1,169 matches
-
tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireș Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: A l aise / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1916, Anul VI, 30 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireș Steluța
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireș Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult A l'aiseSe amestecă ploaia c-o fărâmă de iarnă,Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă,Se nalță și vântul către nori și
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
blând în tic-tac de ceasornic aleneTimpu-n loc zăbovind fără-a ține măsurăAtârnând somnoros, încurcat între gene.Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminteTot sperând o plecare, tot visând un senin,Încropind traiectorii din banale cuvinte,Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin.Aș dori o mireasmă desenând zbor de fluturși-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes,Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur,Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireșSteluța CRĂCIUN... Abonare la
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
o plecare, tot visând un senin,Încropind traiectorii din banale cuvinte,Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin.Aș dori o mireasmă desenând zbor de fluturși-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes,Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur,Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireșSteluța CRĂCIUN... Abonare la articolele scrise de steluța crăciun
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de mulți oameni conștientizată ori recunoscută. Aflându-se într-un permanent dialog cu Dumnezeu, poetul își conștientizează limitele materiale și morale, dar și răsplata smereniei și a spovedaniei. Astfel, în capitolul cinci al volumului Noi și Dumnezeu, o antiteză între teluric și celest, între Divinitate și creația Sa, vom descoperi versuri de profunzime, din care reies eforturile celui care își dorește să-l țină pe Dumnezeu aproape, în inimă și în conștiință: Doamne, sufletul să-mi ierți, / Curățindu-l de păcate
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Cu toate astea, există în ziua de azi destule pietre de temelie, care, prin puterea duhului lor înomenit, slujesc în mod veritabil Ortodoxia și, implicit, pe Mântuitorul Cristos, neîncercând să măsoare cu bătaia orologiului clasic timpul, tocmai fiindcă drumul lor teluric nu coincide decât în aparență cu cel al lumii de unde au purces. Irina a fost o astfel de piatră. După ce absolvise Facultatea de Economie Agrară din cadrul Academiei de Studii Economice din București, cu siguranță că o carieră didactică sau una
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
da seama instantaneu, dacă nu a făcut-o până atunci, cât de frumos construiește divinitatea sensuri), doar și-a încheiat, cu Voie divină, rostul personal al scurtei sale treceri pe cărările pavate cu multă suferință și puține bucurii ale spațiului teluric, descoperind și viețuind într-un soi de ”firesc” anume, în organicitatea căruia numai Dumnezeu poate reprezenta, după propria-i mărturisire, ”garanția absolută în viața Omului”. De fapt, Maica Siluana și-a conținut în sinele ei dintotdeauna starea de devoțiune totală
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE CALBOREANU
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
atunci cu certitudine că omenirea va descoperi într-o bună zi circumstanța favorabilă de a așeza în coordonate absolute, exhaustiv, fără vreo urmă de eroare interpretativă definiția plurivalentă a problematicului verb „a fi” - cheia și lăcata, de fapt, a spațiului teluric concret, dar și a celui de dincolo de bornele topografice efemere ale lumii de aici. Destinația „plus infinit” va trebui să rămână de acum înainte singura cale coincidentă cu Lumina a întregului ocean de suflete pustiite conjunctural (în numele unei dezordini morale
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Complexul pare simplu, barierele cad, timpul este măsurat în anotimpuri. Își descoperă rădăcinile ființei prin regăsirea de sine. Până a-și descoperi originile, întrebări existențiale de tipul: ” Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.”( Grăunte de lumină), i-au frământat popasul teluric. Răspunsul îi stă la îndemână. Se află în ea, înainte de venirea pe lume. ” Grăunte de lumină încolțit/ Pe-un bulgăre de viață în ninsori,/ Pierdut printre genuni, în albul infinit?” (Grăunte de lumină) Chiar dacă periplul prin lumea pământeană nu este
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te uiți la mine din Lumina, Mă uit la tine-n somnul meu Reverberez ecou de țină Și știu ca-n mine-i Dumnezeu, Chiar și-n chemarea de teluric Chiar și în ploaie și în vânt- Te uiți la mine din Lumina, Iar eu scriu maluri de pământ; Din creangă de salcâm cu floare Mai mult, din crengile de tei, Eu îți fac rimă,-ți sunt culoare Pe-un
SALVEAZĂ-NE PE AMANDOI! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374530_a_375859]
-
chiar raiul infantil pierdut; în ea îți afli orice dor ucis, poienie din vis și remușcările din adevăr, palate mari de simfonii aeriene, liane de-armonii și echilibru și de uitare blândă, de iluminări și iarăși de uitare... Neadormitul simț teluric ce-i propriu fiecărui om, te cheamă-atunci în reveniri, puternic, și-ți poruncește să te reîntorci la freamătul de griji, la desfătări, să te-amețești cu false preamăriri și cu iluzii, să te înalți pe scări de idealuri calpe, găunoase
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
obicei hindus, constând într-o îngropare a recipientelor care conțineau materia rezultată din incinerare. Este evidentă apropierea dintre acest obicei și ritualul creștin de restituire a trupului de țărână, lipsit de “suflare de viață”, țărânii din care a fost creat. “Teluricul legământ” este însă o închisoare, la care trimite metafora-simbol “grea cătușă”, închisoare din care spiritele celor îndrăgostiți trebuie să evadeze împreună pentru a accede la Nirvana: “Să ne desprindem, deci,/ tu - gând, eu - gând,/ și-așa ne vom uni din
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. IUBIREA E UN ZBOR ÎNARIPAT Teluricul cântă prin dulcea atingere Prin glasul care e o trecere a vremii, Amurgul se lasă ca o vale a plângerii La înseratul popas fără de înfrângere. Te-am privit prin geamul închis Iar lumina diamantie s-a prelins, Dimineața când viața
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
Și ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc. Zici că toate păsările se strigă pe nume prin arbori seculari, cu sufletu- n vânt; Se-adună-n fiecare șoaptă, o nouă lume într-o țară de datini, cu destinul sfânt
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
Elegiile de la Bad Hofgastein- Eugen Dorcescu În colecția Lyra, Editura Mirton, Timișoara, 2010, au apărut Elegiile de la Bad Hofgastein, ale scriitorului Eugen Dorcescu. Le-am primit spre lectură, cu îngrijorarea mesajului din titlu, omul de pământ deschizând o cale a teluricului asumat în concept. Scrise spre sfârșitul anului, septembrie-noiembrie 2010, elegiile dorcesciene poartă însemnul omului de pământ, ha’ adham, ca o nouă trecere spirituală întomnată. Citind (mi-este cunoscut, de acum, versul profund al autorului), întrevăd limpede acest noiembrie cuvântat elegiac
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
dialogului cu Dumnezeu, dilemele existențiale dintru o conștiință problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între Prolog și Epilog, cele 28
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
veci,/ în nevrednicu-mi suflet,/ angelica-ți formă./ Simt, cu nimicitoare delicii,/ cum nevăzute mâini/ de văzduh/ mă strâng, mă strivesc, în/ obezi și cătușe.”(28) Nu spun că există în poezie o lume, pentru a nu crea confuzie cu lumea teluricului, cu lumea pământeană, dar există, fără îndoială, un imaginar, unul de mare forță poetică, în care s-au anulat patimile, s-au stins contradicțiile, egoismul, corolarul vanităților, chinurile zbaterii terestre, a dispărut suferința. Nirvana este un asemenea imaginar al anulării
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
pentru ce,/ pentru cine ?”( 13). Nu văd în poezia din Nirvana o negare a voinței de a trăi, ci mai mult o dorință de purificare a existenței, de spiritualizare a ei, de ridicare în metafizic și de îndepărtare de tangențele telurice. Este un sens puternic ascensional, eliberarea de orice constrângeri și trecerea în Nirvana. Există aici o poezie a iubirii și a solidarității, a tragicului existențial și a frumuseții umane, o poezie a morții, a absenței, dar și a căutării cu
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
pe buze dulce-amor, Și mă pierd în răsuflări divine Și făr-de aripe... pot să zbor. În același timp, el știe să o aducă din înaltul astral, din universurile dominate de simțuri și atingeri divine, din nevoia de absolut în banalul teluric și apoi să o determine să se abandoneze în lumina înflăcărată de dorințele pasiunii primare ale amândorura cu delicatețe și simplitate. Cine-ar putea să uite oare, Sudoarea ce curgea din noi Atât de-aproape de izvoare, Încinsă... peste sânii-ți
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
Articolele Autorului Galeria de Artă „Calea Victoriei 33” este, de joi, 4 decembrie 2014, începând cu ora 18, Universul unde spațialitatea spirituală a artistei Georgeta Constantinescu se cuprinde, prin cadrele galeriei, în spațialitatea cromatică nedelimitativă a picturii în care cosmosul și teluricul se văluresc în peisaje fascinante, geminale, suprapuse formelor omenescului boltit în spirit. Artistul plastic Georgeta Connstantinescu expune în dominionul cu două abside pentru inimă, scena Thaliei și foyer-ul oglinzilor bi și tridimensionale un Univers într-o animație ferventă al cotidianului
UNIVERS PE SIMEZE, PLĂSMUIT DE ARISTA GEORGETA CONSTANTINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371940_a_373269]
-
1978:102). Am putea spune, nu ca eminescologi, nici nu ne permitem să afirmăm acest lucru, ci doar ca modești observatori, că la Mihai Eminescu, basmul popular a fost o pasiune exprimativă a libertății interpretărilor, a jocului luminii în întunericul teluric, a prezentării altfel a eului din fiindul interiorizat, a creării putinței din neputință. Pe scurt, basmul a fost pentru poet creația literară specifică motivării sensului ipostazelor, o formă de prezentare a lucrurilor într-un adevăr al imaginarului imaginat. Din prea
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
plaiurilor bucovinene, și nu numai, de a meșteșugi ideea în imaginea frumosului imaginativ. O măiestrie a celui pe care etnologul Eminescu îl va recunoaște ca făuritor de patrimoniu. Acel om al satului românesc care a meditat profund asupra fiindului său teluric și și-a aventurat sufletul în lumea timpului îndepărtat al fantasticului, în care eroii satului, voinicul sau viteazul vor fi fost cei care au devenit, în basme, flăcăii vânjoși reprezentați prin Feții-Frumoși, apărători ai așezărilor lor tradiționale, locuite cu oameni
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]