1,086 matches
-
pleoape fără gene, sașiu (Jocurile mele). O minoră cu înfățișare angelică se dovedește a fi o perversă (Logodnica iubirii). Două nuvele, Fetița se pregătește să moară și O picătură de sânge, descriu agonii. Romanele din perioada socialistă evocă schematic și tendențios, în spiritul vremii, realități din lumea țărănească argeșană dinaintea și din timpul primului război mondial. SCRIERI: Crinii roșii, București, 1925; Desfigurații, București, 1935; Nălucile, București, 1945; Călătorii, București, 1946; Marele ospăț, București, 1947; ed. (Viața în oglinzi), București, 1970; Fruct
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o autopastișă sub semnul schematismului tendențios al epocii în care este scrisă. De altfel, după 1944 are loc o anume reorientare a autorului spre probleme social-morale, însă cu o inspirație secătuită. Nici comedia lirică Madona (1947) nu mai atinge fiorul poetic din Visul unei nopți de
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
factor determinant al natalității. Relația caracteristici personale-sărăcie. De multe ori, presupunerea unor cauze eronate nu se datorează în primul rând unor relații empirice care pot induce în eroare, ci ideologiei, prejudecăților colective ce se sprijină pe unele evidențe empirice, dar tendențios interpretate. Tom Burns (1970) oferă un exemplu clardin acest punct de vedere. Teoria sărăciei, curentă la începutul secolului în Anglia, parte a ideologiei burgheze tradiționale, afirmă că aceasta este cauzată de deficiențe personale, morale, caracteriale. Rowntree a întreprins cercetări amănunțite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
agreată în epocă: lupta comuniștilor împotriva legionarismului. Antiteza bine-rău e fără nuanțe, fie ea ilustrată prin intermediul unor personaje simbolice (Oamenii și Umbrele Verzi). Poveste a prizonierului „nr. 113”, profesor-doctor și imagine a Vindecătorului, capturat de Umbra-Uliu, acțiunea, extrem de schematică și tendențioasă, se va desfășura între capturarea profesorului, urmată de torturile la care este supus de către Umbre, și salvarea acestuia de către comuniști, concluzia fiind vădit conjuncturală și de un patetism rizibil. Era în ordinea firească a lucrurilor ca P. să aibă și
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
148-152; Mariana Șipoș, Vocile realității, RL, 1986, 8; Holban, Profiluri, 265-276; Rotaru, O ist., III, 718-721; Vlad Sorianu, „Bănuitele primejdii”, ATN, 1989, 6; Cristina Ilina Sălăjanu, Roman la minut cu morală și nostalgie, RL, 1992, 29; Emil Mladin, Un roman tendențios, RL, 1994, 32; Ierunca, Dimpotrivă, 231-235; Rachieru, Poeți Bucovina, 314-316; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 55-62; Cosma, Romanul, II, 100-102; Andreea Deciu, Culoarea tristeții, RL, 2000, 7; Dicț. scriit. rom., III, 630-632; Alex. Ștefănescu, Platon Pardău, RL
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și în Dinu Milian (îndeosebi în partea secundă a romanului, O viață, publicată în
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și periculos, pentru o comunitate care nu diferă prea mult de cea propusă de fascisme, chiar de nazism 4. Ca și în cazul altor autori stigmatizați astfel, după lecturi sumare și tendențioase, nu s-au reținut mai multe elemente probatorii, cum ar fi: Tönnies, născut într-o familie nobilă din Schleswig-Holstein, a fost toată viața marginalizat în Prusia pentru vederile sale social-democrate; Karl Marx este una dintre influențele sale intelectuale importante, alături de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse de el pentru multe pasaje din Platon sunt tendențioase; pasajul din Legile dat ca exemplu de „proto-totalitarism” la începutul Societății deschise se referă, de fapt, la armată, nu la întreaga societate, deci nu trebuie generalizat prin scoatere din context; și așa mai departe. Oricum, ceva nu e în regulă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă a „boierilor minții” (Sorin Adam Matei), în care acuzații au replicat de mai multe ori neinspirat, parcă pentru a le da dreptate oponenților; scandalul provocat de revista Observator cultural sub conducerea lui Ion Bogdan Lefter prin tratarea lucrării lui H.
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În octombrie: Marea Revoluție; În noiembrie, la fel; În decembrie, Stalin. Cu mici retușări aceste campanii poetice le-am Întâlnit sub aceleași sau alte semnături, vreme de 5 ani, până În 1954. Și ca să nu fiu bănuită de omisiuni și nominalizări tendențioase voi Întocmi o bibliografie aproape completă a poeziilor publicate În periodicele cercetate, trimițând cititorul la sursă pentru a se convinge dacă scurta suită de poezii prezentate anterior este, În vreun fel, reprezentativă. Să Începem cu revista Uniunii Scriitorilor, Viața românească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acesta n-a dispărut ca obsesii și mentalitate. RS manierist și lozincard poate fi asimilat P. Dar În vremea atotputerniciei RS, Împotriva operelor de acest gen s-a exercitat o permanentă critică. Căci adevăratele opere realist-socialiste trebuiau să fie: partinice, tendențioase, politizate, cu foarte mult potențial combativ și revoluționar, cu o mai mare capacitate de instigare la ură și la lupta de clasă, astfel ca, pe terenul eliberat de „dușmănoasa ideologie burghezo-moșierească”, aceeași operă, mistificând realitatea, părăsindu-și statutul de pură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alunecarea de la o minciună conștientă destinată celuilalt spre o apărare inconștientă care înșală eul. Jones (1908) sesizase și el dublul aspect al raționalizării, care poate fi destinată atât subiectului, cât și apropiaților acestuia. Frontierele dintre aceste două tipuri de justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
C. al P.C.R. a aderat la F.D.F.R.1 S-a lansat o chemare către toate femeile din țară (8 iunie 1946) să susțină platforma-program a B.P.D., ca pe propriul lor program 2. Federația a fost prezentată opiniei publice, în mod tendențios, ca fiind prima mare organizație națională de femei care a aderat la mișcarea mondială a femeilor democrate. Era evidentă intenția de a minimaliza importanța mișcării feministe, îndeosebi din perioada interbelică și a legăturilor sale internaționale și de a înfățișa Federația
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Nu a fost nici un singur caz când ea să fi fost lipsă la datorie. ș...ț Mișcările antirevizioniste și reuniunea Pe vremea aceea, când vânturile rele aduceau de peste frontiere vești de revizionism maghiar; când sufletele negre ale dușmanilor seculari difuzau tendențios acțiuni ce nu erau decât fantezii caraghioase, când puterile subversive ale „cârtițelor” concetățene semănau sămânța panicii, reuniunea aderă din tot sufletul ei - și cu convingerea nestrămutată în puterea noastră de stăpânire a plaiurilor din care am răsărit - la mișcarea antirevizionistă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
erotică este văzută ca una din trăsăturile esențiale ale răului uman, făcând mai pregnantă viziunea întunecată asupra lumii ca ființare anarhică, absurdă, tragică. Oameni de lut (1947) absolutizează această perspectivă. Ultimul roman, Document (1964), aparținând scrisului sociologizant, este o demonstrație tendențioasă a modului cum erau oprimați țăranii în trecut. Și în literatura de călătorie, se manifestă două maniere de a consemna realitatea. În căutarea mea (1933) cuprinde însemnările dintr-o croazieră pe Marea Mediterană. Călătorind, vizitând vestigiile unor vechi civilizații, B. înregistrează
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
sau indirecte), etichetarea devine sinonimă cu militantismul, intoleranța sau, mai grav, cu manipularea. Fie că folosim un citat („Toți politicienii sunt hoți și corupți”) pentru a ne justifica cu orice chip opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la deontologie. Întâlnim destule știri în care informația sau citatul sunt însoțite de formule subtil militante: stângistul, ultranaționalistul, așa-zisul, autointitulatul, reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
negările să urmeze acuzațiilor cât mai curând posibil. Sfatul lui Randall (1998, p.182) este valabil numai pentru anchetă. În acest caz, secvențele urmează regula nepărtinirii (să oferi și varianta părții adverse). În caz contrar, ancheta noastră riscă să devină tendențioasă, neconvingătoare, rău intenționată. În situația în care, din diferite motive, separăm clar acuzele de disculpare și nu le prezentăm interconectate, vom crea confuzie în mintea cititorului sau vom fi obligați să revenim asupra unor aspecte, îngreunând inutil textul. Nu dați
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ape, premierul dă de zor declarații politice”. metaforic: „Un destin stelar”; neclar: „Locul unde Dumnezeu le-a dat drumul din palmă primilor oameni”; banal: „Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur:”; conține cifre sau precizii inutile: „La 10,30:”; imprimă voit o lectură tendențioasă, fals valorizantă: „Ministrul Macovei chipurile se scuză”; vulgar sau jignitor: „Președintele ne crede proști”. Nu uitați că toaleta unui articol se face abia la sfârșit. În plus, ultimul cuvânt îl are secretarul general de redacție. El decide (elimină sau adaugă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul Însuși de „tradiție” poate Îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit, În acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea Într-un bestseller mondial În secolul XXI. Campania publicitară dusă În jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai Încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, Încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile În matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
supărarea lui Iuda. La Marcu, am văzut, doar „unii dintre cei de prezenți” se arată supărați de risipă; Matei vorbește de „apostoli”, referindu-se, probabil, la toți apostolii, fără discriminare. Luca dă alt sens „ungerii”. Ioan Însă precizează, scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a Împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând trebuie să reamintim sensul, justificat filologic și teologic, al termenului paradidomi, impropriu tradus În românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, În conformitate cu sensul dat de autorii textelor din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, Într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. FINAL PASAJ RETRAS Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză Între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu poate exista o biografie a lui Iuda mai tendențioasă, mai demolatoare decât cea preluată În Legenda aurea. Practic, Între Iuda lui Matei și Iuda-Oedip al lui Iacopo da Varazze singurul punct comun pare să fi rămas doar numele. * Antichitatea a cunoscut Însă și un Iuda pozitiv, eroizat. Câteva grupuri
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce, tendențios, printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda Îi va depăși În oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]