1,280 matches
-
reinterpretare pot avea efecte valoroase. 2.2.3. Condiții ale postmodernității și idei ale postmodernismului. Dispute semantice Deși distincția postmodernism postmodernitate 135 pare a fi una extrem de simplă, foarte multe confuzii în legătură cu conceptul de postmodernism au legătură cu această relaționare terminologică. Dacă pentru majoritatea cercetătorilor postmodernismul se referă la reflecția (estetică, artistică, filosofică, în genere culturală) asupra postmodernității, care ar face referire la condițiile de ordin istoric, social, economic și politic, există autori care inversează caracteristicile termenilor sau care îi utilizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezintă o condiție a postmodernismului, fundamentul pe care prima îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ihab Hassan, nu doar că sună ciudat, ci evocă și ceea ce vrea să depășească, astfel încât "termenul îl conține pe inamicul său înăuntru", situație care nu se întâmplă cu alte denumiri de curente, cum ar fi romantismul sau clasicismul. Această prezență terminologică a ceea ce se vrea negat sau denunțat ca fiind perimat introduce din start o problemă de interpretare și de raportare (mai ales în ceea ce privește succesiunea temporală). Mai mult decât atât, perspectiva etimologico-istoricistă a fost aspru criticată, pentru că ea conduce la un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezintă o entitate teoretică și practică independentă de modernism. În acest din urmă sens, este clar precizată paradigma rupturii de modernism, din moment ce cele două noțiuni nu converg către definirea unui tot unitar, ci împărtășesc cel mult o continuitate de ordin terminologic. După cum se poate observa din această sumară analiză a relației dintre modernism și postmodernism sub semnul metonimiei, complexitatea acestui cuplu conceptual și a legăturii lor este evidentă. Pe de o parte, postmodernismul poate fi interpretat ca o parte a modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din punct de vedere semiologic, écriture este un mijloc de expresie fără limite, un instrument mult mai puternic decât comunicarea orală. Ceea ce sociologia poate să aducă scriiturii este posibilitatea de a sonda rațiunile profunde ale puterii"243. Așadar, studierea cuplului terminologic propus presupune un adevărat nucleu interdisciplinar drept garanție a unor înțelegeri și contextualizări adecvate. În ceea ce privește relația dintre phone și logos, scriere și memorie, scriere și putere, rămân ca puncte de referință mitul lui Theuth 244 și definiția lui Aristotel, după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi luată în discuție distincția dintre scriitură, text și discurs. Fără a-și propune în mod clar o asemenea demarcație conceptuală, de cele mai multe ori autorii invocați utilizează acești termeni într-o manieră interșanjabilă, făcând complicat un demers de separare terminologică. Folosind discursuri de graniță, ale căror concepte sunt, în mod similar, de limită, mulți gânditori consideră scriitura, la fel ca discursul sau textul, un cadru în interiorul căruia interpretul poate examina fenomene culturale de o mare diversitate. În mod obișnuit, prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi considerați originea scriiturii, astfel încât, pentru reprezentanții Tel-Quel, va rămâne încetățenită definiția scriiturii drept practică semnificantă sau text văzut ca producere. În ceea ce privește distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibilității de conceptualizare a discursului postmodern. Deși utilizarea lor în cadrul lucrărilor postmoderne nu este pe deplin diferențiată, cei doi termeni folosindu-se preponderent sinonimic, incursiunea în teoriile care s-au construit în jurul lor a deschis, pe lângă o gamă de precizări terminologice necesare, și calea unor intersecții discursive care au format o parte din discursivitatea postmodernă. În acest sens, importanța tel-quel-ismului pentru postmodernismul francez este evidențiată, la fel ca și o seamă de teme deja comune postmodernismului în general (precum moartea autorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, pp. 28-34. Sesizăm în diferențierea terminologică realizată în legătură cu acest cuplu conceptual că autoarea introduce discursul filosofic în interiorul postmodernității. În sensul (general) în care în stabilirea unei epoci este indispensabilă o reflecție de ordin filosofic, ni se pare acceptabilă această includere, în sens particular, credem că discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de H , care în cazul LEC este de 0,00004 mEq/l, deci pH este 7,4. + pH-ul plasmei arteriale este de 7,40 iar cel al plasmei venoase ușor mai coborât. Terminologic, în situațiile în care pH-ul este sub 7,4 există un fenomen de acidoză, iar creșterile peste 7,4 definesc fenomenul de alcaloză, deși variații de până la 0,05 sunt suportabile fără efecte importante. Sursele majore de protoni în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de H , care în cazul LEC este de 0,00004 mEq/l, deci pH este 7,4. + pH-ul plasmei arteriale este de 7,40 iar cel al plasmei venoase ușor mai coborât. Terminologic, în situațiile în care pH-ul este sub 7,4 există un fenomen de acidoză, iar creșterile peste 7,4 definesc fenomenul de alcaloză, deși variații de până la 0,05 sunt suportabile fără efecte importante. Sursele majore de protoni în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
aceea, mult mai largă, a genealogiei diacronice a mentalităților. Pe de altă parte, nu putem să trecem mai departe fără a sesiza că, așa interdisciplinar cum este, termenul propus de către Cătălin Ghiță se înscrie într-o mică serie de inovații terminologice sugerate în ultimul timp de către cercetători din România, celelalte două pe care le cunosc fiind anarhetipul lui Corin Braga și cosmodernismul lui Christian Moraru, cei trei termeni având toate șansele de a deveni baze euristice de pornire pentru discipline umaniste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la o primă impresie). Oricum, ideea savantului devenit, grație științei, demiurg și dând naștere unei creaturi care-i va distruge deopotrivă pe el și pe cei dragi lui este atât de fertilă imaginativ, încât monstrul devine, printr-o stranie contaminare terminologică, el însuși Frankenstein în conștiința publicului nespecialist 28. În cele din urmă, succesul fabulos al romanului 29 s-ar putea datora faptului că, după cum sugerează Northrop Frye, sâmburele său nu marșează în sens ficțional, ci existențial. Criticul canadian afirmă următoarele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în romantism), ar merita menționate prozele Carmilla de Sheridan LeFanu 97, Amena de Alexei Tolstoi, Clarimonde de Théophile Gautier, toate având în centru figuri de vampiri-vampă (femei dispuse, simultan, să iubească și să-și distrugă partenerii), pentru a prelua sugestiile terminologice ale lui Claude Lecouteux 98. (În fine, într-o paranteză, ar trebui să adaug că tulburătoarele ilustrații ale lui Aubrey Beardsley la piesa lui Oscar Wilde, Salomé99, ar putea fi utilizate cu ușurință ca adjuvant grafic la o ediție de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în relație cu sanscritul tras, care înseamnă a tremura sau a se teme, în timp ce verbul horrere poate fi comparat cu sanscritul hrish, care înseamnă a-i face cuiva părul măciucă. Pentru mai multe amănunte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de H , care în cazul LEC este de 0,00004 mEq/l, deci pH este 7,4. + pH-ul plasmei arteriale este de 7,40 iar cel al plasmei venoase ușor mai coborât. Terminologic, în situațiile în care pH-ul este sub 7,4 există un fenomen de acidoză, iar creșterile peste 7,4 definesc fenomenul de alcaloză, deși variații de până la 0,05 sunt suportabile fără efecte importante. Sursele majore de protoni în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate în mitologii, de exemplu sub forma centaurilor, tritonilor și nereidelor, ale căror corpuri compozite ies din domeniul realului"13. Termenul de "sinteză" intră în mod avenit în bagajul terminologic al simbolismului în artele plastice, revendicat atât de caracterul polifonic al simbolismului literar, cât și de hibridizările, metisările, mutațiile, afinitățile pe care simbolismul le incorporează proteic. Sinteza este decelabilă atât în felul particular în care simbolismul utilizează tradiția picturii academice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în virtutea faptului că ține de universalitatea rațiunii. Fiind pe deplin conștient de complexitatea relațiilor dintre acești doi termeni și avînd în vedere natura textului de față, nu voi zăbovi asupra opozițiilor, și mai cu seamă asupra demarcațiilor dintre ei. Rigoarea terminologică nu este posibilă acolo unde nu există granițe clare și unde, încă și mai grav, există eventualitatea unei permutații între cultură și civilizație. De aceea, voi permite vocabularului meu să se miște liber în zonele cu contururi imprecise și, în funcție de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
încheiate cu o serie de remarce privitoare la natură eului vizionar. Apoi, am făcut diferența între eul empiric (corespunzând, în mare măsură, celui epistemic) și eul creator, care, în ansamblu, alcătuiesc eul vizionar. Dihotomia anterioară este un ecou al dubletului terminologic moi biographique/moi créateur postulat de poeticienii francezi. Aceste rafinări conceptuale mi-au permis, subsecvent, să analizez calitățile ontologice ale eului creator, care constituie elementul sine qua non din cadrul procesului de creație artistică. Am aratat, de asemenea, ca Blake nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
suplimentare, cf. Davis, 1977, p. 145. 56 Pentru mai multe amănunte, cf. Davis, 1977, p. 156. 57 Cf. Cooper, 1996, pp. 212-213. 58 Pentru o discuție a scopurilor poeziei și a funcțiilor imaginației, cf. Kant, 1928, pp. 176-177. 59 Perechea terminologica din limba engleză este imagination/fancy. 60 În elina, phantasia este sinonim cu "aparentă". Pentru o discuție mai lungă privitoare la avatarurile intelectuale ale conceptului în filosofia greacă, de la Platon și Aristotel la Philostrat și Proclus, cf. Sheppard 1994, pp.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
celelalte lucrări ale autorului; pe scurt, tot ceea ce desemnează cartea ca produs de cumpărat, de consumat, de păstrat în bibliotecă, tot ceea ce se situează ca o sub-clasă a producției imprimate, cartea, mai precis romanul. Încheiem acest scurt tur de orizont terminologic cu definiția pe care P. Lejeune o dă paratextului: "limita exterioară a textului imprimat care, de fapt, dirijează toată lectura (numele autorului, titlul, subtitlul, numele colecției, al editurii, pînă la jocul ambiguu al prefețelor)" (1975, p. 45). Astfel, există destule
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
regăsi pe toate în conjuncția și în unitatea lor. De unde, mai ales, necesitatea de a lua în considerare ceea ce este singular într-o realitate psihologică de o specificitate evidentă. Căci, fără îndoială, aici, cu mult mai mult decît în disputele terminologice, analiza riscă să se rătăcească în incertitudinile și ocolișurile unei lumi prost explorate. Față de toți cei care au încercat să le studieze și dincolo de marea diversitate a tematicii lor, manifestările imaginarului mitic evidențiază, într-adevăr, unele trăsături comune. Altfel spus
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Malet prezintă astfel elevilor din clasele secundare ceea ce au făcut primii Capucini: "La venirea lor, Franța era fărîmițată în state independente, fiecare avea guvernul său. Regii au refăcut unitatea politică a Franței ocupînd unul după altul marile fiefuri"77. Remanenta terminologică este cu atît mai curioasă cu cît atît unii, cît și ceilalți sînt mereu nehotărîți în ceea ce privește ipoteza nașterii cu adevărat a națiunii franceze. Pentru ultimii carolingieni se pune problema de "a nu lăsa" Franța să piară, pentru Capețieni de "a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
împreună cu "non-adevărul", ca o componentă esențială a acestuia. În același mod, "esența" (Wesen) era gândită ca înglobând "non- esența" sau "inesența" (Unwesen). Fie spus între paranteze: mai mult sau mai puțin în aceiași ani, Heidegger înclină spre o semnificativă dislocare terminologică tocmai pentru a cuprinde mai bine întreaga mișcare speculativă în duplicitatea sa: întrebarea asupra sensului ființei, după cum se declară în pregătirea problemei din Ființă și timp, este reformulată tacit ca o întrebare asupra adevărului ființei, întrucât acesta din urmă, chiar dacă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
etc. Mai mult, cuvântul "cultură" tinde să înlocuiască în spațiul public termeni, precum "mentalitate", "identitate", "spirit", "tradiție" și "ideologie". Există, am putea spune, chiar o modă a folosirii cuvântului cultură, iar utilizarea lui în exces și, mai ales, multiplicarea aplicațiilor terminologice ale conceptului în afara științelor sociale, a condus la o confuzie conceptuală. Cultura pare să fie tot, dar să nu fie nimic, în același timp. Este necesară, așadar, o tratare a decalajului creat între utilizarea socială și științifică a conceptului de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]