KorAP: Find »[drukola/base=telefona & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...84 >

2,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

cu pesta albă partea încă necontaminată a țării. Prim-ministrul simți o strângere de inimă dându-și seama că fusese prins pe picior greșit, E vorba de o posibilitate care trebuie avută în vedere, murmură el, Tocmai de aceea vă telefonez, spuse ministrul apărării, mai răsucind puțin șurubul. Tăcerea care a urmat acestor cuvinte a demonstrat încă o dată că timpul nu are nici o legătură cu ceea ce ne spun despre el ceasornicele, aceste mașinuțe făcute din roți care nu gândesc și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
timp problema va fi rezolvată, Da, dar eu trebuia să fi fost informat, mi se datorează această considerație, Am considerat, și-mi asum personal responsabilitatea deciziei, că nu exista nici un motiv să vă întrerup somnul, oricum îmi propuneam să vă telefonez în douăzeci de minute, jumătate de oră, repet, îmi asum întreaga responsabilitate, domnule președinte, Bine, bine, vă mulțumesc pentru intenție, dar, dacă nu s-ar fi întâmplat ca soția mea să aibă obiceiul sănătos de a se scula devreme, șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
propria sa lipsă de discernământ, înțelese că nu avusese nici un sens să fixeze riguros ora la care trebuiau să bată la ușa suspecților, de vreme ce ei, cu un polițist în casă, n-ar avea nici sângele rece, nici posibilitatea să le telefoneze prietenilor ca să-i avertizeze asupra presupusului pericol, dacă ar fi să ne imaginăm, pe deasupra, că sunt ingenioși, atât de excepțional de ingenioși încât să le poată veni ideea că, dacă ei au ajuns să fie obiectul atenției poliției, însemna că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume și adrese, așa cum i se ordonase, Răspunderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
ar fi întâlnit în drumul lui. Tot restul timpului, ore și ore în șir, dimineața și seara, îl petrecea așezat lângă telefon, așteptând, și chiar când dormea, auzul veghea. Avea certitudinea că ministrul de interne avea să sfârșească prin a telefona, altfel n-ar fi fost de înțeles de ce ar fi vrut să epuizeze, până la ultimele minute sau, cu o expresie și mai potrivită, până la ultima picătură de drojdie, cele cinci zile ale termenului pe care-l stabilise pentru investigație. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
lipide de degete, transformate într-o masă glutinoasă și informă de timp, într-un perete moale care-i rezista, dar în același timp îl sugea în interiorul său. În sfârșit, joi, era deja ora unsprezece și treizeci de minute noaptea, ministrul telefonă. Nu salută, nu dădu bună seara, nu-l întrebă pe comisar cum stătea cu sănătatea și cum se împăcase cu singurătatea, nu spuse dacă îi interogase deja pe inspector și pe agent, împreună sau separat, într-o conversație calmă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
când, și cum, și unde. De ceva era sigur, nu era nevoie să te numești maigret, poirot sau sherlock holmes ca să știi ce aveau să publice ziarele a doua zi. Așteptarea se terminase, ministrul de interne nu avea să mai telefoneze, vreun ordin pe care încă l-ar mai fi avut de dat avea să vină prin intermediul vreunui secretar sau direct de la comandamentul poliției, cinci zile și cinci nopți, nu mai mult, fuseseră de ajuns ca să se transforme dintr-un comisar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
aruncau la gunoi. Exact atunci se gândi că mai avea o obligație de îndeplinit. Căută un nume în cartea de telefon, confirmă adresa mental și notă numărul. Îi răspunse soția medicului, Alo, Bună seara, sunt eu, comisarul, scuzați-mă că telefonez la ora asta din noapte, Nu contează, niciodată nu ne culcăm devreme, Vă amintiți de ce v-am spus când stăteam de vorbă în parc, că ministrul de interne îmi ceruse fotografia grupului dumneavoastră, Îmi amintesc. Ei bine, am toate motivele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
supraveghere, dacă nu sunt puși deja, Aveți dreptate, dar, oricum ar fi, niciodată nu ne-am permite să riscăm siguranța cuiva care s-ar fi hotărât să ne primească, chiar acum, de exemplu, mă gândesc dacă n-ați făcut rău telefonându-ne, Nu vă faceți griji, linia e sigură, nu există multe în țară atât de sigure ca asta, Domnule comisar, Spuneți, Există o întrebare pe care aș vrea să v-o pun, dar nu știu dacă să îndrăznesc, Întrebați, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
mai bine pentru ea să fi orbit. Ultima frază, în mod clar amenințătoare, suna deja ca o condamnare, ca și cum ar fi fost scris. Mai bine era să nu te fi născut. Primul impuls al comisarului a fost acela de a telefona soției medicului, s-o întrebe dacă citise ziarele, s-o îmbărbăteze atât cât era posibil, dar se opri la ideea că probabilitatea ca telefonul ei să fie sub ascultare devenise, de noaptea până dimineața, de sută la sută. În ce privește telefoanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
zi, ministerul a avut suficient timp să infiltreze agenți în oraș și să monteze schema respectivă. Nimic din toate acestea, însă, oricât de sigur ar fi fost, nu-i dădea răspunsul la întrebarea Ce trebuie să fac acum. Putea să telefoneze la ministerul de interne folosindu-se de pretextul că voia să știe, de vreme ce era deja joi, ce hotărâre fusese luată în legătură cu situația sa disciplinară, dar ar fi fost inutil, avea certitudinea că ministrul n-ar fi răspuns, un secretar oarecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
povestească aceeași istorie și, datorită repetiției, să i se tocească veridicitatea, Ce s-a făcut, s-a făcut, gândi el, nu folosește la nimic să mă tot gândesc. Intră în dormitor și văzu lucind lumina intermitentă a robotului telefonic. Cineva telefonase și lăsase mesaj. Apăsă pe buton, mai întâi se auzi vocea telefonistei, apoi cea a directorului poliției, Vă rog să rețineți că mâine, la ora nouă, repet, la ora nouă, nu la douăzeci și unu, vă vor aștepta la postul șase-nord inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
a ridicat să răspundă, era sigur că era cineva de la direcția poliției ca să-i amintească ordinul de a se prezenta la ora nouă, atenție, la nouă, nu la douăzeci și unu, la postul militar șase-nord. Cel mai probabil, nu aveau să mai telefoneze și se înțelegea ușor de ce, în viața lor profesională și, cine știe dacă nu și-n viața particulară, polițiștii utilizează mult procesul mental pe care-l numim deducție, cunoscut și ca interferență logică a raționamentului, Dacă nu răspunde, aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
să riște să fie insultați sau și mai rău. Nu poate nici să se ducă la ziarul care a publicat știrea, dacă nu sunt polițiști îmbrăcați civil la intrare, trebuie să fie pe acolo, pe aproape, nu poate nici să telefoneze, pentru că liniile de comunicație sunt, cu siguranță, puse sub ascultare și, gândindu-se la asta, înțelese, în sfârșit, că și providențial, s.a., asigurări&reasigurări, trebuie să fie supravegheată, că hotelurile au fost avizate, că nu există în acest oraș un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
dar acum, ca și cum ar fi fost un semnal, lăsă să sune de trei ori și închise. Formă a patra oară și, în sfârșit, răspunseră, Da, spuse sec soția medicului, Sunt eu, comisarul, Ah, bună seara, am tot așteptat să ne telefonați, Ce mai faceți, De loc bine, în douăzeci și patru de ore au reușit să facă din mine un fel de inamicul public numărul unu, Regret partea care mi-a revenit în toate acestea, Nu dumneavoastră ați scris ce a apărut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

Clămence, în brațele ei, căutând acolo acea dulceață pe care știam că o voi găsi mereu lângă ea. Am insistat să o anunț, cum făceam de obicei când mi se întâmpla să nu ajung acasă peste noapte. În asemenea cazuri, telefonam la primar, care o trimitea pe Louisette, bona, ca s-o avertizeze. Însă îngrijitorul mi-a spus că nu merită să încerc pentru că, la fel ca și drumurile, liniile telefonice sunt și ele rechiziționate pe o durată nedeterminată. Îmi aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

mine, că acum sunt bun să-l joc pe Trahanache, s-a dus vremea lui Tipătescu. Dar tu știi că gloria e un bun afrodiziac. Codrescu era în cabinet. Vă salut, ea e actrița aia tânără despre care v-am telefonat, a terminat teatrul la mine la Facultate, încă nu s-a angajat, n-a sărutat scena, dar o botezăm noi, vedem, în viitor, acuma o dor picioarele, articulațiile, zona inghinală, genunchii, mai ales... — Daaa?, păi, ce-ați făcut?, că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

gândul de a repeta istoria Îi dădea fiori reci, de groază. Căutând oameni simpatici, și-a amintit de doamna Lawrence, o femeie extrem de inteligentă și de distinsă, convertită la catolicism și foarte devotată lui Monsignor. Într-o zi i-a telefonat. Da, doamna Își amintea de el foarte clar. Nu, Monsignor nu era În oraș. Probabil că se afla la Boston. Îi promisese că va veni la ea la cină când se va Întoarce acasă. N-ar fi dorit Amory să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

înghețat. Cum ziceam, exact ca un ofițer. — Și a cerut cu sergentul de serviciu? — Astea au fost exact cuvintele lui, domnule. — Vreun zgomot de fundal? Trafic? Muzică? Ceva de genul ăsta? — Nimic. Apoi ce-ai făcut? După apel? — I-am telefonat operatorului de la Oficiul Telefonic Central de pe Französische Strasse. A localizat numărul la o cabină telefonică de lângă Bahnhof West Kreuz. Am trimis o mașină de patrulă acolo să o sigileze până când o echipă de la 5D putea să ajungă acolo și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
noapte. Oricum, investigației mele i s-a dat prioritate maximă de către însuși generalul Heydrich. — Cunoscând importanța pe care o acordă prinderii inamicilor religioși ai statului, mi se pare foarte greu de crezut. — Atunci dați-mi voie să vă sugerez să telefonați la Wilhelmstrasse și să-l puneți pe general să vă explice asta personal. — Așa voi face. Fără îndoială că și el va fi foarte deranjat de neputința dumneavoastră de a evalua amenințarea celei de-a treia conspirații internaționale dedicate ruinării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
la ora 8, așa că întotdeauna pleacă de aici la ora 7 și ia un tren din gara Steglitz, care face 30 de minute. Cred că schimbă la Wannsee. Ei, la exact zece minute după ora opt, Herr Wiechert mi-a telefonat să vadă dacă Emmeline e bolnavă, căci nu ajunsese. Am turnat cafeaua și am pus două cești pe masă înainte de a mă așeza față în față cu ea. — Cum Emmeline nu întârzie niciodată, l-am rugat pe Herr Wiechert să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
elan după ce el și cu mine terminaserăm de vorbit. Am zâmbit posomorât la această priveliște, reflectând că propaganda funcționează în ambele sensuri. Trecuse aproape o săptămână de când o văzusem pe Hildegard. La revenirea mea din Wewelsburg am încercat să-i telefonez de vreo două ori, dar ea nu era niciodată acolo sau, cel puțin, nu răspundea niciodată. Până la urmă am decis să trec pe acolo ca să o văd. În timp ce conduceam spre sud pe Kaiserallee, prin Wilersdorf și Friedenau, am văzut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609

scrisoare de protest în Notices of the American Mathematical Society (Providence, RI) în care solicita libertatea de circulație a oamenilor de știință; se interesează de soarta să Dr. Olof G. Tandberg, secretar la Academia de Stiinte din Stockholm, care îi telefonează din București. În perioada anilor 1986-1988 Inspectoratul Școlar Județean Dolj nu-i mai acordă post, din motive politice, fiind obligat să supraviețuiască din meditații. În toamna anului 1988 obține cu greutate un pașaport de turist pentru Bulgaria. De aici trece

60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]
Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626

a găsit să se mărite cu o indiancă.!> Le văzuse prin filme cum fură inimile bărbaților, dar niciodată în viața lui nu crezuse că fiul lui se va căsători cu o indiancă. A scos pegerul din buzunar și i-a telefonat nevestei acasă: <Vezi că fi-tău s-a căsătorit și îți aduce un pui de indiancă acasă. Fă curat și așteaptă-ne cu masa pusă!> Nevastă-sa a crezut că glumește și a intervenit iar la telefon. <Dragă, tu glumești

UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405

rasă de juninci. Cum aceasta a fost și tema mea de examen de stat, îmi este foarte simplu să preiau postul. Experiența de aici îmi este foarte benefică. Dacă nu mă grăbesc, postul va fi ocupat, așa că am să-i telefonez directorului de acolo, să-l rog să-mi țină postul două săptămâni maximum. Părinții mei vor fi foarte bucuroși să mă întorc acasă. - Îi cred. Și eu aș fi, în locul lor. Mă bucur că ai înțeles situația. Sper că nu

CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]