4,773 matches
-
Tudora Șandru-Mehedinți Scriior, ziarist, eseist, profesor și teoretician al literaturii, Alonso Cueto este, neîndoios, unul dintre cei mai valoroși și mai prolifici scriitori actuali de expresie spaniolă, reprezentând cu strălucire literatura peruană, alături de marele său compatriot Mario Vargas Llosa și de Alfredo Bryce Echenique. Născut la Lima, în
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
controversat. Dacă la Eminescu și la Caragiale, contemporanii săi, examinarea lucidă a operei ar trebui să înceapă prin înlăturarea exegezelor deformante, acumulate de-a lungul timpului, în cazul lui Maiorescu atitudinea partizană a comentatorilor a luat forme și mai acute. Teoretician literar, politician și ideolog cu o viziune extrem de clară asupra societății, el n-a putut fi interpretat după interesele grupurilor sau ale momentului: a trebuit admis sau respins - și numeroși au fost cei care l-au dorit pur și simplu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a unei opere de critică nu este mai puțin interesantă, în cazul de față, decît încărcătura ei de idei. Intrat în istoria literară drept critic - poate drept criticul literar prin excelență - Maiorescu va rămîne în cultura noastră mai degrabă ca teoretician și moralist; paginile de critică propriu-zisă sunt la el relativ puține și nu întotdeauna foarte inspirate. Vocația sa adîncă a reprezentat- o comentariul teoretic (estetic, lingvistic, moral) cu aplicare la literatură. Precum și cea de organizator, de formator al unui curent
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
că este vorba de Alecsandri, Caragiale, Eminescu ori Goga, faimosul „caracter național” apărea mereu exhibat cu mîndrie, ca dovadă de genialitate. Corelată cu această obsesie se află una complementară: aceea ca scriitorul român să nu fi suferit nici o influență străină. Teoreticianul pare a nu înțelege că, în literatură, influența străină este la fel de importantă ca inspirația genuină. Și cînd te gîndești că ploaia de acuze cu care fusese întîmpinat Maiorescu la primele sale studii se rezumase la „antipatriotismul” și la „cosmopolitismul” criticului
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din alte tablouri în loc de a căuta inspirație direct în natură; o eleganță exagerată, cu figuri alungite și pictate în
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
Nouveau Roman din anii '50 - '60 a văzut în roman un text scris și în personaj, o ființă din cuvinte. Alain Robbe-Grillet, care a fost unul dintre invitații „Zilelor și Nopților de Literatură", a fost unul dintre cei mai aprigi teoreticieni și practicieni ai acestui tip de roman și de personaj. Din Franța, țara de origine a Noului Roman, provine chiar un laureat al Premiului Nobel, care scria în această manieră: Claude Simon. Preferat lui Michel Tournier, în 1985. Noul Roman
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
prisma discursului muzical, Greil Marcus a avut contribuții substanțiale, în ultimii treizeci de ani, la conturarea profilului spiritual al epocii. Scriind despre Bob Dylan, Elvis Presley, The Sex Pistols, Marcus a găsit un unghi de abordare neexplorat de istoricii și teoreticienii metamorfozelor culturale. Importanța acestor personaje pentru reconfigurarea culturală și spirituală a vremii e esențială. Dimensiunea academică a scrisului său (Greil Marcus predă la mai multe universități americane, îndeosebi la Berkeley) impune prin rigoare, vastitatea informației și precizia contextualizării. Stilul provocator
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
chiar și cele mai incredibile - precum speța măgarului care trebuie să învețe limbi străine - are o soluție. Nu neapărat soluția pe care o așteaptă ceilalți, dar asta n-are a face. Așa încât, astăzi, când corporațiile timpurilor noi învață trucuri vechi, teoreticienii gândirii laterale ar descoperi, probabil, cu încântare aceste mici bijuterii de dibăcie surâzătoare, în stare să-ți dezmorțească mintea și să te ducă pe partea însorită a străzii. Unde rămâi exact atâta timp cât greutatea chibzuinței îți ține inima ușoară.
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
Gabrielei Gheorghișor la volumul „și toată bucuria acelor ani triști". Măștile naturalizării Revista clujeană IDEA artă + societate anunță, în numărul 33-34/ 2009, o schimbare în rubrica „arhivă" în care își obișnuise cititorii să publice texte ale unor cunoscuți filosofi și teoreticieni ai artei precum Adorno, Derrida, Deleuze, Groys, Arthur C. Danto sau Paul de Man; pentru a nu transforma acest spațiu într-o „tentativă de a unifica lucrurile importante care s-au spus odată", arhiva se deschide de-acum mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
-mi lași timp, dar ce rezultă e neinteresant. Este unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat. Am avut perioade de ideolog, de teoretician, de cap pătrat, și perioade de sceptic, de cap pătrat, de scriitor [...] Părerile sunt evanescente și fluctuante. Astăzi le ai, mâine nu le mai ai. Sunt individualul în stare pură. Iar literatura tocmai cu individualul are de-a face. E
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
am o orientare destul de exactă ca «să denunț» nu numai profunda mediocritate a criticii române actuale, dar mai ales inactualitatea și desincronizarea sa. Rămasă cel puțin cu cinci decenii în urmă, într-o fază călinescian-impresionistă, total desuetă". Chiar voindu-se „teoretician", „ideolog", s-ar fi cuvenit, socotim, ca Adrian Marino să admită complementaritatea domeniilor, în locul unei excomunicări de principiu. Neacceptînd o conviețuire mai mult decît firească, proclama voința sa de a se despărți „definitiv, de o tradiție critică perimată, de întreg
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
înainte, și după 1989, nu mă mai interesa «literatura». N-o mai citeam. Ficțiunea, poezia nu-mi spuneau nimic. Și nici măcar «literatura română», în ansamblul său". Disprețul său incomensurabil ce vizează atît monstrul „literaturii", cît și etnia căreia îi aparține teoreticianul are totuși două excepții: „Alexandru Macedonski, pentru himera sa absolută și totala sa neaderență la «spiritul românesc» (...) și Mateiu Caragiale, pentru amestecul de finețe și vulgaritate, de «Occident» și «Orient», al aceluiași «spirit românesc». În curs de «modernizare», de «europenizare
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
cenzură, să redactezi chiar o revistă francofonă și să nu amintești - măcar în trecere, o singură dată - și astfel de apariții rarisime și evident necunoscute reprezintă, orice s-ar spune, un boicot regretabil". E amuzantă o asemenea pedanterie resentimentară a teoreticianului, balansînd surescitat între celălalt și sine, în temeiul aceleiași apucături osîndite în primul caz, „epurate" cînd se potrivește cazului secund. Neîndurîndu-se a-și fixa identitatea, putem presupune că Adrian Marino încearcă o secretă nemulțumire de sine a cărei neagră undă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Livius Ciocarlie În ale literelor actuale, am consilierul meu de taină - pe care, spre deosebire de alți oameni mari, știu să-l ascult. In cartea asta cel puțin, Compagnon nu-i filozof al culturii, ca Spengler ori ca Blaga, nici teoretician, ca Matei în Cinci fețe ale modernității. E istoric al ideilor. Arată cum s-a gândit în epocă despre ce ar fi modern, sau antimodern. Nu-i privește pe moderni în sensul creativității lor. O face totuși uneori. De exemplu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace „naturale", „științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint - individ pe care nu l-a
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
apostolatului. Dar numai în acest amănunt de clivaj să stea, oare, arta de prozator al lui Nicolae Breban? Cu siguranță, nu. S-a petrecut, cred, un dublu fenomen. Pe de-o parte, criticii l-au luat prea în serios pe teoreticianul Breban (redutabil, într-adevăr, pe terenul ideației). Pe de altă parte, cuceriți de respectivele speculații, au început să nu se mai ia, ei înșiși, în serios. Să se abandoneze, altfel spus, farmecului acestora, repetându- le până la identificare. (Pe una din
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Livius Ciocarlie Te prietenoasă cu meșterii care ne vin în casă. Rezultatul: lucru de mântuială (la domnul A., un mare generos, și dornic să schimbe o vorbă, era prăpăd). Eu, teoretician, o învăț: nu-i practic să te porți bine cu românul. Te ia de prost. Se știe, un om cu grijă pentru starea lui de spirit și pentru integritatea corporală evită să se mai ducă la stadion. În schimb, își
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
și în alte penitenciare, nu o dată cu concursul unor deținuți beneficiind de o remarcabilă dotare intelectuală, care au acceptat însă a se pune la dispoziția schingiuitorilor, între care o foarte cunoscută figură a ierarhiei bisericești actuale și, se pare, un ilustru teoretician literar. Cu abilitate, Securitatea apela la un set larg de mijloace de convingere, de la promisiunea unui regim mai puțin sever în detenție pînă la eliberare, fără a uita să apese pe clapele sentimentale, evocînd suferințele familiei lovite de durerea despărțirii
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
Academiei Române și până la Alice Voinescu, Florența Albu, Vera Călin sau Lucia Demetrius, scriitoarele de limbă română au oferit destule jurnale, exemplificând din plin modalitățile în care eul feminin se poate autoreprezenta. Problema este de a teoretiza particularitățile diarismului românesc feminin. Teoreticienii din zona de cuvânt românesc s-au mărginit, adesea, a vorbi despre o așa-zisă natură feminină, un soi de fantasmă pe care nimeni nu reușește să o prindă în noțiuni ori concepte și care până la urmă se desface într-
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
o așa-zisă natură feminină, un soi de fantasmă pe care nimeni nu reușește să o prindă în noțiuni ori concepte și care până la urmă se desface într-un verbiaj lipsit de consistență. Discursul autobiografic feminin românesc își caută încă teoreticianul sau teoreticiana. Faptul că tu însuți ai experimentat concret existența ca femeie nu suplinește conștiința teoretică, rezultat al parcurgerii unei bibliografii care există la nivel internațional. Jurnalul Constanței Buzea, Creștetul ghețarului. Jurnal 1969-1971, oferă un nou material de analiză, alăturându
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
Alexandru Matei Formalismul lui Barthes nu este funcționalist, adică indiferent moral. E drept că scrierile teoreticianului ne apar astăzi uneori marcate de funcționalism și încărcate de acel materialism lingvistic prin care textului i se măsoară greutatea în litere, dar i se ignoră grația în spirit. Trebuie însă văzut în aceste eforturi de statistică a textului pe
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
această pricină postmodernismul est-european a fost de la început un postmodernism al „contestației” dar și al „anticipării”, apropiind culturile regiunii de valorile și atitudinile occidentale 4. Trebuie însă să reținem faptul că, în măsura în care paradigma postmodernismului internațional este articulată în jurul experiențelor occidentale, teoreticienii occidentali ignoră experiența istorică a fostelor țări comuniste sau manifestă o înțelegere simplistă a destinului unei culturi sub totalitarismul comunist, așa cum face Terry Eagleton când declară că „Mao a fost tot atât de străin de socialism ca și Newt Gingrich”5, trasând
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
simulacrului”8. Dacă adaugăm la această listă subminarea simțului realității - deja compromis de propaganda comunistă dar în continuare diluat de „isteria producției și reproducției realului”9 practicată de unele guverne de tranziție postcomunistă - nu ne miră faptul că Baudrillard este „teoreticianul postmodern cel mai popular între intelectualii ruși contemporani” de la transmiterea televizată a loviturii de stat din 1991, descrisă de unii participanți ca o „revoluție tipic postmodernă”, „un carnaval și o coridă”10. În România, relevanța lui Baudrillard se răsfrînge asupra
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
să adere la „semnificația istorică a proiectului european” prin exercitarea directă a participării. Și, pe lângă transparența și coerența discursului politic european, mai e nevoie și de o convergență a dezvoltării economice și sociale, mai spune Habermas. Ce mai spun alți teoreticieni despre criză și Europa - Sloterdijk, Zizek, Hans Magnus Enzensberger, puteți citi pe blogul lui Costi Rogozanu din 26 octombrie. Tot acolo, și despre lipsa de reacție în fața atâtor crize a intelectualilor români; se pare că în România s-a stins
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
și 1993: Nu te teme, Jakob!, Un bărbat ca Eva, Absurditatea iubirii, Călătorie la întâmplare, Rosenemil. Avem în Radu Gabrea un regizor cu o cultură cinematografică remarcabilă și o vocație europeană pe care filmele sale o reflectă, dar și un teoretician al filmului. O teză de doctorat despre Werner Hertzog susținută la Universitatea Louvain a fost publicată cu titlul Werner Hertzog și mistica renană. Radu Gabrea este și unul dintre regizorii noștri din exil. Cenzurat sistematic, în 1974 cineastul a decis
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]