văd odată un asemenea recipient. - Atunci știi și cât valorează, insistă zâmbitor Johansson. - O, da, rânji moșneagul. Pentru mine valoarea unei încărcături de austral are chiar și o semnificație personală mai deosebită. Cu o agilitate absolut neașteptată, bătrânul escaladă tejgheaua, scoțând în același timp un fluierat ascuțit. Ca de nicăieri, asupra celor doi călători se năpustiră patru tineri vânjoși care îi imobilizară în mai puțin de o secundă. Bătrânul înșfăcase containerul și-l ținea strâns la piept. - Știam eu că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toți cu bandă adezivă, iar Barna meșteri câteva minute la câmpul de forță al ușii, sincroni-zîndu-l cu radiația propriului scaner. - E bine. Acum suntem liniștiți. Nimic nu mai intră și nu mai iese fără vrerea noastră. Johanson analizase între timp tejgheaua. Și era tare nedumerit. Părea într-adevăr un bloc de piatră, dar după câte aflase el de la Oksana, pe una din părți ar fi trebuit să aibă o adâncitură care să cuprindă ca un căuș silueta unui om. Auzind ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sunt dotate cu mijloace de transmisie. Vânzătorii nu rămân mai prejos și adaugă manual, tastând la casele de marcat, informații despre vârsta și sexul clienților... Aprovizionarea rafturilor se efectuează de mai multe ori pe zi, iar memoria informatică elimină de pe tejghele produsele nerentabile. Cu totul absorbiți de misiunea lor, administratorii și angajații sunt atenți la ceea ce se Întâmplă În aceste spații restrânse, la ceea ce observă, consemnează și adaptează În permanență. Această fluiditate sensibilă recepționează semnele cele mai slabe fără a priori
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
O să fie! zic vioaie. Îmi pare bine că v-am cunoscut! Vă mulțumesc foarte mult! Și Îmi Împing cît pot de iute căruciorul de acolo, fiindcă simt că mă Înăbușă rîsul. Dau colțul și o văd imediat pe Suze la tejgheaua unde se vinde cafea, Întreținîndu-se cu o fată cu șuvițe și un cărucior solid și trei copii În bluze asortate cu dungi, legați de el cu niște hamuri. — Hei, Bex! mă strigă. Ce vrei? Un cappuccino fără cofeină și o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
camerei superbe de designer, simt o Împunsătură În inimă. Lui Minnie i-ar fi plăcut la nebunie, știu sigur. Mă rog. O să aibă o cameră superbă, Într-o zi. Poate chiar una mai frumoasă ca asta. Duc revista Vogue la tejghea și o pun jos, iar vînzătoarea ridică privirea din propria-i revistă. — Bună ziua! zic. Aș dori să cumpăr asta, vă rog. În colț e un mini-raion cu cadouri și, În timp ce vînzătoarea descuie casa de marcat, mă duc să arunc o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toate podoabele spiritului au fost în zadar”; C. A. Ionescu-Caion e văzut ca „tip straniu de perversiune intelectuală pusă în slujba unei bolnave ambiții”. Semnificative sunt și accentele dure din Scrisoare deschisă lui Mihail Sadoveanu (1954) ori din Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor (1958). Primul text oferă o neiertătoare schimbare de optică. Dacă la începuturile publicisticii sale Ș. afirma despre Mihail Sadoveanu că „admirabil reprezintă spiritul, sensibilitatea epocei de la «Sămănătorul»”, iar scrierile „au perspective sufletești evocatoare, gândurile, năzuințele ce străbat povestirile lui
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
des cendres, Paris, 1948; ed. tr. Badea Nicolescu, Alba Iulia-Paris, 1996; Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956; Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Poezie și politică - Octavian Goga, Madrid, 1956; Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1990; Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, Madrid, 1958; Articole de fond - „Curentul”, ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri care trebuiesc amintite, Madrid, 1980; ed. Iași, 1998; Scrisori din emigrație, îngr. Rodica Șerbănescu și Nicolae Copoiu, schiță de portret de Vasile C. Dumitrescu, București, 1992; Rechizitorii, îngr
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
te miri ce. șefii n-au nici un interes să facă vânzare mai mare, că, vând - nu vând, ei tot ăla salar îl iau, vorba aia: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim la stat”. Sunt prost aprovizionate, iar după tejghele stau vânzătoarele și tricotează sau beau cafea, se fac că nici nu te văd, ai tot timpul impresia că le deranjezi de la o treabă importantă dacă le ceri să vezi o cămașă. Au niște fețe acre când le scoli de la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la gură. A fost, la rândul lui, lovit, umplut de sânge, iar isteria i s-a transformat în epilepsie. Eram atunci chiar în mijlocul cozii, panicat, nu știam cum să scap, norocul meu a fost că mulțimea m-a împins către tejghea, unde am „prins” două kile de carne cu os, dar am prins - a fost un triumf...) Populația cozilor era amestecată. Structura de rezistență o formau pensionarii, care făceau de „permanență”. Bârfeau, vorbeau continuu despre boli, excreții și organe interne, despre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic și „inventiv”, orice raționalitate. Trebuia numai să fii informat, să-ți faci prieteni, cunoștințe, relații în lumea vânzătorilor. Totul pe sub tejghea, „pe sub mână”. Existau cozi-gigant și la cărți - la anumite cărți, cele cu „șopârle”. Maică-mea avea o prietenă librăreasă, care ne mai punea din când în când deoparte câte ceva. În 1980 apăruse Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se arăta întotdeauna dispus să facă tot felul de lucruri, pentru care erau necesare aptitudini adesea contradictorii, ținînd și de îndemînare și de fantezie. Marea scenă pe care-și interpreta numeroasele și variatele roluri, era masa lui de lucru - o tejghea lungă, necioplită, masivă, prevăzută cu mai multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ținînd și de îndemînare și de fantezie. Marea scenă pe care-și interpreta numeroasele și variatele roluri, era masa lui de lucru - o tejghea lungă, necioplită, masivă, prevăzută cu mai multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și diferite unelte sînt risipite pe masă. în față se zărește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare, ascuns în buzunarul de la piept al hainei dulgherului. - Ahab urcă încet scara cabinei și-l aude pe Pip în urma lui. Ă înapoi, băiete
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri, cu chelnerițe cu priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică, poeții, necontenit ajutați
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unei mame și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte din Caucaz. Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir de pahare au alunecat, unul câte unul, și s-au sfărâmat de tejgheaua barului. Rafalele pătrundeau deja în holul de la parter, urcau spre etaj. Am spart un geam de la bucătărie, apoi un altul pe palier, sperând să dau de o scară de incendiu. Dar n-am dat decât peste cuibul ăla vechi și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
împreună cu tine și pe care omul ăsta continua s-o ducă, într-o necontenită horă de orașe, hoteluri, dimineți de iarnă într-o cafenea goală, în care șuieră percolatorul de cafea și în care un client, sprijinit cu cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu e în valiză, e aici. Bătu ușor cu palma o servietă din piele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]