1,117 matches
-
pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodem inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de Diogene sau de Aristip
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau anulează activitatea juridică și transformă guvernul Într-un agent activ În lupta pentru putere”, profesând terorismul de stat, după definiția dată de politologul argentinian Ernesto Garzon Valdes În urma analizării practicilor totalitare sud-americane7. Cele trei elemente ale terorii de stat, teoretizate de Garzon, le regăsim susținute În România cu ajutorul Securității. Ele constau, În primul rând, În practicarea violenței, prin arestări abuzive, detenții ilegale chiar În raport cu legislația comunistă și torturarea oponenților politici. În al doilea rând, instituțiile statului au practicat o secretizare
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
centrul universului, „buricul pământului”, superioară altor culturi. Etnocentrismul este o formă de distorsionare a semnificației obiectelor și fenomenelor prin interpretarea lor în contextul propriei culturi, nu în contextul culturii care le-a generat. Conceptul de etnocentrism a fost introdus și teoretizat de HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena Jacobs Jaye Lau&action=edit" \o "Elena Jacobs Jaye Lau" Elena Jacobs Jaye Lau, profesor de științe sociale și politice la HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Yale University" \o "Yale University" Yale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poate fi înțeleasă de oricine citește textul, fără a se face în vreun fel apel la informație suplimentară, exterioară textului. Distincțiile propuse de Bernstein (cod elaborat / cod restrâns) și Tannen (culturi scrise / culturi orale) sunt pandantul distincției de natură sociologică teoretizate de E. Hall (culturi cu grad scăzut de dependență contextuală / culturi cu grad ridicat de dependență contexuală). 2.4.3. Performarea actelor de vorbire Interacțiunea verbală apare ca o succesiune ordonată de acte de vorbire. Actele de vorbire sunt universalii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în cele ce urmeaza punctul de vedere cu privire la stabilitatea ancorelor carierei. 2.Conceptul de „ancore ale carierei” Conceptul de ancore ale carierei își găsește expresia deplină în lucrarea lui Edgar Schein-Career Anchors: Discovering Your Real Values (1990Ă, fiind propus și teoretizat în urmă recoltării datelor unui studiu longitudinal completat cu alte date obținute de la câteva sute de oameni aflați în diferite stadii ale evoluției lor profesionale. Ancoră carierei este definită că o combinație a percepțiilor oamenilor cu pivire la competența, motivele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lui Platon sau simulacrele lui Baudrillard ori ale lui Deleuze și Guattari devin „replicanți” ai omului. Acești replicanți nu mai sunt o ilustrare a umanului, ci a hiperumanului, în continuarea perspectivei hiperrealității baudrillardiene sau a mai-mult-decât-umanului, în accepția „mașinilor dezirante” teoretizate de Deleuze și Guattari (vezi mai josă. În discursul cyborgic actual, se manifestă cu precădere două tendințe: cea de a considera cyborgul o apariție recentă, simultană cu emergența ciberneticii în cea de-a doua jumătate a secolului XX (vezi mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru, ocupat de mașină, ci este pe bord, fără identitate fixă, întotdeauna descentrat, conchis de stările prin care el trece”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 27Ă. Subiectul uman teoretizat de cei doi filosofi francezi traversează așadar o „serie de stări plecând de la zero”, „se naște în fiecare stare a seriei, renaște în starea următoare și consumă toate aceste stări care-l fac să se nască și să renască” (Deleuze
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a augmenta, invada sau interfața corpul uman, alăturând semnale multimediatice (auditive, vizuale, tactileă sistemelor cyborgice prezentate. Acesta concretizează în discursul său tema postumanului digital (vezi al treilea capitol despre problematica postumanăă în termenii radicali ai protezării umanului, în același timp teoretizând pe marginea propriei arte cyborgice. Arta mașinică a lui Stelarc este discutată de către majoritatea teoreticienilor din perspectivă artistic-tehnologică, în termeni de „estetică a protezei”, pentru a defini demersul acestui tehnoartist ca „sculptor genetic” care „hipersensibilizează” corpul uman, ca „arhitect al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vieții este extins până la desființarea noțiunilor umane de naștere și de moarte. Exemplificând idealul de transcendență prin intermediul tehnologiei, discursul stelarcian aderă la transumanism (vezi capitolul al treileaă. Postexistența substituie „părțile” (foste organeă afectate cu alte „părți” funcționale, astfel că cyborgul teoretizat de Stelarc posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la condiția imortalității. Pe de altă parte, arta cyborgică a lui Stelarc, ca și cea a altor tehnoartiști ai spațiului digital, este subversivă și poate fi interpretată într-
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înăuntrul» lumilor alternative. Interacționând în mod direct cu realitatea, o practică simulațională este amplasată, alterând pentru totdeauna condițiile în care identitatea eului este formată (Poster, 1995Ă. Preluând un punct de vedere poststructuralist (și/sau deconstructivistă, acești cercetători ai spațiului virtual teoretizează identitatea în accepția de construct social, deconstruind identitatea în înțelesul esențialist al unui dat. Intersectând teoriile postmoderniste cu privire la eul instabil și fracționat și teoriile cyberculturale ale identității imateriale și permutabile, studiile acestora culminează într-un idealism al vieții electronice. Acest
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și suspendarea eului în spațiul virtual nu pot avea decât un caracter temporar, în condițiile în care un comportament online depinde în mare măsură de viața material-fizică și de prezența offline. Tipul de identitate conturat concomitent cu apariția Internetului este teoretizat de către Sherry Turkle (1995Ă, teoreticiană recunoscută ca o deschizătoare de drumuri în domeniul identității postmoderniste în spațiul virtual. Sociolog și psihanalist la Massachusetts Institute of Technology (MITĂ, cercetătoarea a realizat studii etnografice, aflate printre primele concretizări teoretice sistematice asupra identității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o realitate contingentă, o identitate mediată tehnologic și o corporalitate concretă. Ne ocupăm de ambele accepții ale postumanului întrucât problematicile ontologiei virtuale devin cu atât mai acute la începutul mileniului al treilea cu cât, prin intermediul noilor tehnologii, nu doar se teoretizează sau imaginează ontologia postumană, ci există posibilitatea de a o practica sau de a o activa în mod existențial, după cum vom vedea mai jos. Propunându-și să teoretizeze postumanul, direcția postumanistă (cu varianta extremă a transumanismuluiă dorește să chestioneze atât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
începutul mileniului al treilea cu cât, prin intermediul noilor tehnologii, nu doar se teoretizează sau imaginează ontologia postumană, ci există posibilitatea de a o practica sau de a o activa în mod existențial, după cum vom vedea mai jos. Propunându-și să teoretizeze postumanul, direcția postumanistă (cu varianta extremă a transumanismuluiă dorește să chestioneze atât gândirea umanistă, cât și natura umanului, dar și să cuprindă umanul în propria sa interstițialitate. Această critică a umanismului este anticipată de mult discutata teză a „morții omului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a caracteristicilor speciei umane cu trăsături ale unei alte specii, trăsături integrate finalmente minții umane. Teoria simulării umanului într-o realitate simulată ea însăși cunoaște o pondere mare în discursul transumanist, ridicând o serie de probleme filosofice și etice. Simulaționiștii teoretizează asupra posibilității ca mintea umană să fie o simulare cibernetică, în urma analizării în detaliu și a sintetizării creierului, astfel ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o problematizare mai cuprinzătoare a cyborguluiă prin intermediul proceselor de cuplare organism-mașină și al aplicațiilor medicale și științifice în societate, atât în straturile existențial-funcționale, cât și în dimensiunea metaforică și ficțională (cyborgismul extrapolat în literatura cyberpunk cu o întreagă imagisticăă. Cyborgul teoretizat de feministă leagă realul de ficțiune și de constructele culturale, social-politicul de reprezentarea științifico-fantastică. Mai mult, cyborgizarea umană este socotită a șterge opoziția nu doar dintre om și animal sau dintre existența umană sau animală și mașină, ci și dintre
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
marxismului și ale futurismului, cyberfeminismul și postcolonialismul adaugă noi manifeste ale tehnoștiinței. În același timp, aceste direcții oferă modele de existență, comportament și etică pretabile practicilor diverse și divergente care se derulează în spațiul virtualității. Toate aceste orientări nu doar teoretizează rolul utilizărilor diverse ale tehnologiilor, ci atribuie acestor practici înțelesuri sociale și politice, sensuri alternative și strategii opoziționale. Cyberfeminismul extinde noțiunile ideologice ale conceptului de gen în contextul științei cibernetice, însă principala sa preocupare rămâne împotrivirea la dominația operată de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
degrabă decât s-o ții în tine s-a dovedit falsă. Căci dacă aș fi reușit să mă abțin, să tac, m-aș fi simțit mai bine decât m-am simțit explodând” (III, 287). Nu-i vorbă, în continuare Cioran teoretizează pe marginea utilității ascezei, concluzionând: „Un om superficial e cineva care și-a dat frâu liber pornirilor. Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care se reglementa pentru prima dată un regim juridic unic pentru toți funcționarii publici (http://www.ulbsibiu. ro/forum/viewtopic.php?t=1523). Birocrațiatc "Birocrația" Max Weber, sociolog și economist german din secolul al XIX-lea, este cel care a teoretizat principiile de funcționare ale organizării birocratice, care se va impune definitiv în sistemele administrative occidentale în secolul XX. Sistemul administrației publice moderne este construit pe modelul birocrației weberiene. Max Weber (1924, apud Handel, 2003) a identificat trei tipuri de autoritate
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Din munții Apuseni la Seghedin". Începând cu volumul " Materia și visele", poetul este mai preocupat de arta lui poetică, nu numai ca subiect al poeziei, ci și ca o nevoie interioară; parcă un orgoliu profesional îl face să nu mai teoretizeze în metafore cum să scrie și ce să scrie, și pe fondul unei sensibilități lirice, al unei structuri solare statornice, se va întoarce la valorile depozitate cândva în "Cântece de pierzanie". Poetul devine reflexiv, poet al metamorfozelor firii, un cântăreț
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
profunzimea, amploarea sau urmările lui. Iar asta s-a datorat doar vocației sau măiestriei didactice a moderatorului, capacităților sale empatice și nicidecum vreunui demers proiectat sau planificat. Toate cele relatate până acum duc inevitabil la concluzia că nu putem încă teoretiza sau schematiza un scenariu-șablon pentru obținerea unui asemenea efect și, nici pe departe, vreo metodă sau strategie didactică. E încă o dovadă că învățarea transdisciplinară e una vie, care nu se supune niciunei reguli prestabilite. d. Performarea activităților ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cursul vieții, mai târziu, am povestit asta multor studenți, care voiau să joace neapărat Hamlet sau Romeo. Să mă întorc la Alexa Visarion, la caietul lui de regie, care în timp l-a marcat, în raport cu colegii lui. A scris, a teoretizat, a explicat, a dezbătut, a întors pe toate fețele partea lui de teatru. A definit și a explorat spații noi, care ar fi trebuit să provoace noi formule... Mi-aduc aminte cât m-a marcat un spectacol făcut de el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze (ceea ce pare o deconstrucție, fiind de fapt o reconstrucție analitică). Rezultatul minunat al acestei katabaze este personajul, care se naște treptat din confruntarea cu acțiuni/evenimente deja consumate. Altfel spus, (cum spendid teoretizează Ion Vartic în "Ibsen și teatrul invizibil"), "drama analitică rezidă în perso najele ei", în tensiunea autoanalizei și în transformarea de sine a acestor personaje. Și fiindcă în filmele noastre comuniste personajele importante mergeau fără să înainteze, Alexa Visarion (regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a Unchiului Vanea, cu toate montările de până acum simultan... Poate atunci voi scăpa de vârste și voi putea ajunge, așa cum am ajuns cu Procurorul, la o singură soluție scenică. (...) Încercând să cuprinzi multitudinea de valențe ale artei actorului, ai teoretizat la un moment dat și un concept propriu: teatrul de stare. Din perspectiva experienței acumulate, cum definești astăzi teatrul de stare? Teatrul de stare încerca să surprindă complexitatea artei actorului, care nu se poate reduce la un simplu enunț. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]