869 matches
-
pe drum, pentru cine știe ce palme ori chei În cap Îndurate cândva, iar voi habar n-aveți ce eforturi s-au făcut ca să mâzgăliți pereții acuma cu femei crăcite și cu scrisuri de analfabeți și inculți. Nenorocirea a Început când Directorul, temător, poate, că cei din juru-i se vor simți excluși din iureșul aproape letal al muncii fizice, a Început să-i pună la treabă și pe colegii de cancelarie, și pe elevii mai mărișori, care și astăzi Îl țin minte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit să sufere pentru ca noi să putem păși astăzi nu cu frunțile plecate către aspra țărână, ci cu ele scăldate În lumina binefăcătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caiete, unelte de scris și câte altele de același fel crescuseră atât de mult, Încât Îi pusese pe gânduri pe responsabilii de la oraș. Îl pândiseră și-l prinseseră pe făptaș. De aici Începea povestea fraților gemeni. Se șoptea că librarul, temător foarte de pușcărie, Îl convinsese pe fratele său mai slab de minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l chemi încoace? Tânărul se retrase, apoi privi în spatele clădirii. În fața petuniilor închise la culoare, înflorite luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide întârzia prea mult cu întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, în timp ce altul scoase apă proaspătă. Un al treilea luă un prosop, pe când îi îngenunchea la picioare. În același timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru noapte și începură să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Câteva sute? Cercetașii se uitară unii la alții. Dându-i omului drumul, se întoarseră imediat să-i raporteze lui Katsuie. Vestea era destul de neașteptată. Inamicul avea o armată atât de mică, încât Katsuie și generalii săi erau acum și mai temători. Oricum, se dădu ordinul de a avansa, și armata își continuă drumul înainte. Chiar în acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numără peste optzeci de mii de oameni și că împreună cu aliații, are mult peste o sută cincizeci de mii, spuse Nobuo, ca și cum nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că el era cauza acelei mari bătălii. Ochii lui temători divulgau ceea ce nu putea fi ascuns în pieptul său. * * * Shonyu se strâmbă, în fumul focurilor de seară din bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Probabil că Nobuo îi zărise și el pe oamenii ce așteptau lângă râu, căci începu imediat să se consulte cu generalii din stânga și din dreapta lui, în timp ce privea țintă pe Hideyoshi. Își opri calul la distanță și descălecă, părând încă destul de temător. Mulțimea de războinici care-l însoțeau se traseră într-o parte și-n alta. Plasându-se în mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, în armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese înfierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a adormit. $8 1. Saul se învoise la uciderea lui ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2. Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe ștefan, și l-au jelit cu mare tînguire. 3. Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei, și-i arunca în temniță. 4. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
au crezut în Domnul. 43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon. $10 1. În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită "Italiana." 2. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimis." 21. Petru deci s-a coborît, și a zis oamenilor acelora: "Eu sunt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?" 22. Ei au răspuns: "Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfînt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe care le vei spune." 23. Petru, deci, i-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
poarta cetății, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos, și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14. Una din ele numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, și asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15. După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: "Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ei din Scripturi, 3. dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. "și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu", zicea el, "este Hristosul." 4. Unii din ei, și o mare mulțime de Greci temători de Dumnezeu, și multe femei de frunte au crezut, și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5. Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătîi din mulțime, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Timotei porunca să vină cît mai curînd la el. 16. Pe cînd îi aștepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli. 17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întîlnea. 18. Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. și unii ziceau: "Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: "Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru, eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri." 7. și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8. Dar Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. și mulți dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei, și au fost botezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
să faci." 11. "Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mînă și așa am ajuns în Damasc. 12. și a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. 13. El mi-a zis: "Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!" Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
apare în toată lumea mediteraneană de est. Această clădire are un coș central care formează în exterior un turn și care se ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de identitate la vedere, care au traversat deceniul '67 '77, și mai departe, către iarna anului '89, într-o liniște mormântală, într-o perpetuă șoaptă temătoare, paralizați de frica rostirii unui singur adevăr cu voce tare; oameni care, din '90 și până astăzi, ne țin predici despre lipsa de caracter a celor care nu le sunt pe plac. Nu poți vorbi despre "comunistul de bine, Păunescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la mine, mi-a zis Luke. Fără prea mare tragere de inimă, am ridicat ochii și când, în sfârșit, ne-am privit, ceva a izbucnit în mine. Ceva ce vedeam oglindit și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu mișcată de grija pe care mi-o arăta Misty. Mie n-o să mi se întâmple la fel. Sunt hotărâtă să fac totul ca la carte. —O să te întorci în New York? m-a întrebat ea. Imediat am devenit confuză și temătoare. Și al dracului de furioasă. Perspectiva mea roz asupra vieții nu fusese extinsă asupra lui Luke și a lui Brigit. Ticăloșii! — Nu cred c-o să mă mai întorc niciodată în nenorocitul ăla de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt ceva, a bolborosit ea fără să-mi dea alte detalii. O să-ți placă. Altceva nici c-a mai spus până nu ne-am oprit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tratasem. M-am simțit foarte rușinată și tristă. Ca să nu mai spun că mi-era o frică de moarte fiindcă Nola mă tot bătea la cap să-i scriu și să-mi cer iertare. Or, eram mult prea jenată și temătoare ca să fac asta. Mă terifia posibilitatea ca Luke să-mi spună să mă duc dracului. Trebuie să-l înfrunți, mă tot îndemna Nola. Haide, pare un băiat de zahăr. Și-n orice caz, o să te simți mult mai bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cămin erau, în majoritate, venite de la fermele dintr-unul din statele din sud. Ăla care era capitala mondială a incestului. Aveau niște nume grozave ca Jimmy-Jean, Bobby-Jane sau Billy-Jill. Eram chitită să mă împrietenesc cu ele, dar păreau cam temătoare și suspicioase cu toți cei din afara cercului lor. Singurele care erau prietenoase cu mine erau Wanda, o texancă de doi metri, cu părul oxigenat, care mesteca tot timpul gumă și avea dificultăți în a se obișnui să nu mai locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ușa. — Să facem o pauză? Poate vrei o cafea, Tolea. Nu, nu vrei. Mai bine terminăm repede. Ce-i cu ăla cu gradul unu? L-ai văzut, Florine? Nu? Bine, atunci să intre Vivi, Vivi Ionel. Un băiat îngrijit îmbrăcat. Temător, mâinile balansau fără vlagă. Zâmbea larg, fericit: dantura perfectă. În spate, o femeie suplă, brunetă, ridată. Vocea ei moale, rarefiată: „Nu se mai poate fără însoțitor. Are 28 de ani. Trebuie supravegheat mereu. Nu-l pot lăsa singur nici cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni. Robotul s-a cuplat după patru apeluri, dar am închis înainte de semnalul sonor. Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]