502 matches
-
ce sunt refulate în zonele încălzite sau răcite; - energia consumată pentru a realiza aceasta tratare În cazul în care aerul este introdus în încăperi prin deșchideri pasive (guri pentru ventilarea naturală) sau ferestre, se considera că acest aer are caracteristicile termodinamice ale aerului exterior. Dacă acest aer este preluat dintr-un spațiu adiacent zonei de calcul, temperatura acestui spațiu se calculează conform § 2.4. Dacă aerul este introdus în încăperi printr-un sistem de ventilare echilibrat sau nu aeraulic se determina
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
În special în situația de iarnă, atunci când aerul exterior are un conținut de umiditate redus, acesta trebuie umidificat până la o valoare setata impusă X(umidif). Acest proces se realizează tehnic prin injectarea de abur săturat în curentul de aer, procesul termodinamic de evoluție a aerului în camera de umidificare fiind cvasi-izoterm. Mărimi de intrare: ι(1), X(1) - temperatura și conținutul de umiditate al aerului la intrarea în camera de umidificare (aer exterior sau nu); q(v,umidif) - debitul volumic de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
Domeniile principale de aplicare ale metodelor prezentate în acest paragraf sunt următoarele: - pentru metodele de calcul orare; - pentru metodele lunare; - pentru metodele anuale; - pentru metodele statistice ● Metode orare Dacă aerul nu este introdus prin intermediul unui sistem de ventilare mecanică, caracteristicile termodinamice ale aerului de ventilare corespund celor pentru aerul exterior. În acest caz, se va calcula numai energia necesară pentru antrenarea ventilatorului montat pe circuitul de evacuare al aerului viciat din încăperi (dacă acesta există). În restul cazurilor (ventilare mecanică controlată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
evita probleme de convergență, se recomandă preluarea valorilor calculate pentru ora precedentă - valorile de temperatură și/sau conținut de umiditate pre-setate (impuse); - debitele de aer din sistem (exterior, recirculat, evacuat, refulat) În continuare se procedează astfel: a) se calculează caracteristicile termodinamice ale aerului după recuperatorul de căldură (dacă el există) atât pe circuitul de refulare, cât și pe cel de evacuare; ... b) se calculează caracteristicile termodinamice și energiile necesare pentru desfășurarea următoarelor procese termodinamice: ... - preîncălzire; - preracire; - umidificare; - pierderi de energie prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
din sistem (exterior, recirculat, evacuat, refulat) În continuare se procedează astfel: a) se calculează caracteristicile termodinamice ale aerului după recuperatorul de căldură (dacă el există) atât pe circuitul de refulare, cât și pe cel de evacuare; ... b) se calculează caracteristicile termodinamice și energiile necesare pentru desfășurarea următoarelor procese termodinamice: ... - preîncălzire; - preracire; - umidificare; - pierderi de energie prin suprafață exterioară a conductelor de transport ale aerului amplasate la exterior; - încălzirea suplimentară a aerului la trecerea prin ventilator(oare). Această ordine poate să nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
se procedează astfel: a) se calculează caracteristicile termodinamice ale aerului după recuperatorul de căldură (dacă el există) atât pe circuitul de refulare, cât și pe cel de evacuare; ... b) se calculează caracteristicile termodinamice și energiile necesare pentru desfășurarea următoarelor procese termodinamice: ... - preîncălzire; - preracire; - umidificare; - pierderi de energie prin suprafață exterioară a conductelor de transport ale aerului amplasate la exterior; - încălzirea suplimentară a aerului la trecerea prin ventilator(oare). Această ordine poate să nu fie respectată de funcționarea reală a instalației, însă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
adiacent anvelopei zonei principale. Necesarul anual normal de căldură se determina că însumare a fluxurilor termice la nivelul anvelopei zonei principale la care se adaugă cantitatea de căldură furnizată de instalațiile termice din subzonele secundare, de asemenea la nivelul conturului termodinamic al acestora. Activitatea umană este caracterizată de fluxuri termice proprii care se scad din valoarea determinată anterior. Consumul normal de căldură rezultă din valoarea necesarului anual de căldură corectata cu randamentul instalației termice și se referă la cantitatea de căldură
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
termice și se referă la cantitatea de căldură la nivelul surselor de căldură (sobe, centrala termică sau racord la instalația de încălzire districtuala) incluse în spațiul clădirii. Conform celor de mai sus, necesarul anual normal de căldură este un parametru termodinamic extensiv a cărui valoare depinde exclusiv de răspunsul termic al anvelopei clădirii și de componentele convectiva și radiativa ale aporturilor de căldură datorate activității umane din zona principala a clădirii. Procedura de evaluare a necesarului anual de căldură este următoarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
concepută o știință generală a posibilului, în care temporalitatea să reprezinte o dimensiune semnificativă. Unele teorii actuale ale evoluției tind, dimpotrivă, spre formularea unor legi generale de tipul: „orice sistem deschis tinde să evolueze spre o creștere a calităților sale termodinamice”; „un sistem tinde în timp să-și sporească gradul de complexitate, prin diferențiere structurală și specializare funcțională” sau „orice societate, pe măsura dezvoltării forțelor de producție, trece prin stadii distincte, începând cu un stadiu fundat pe proprietatea comună, asupra mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pună o asemenea teorie. O teorie generală a evoluției trebuie să descopere o lege a variației în timp a tipului de sistem în cauză, fie determinarea unor parametri fundamentali a căror creștere progresivă este necesară - forțe de producție, cunoaștere, proprietăți termodinamice etc. -, fie o succesiune de stadii prin care, în mod necesar, orice sistem particular ce aparține unei clase generale va trebui să treacă. Dacă am reușit să determinăm o serie de stadii pe care, în dinamica sa în timp, orice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și Service. După opinia lor, cantitatea de energie poate constitui o măsură adecvată a evoluției sociale. Evoluția, în această viziune, reprezintă tendința ca unele sisteme adaptate să fie înlocuite de alte sisteme adaptate, ultimele fiind însă din punct de vedere termodinamic mai mari și mai eficiente decât primele (Sahlins și Service, 1960). Teza susținută de White, Sahlins și Service este în esență aceea susținută și de Marx. Gradul global de evoluție a unei societăți este în funcție de nivelul dedezvoltare al forțelor productive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mică. Astfel pentru hidroliza zaharozei la 370C într-un anumit interval de timp este necesară o concentrație de ioni de hidrogen (H+) de 107 ori mai mare decât în cazul aceleeași reacții catalizată de invertază. Enzimele catalizează numai reacțiile termodinamic posibile, reacții care decurg în sensul stabilirii unui echilibru. Echilibrele termodinamice nu sunt deplasate în prezența catalizatorilor, întrucât, aceștea nu implică schimbări energetice cu mediul înconjurător. Prin participarea enzimelor la reacțiile respective se micșorează energia de activare, iar viteza acesteia
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
interval de timp este necesară o concentrație de ioni de hidrogen (H+) de 107 ori mai mare decât în cazul aceleeași reacții catalizată de invertază. Enzimele catalizează numai reacțiile termodinamic posibile, reacții care decurg în sensul stabilirii unui echilibru. Echilibrele termodinamice nu sunt deplasate în prezența catalizatorilor, întrucât, aceștea nu implică schimbări energetice cu mediul înconjurător. Prin participarea enzimelor la reacțiile respective se micșorează energia de activare, iar viteza acesteia crește, făcând posibilă desfășurarea reacțiilor enzimatice cu randamentul necesar, la temperatura
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
reacție este: a). proporțională cu concentrația substratului; b). independentă de concentrația enzimei; c). independentă de concentrația substratului; d). egală cu viteze maximă. 2. Enzimele se deosebesc de catalizatorii anorganici astfel: a). intervin doare în reacții posibile din punct de vedere termodinamic; b). au eficiență catalitică mai mare; c). scad energia de activare a procesului chimic dat; d). nu modifică echilibrele chimice la care conduc reacții reversibile. 4. Coenzime sunt: a). NAD+; b). NADP+; c). FAD; d). acidul dehidroascorbic. Răspunsuri corecte: 1
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sistemul reduce semnificativ cantitatea de particule, de SO2 (5 mg/Nm3), de CO2 și de ape reziduale. Sistemele IGCC destinate utilizării cărbunelui drept combustibil sunt aplicate numai la un număr foarte limitat de instalații de ardere. IGCC oferă condiții favorabile termodinamic: presiuni înalte, concentrații ridicate de contaminanți și debite volumetrice reduse de gaz de sinteză - (1/100 din produsele de combustie). Aceste condiții permit îndepărtarea avansată a sulfului și a particulelor. Majoritatea poluanților sunt separați și reținuți în procesul de curățare
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
ce are loc la electrod și este determinată de natura și activitatea speciilor ionice prezente, de natura electrodului precum și de mărimea curentului ce trece prin soluție. Când curentul este nul, reacția la electrod ajunge la echilibru putându-se aplica considerații termodinamice. Această tehnică poartă denumirea de potențiometrie în curent zero sau simplu, potențiometrie. Electrodul studiat este asociat cu un electrod de referință având potențialul cunoscut și se măsoară f.e.m. a pilei realizate (fig. I.1.1). Aceasta constituie potențiometria directă. Precizia
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
punctul de echivalență curentul scade brusc de unde și denumirea metodei de "dead-stop end point detection". Metoda amperometrică este folosită la indicarea diferitelor tipuri de titrări (de neutralizare, precipitare, redox, complexare etc). Precizia titrărilor biamperometrice este determinată de caracteristicile chimice și termodinamice ale sistemului. La scara macro, determinările biamperometrice se pot efectua cu o precizie de 0,1 % fără a construi curba de titrare. Avantajul metodei constă și în obținerea netă a punctului de echivalență cu mijloace simple și sensibile. Se remarcă
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
o lampă cu catod cavitar, care emite radiații intense și monocromatice cu lungimea de undă caracteristică elementului de analizat. Ca sistem absorbant se folosește o flacără în care se pulverizează elementul de analizat sub formă de soluție. Flacăra stabilește echilibrul termodinamic. În aceste condiții repartizarea atomilor după nivele de energie este determinată de legea distribuției a lui Boltzman. Pentru temperaturi T = 2000-3000 K, raportul dintre numărul atomilor excitați și cei în stare fundamentală este foarte mic (10-7-10-6). Prin urmare, majoritatea atomilor
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
de acțiune relativ scurtă, în timp ce produsul cristalizat se absoarbe lent și are o durată de acțiune mai îndelungată, motiv pentru care se folosește în forme de administrare retard. Transformarea formei cristaline În timp au loc transformări ale formelor cristaline metastabile termodinamic, mai solubile și mai active în forme mai puțin solubile cu activitate biologică inferioară. Factorii care favorizează aceste transformări sunt: pulverizarea, granularea, comprimarea etc. Ca măsuri de stabilizare se recomandă utilizarea formelor polimorfe stabile a substanțelor medicamentoase și optimizarea recepturii
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
proceselor chimice și electrochimice care au ca rezultat degradarea suprafețelor metalice. În natură majoritatea metalelor există sub formă de combinații, cel mai des întâlnite fiind oxizii, acest lucru atestă faptul că starea metalică este foarte instabilă din punct de vedere termodinamic. În prezența agenților chimici și electrochimici metalele au tendința de a se coroda. Coroziunea este un proces complex fiind determinat de foarte mulți factori și se poate clasifica în coroziune chimică și electrochimică în funcție de mecanismul de producere. Coroziunea chimică reprezintă
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
reținere a apei este umed, neaerat, rece și insalubru, având capacitate de autoepurare redusă. METODE DE PREPARARE A SISTEMELOR DISPERSE ULTRAMICROETEROGENE ȘI A GELURILOR A. Metode de preparare a sistemelor disperse ultramicroeterogene (solurile) Un sistem dispers coloidal reprezintă un sistem termodinamic eterogen obținut prin amestecarea a două sau mai multor componente nemiscibile. Componentul aflat în cantitate mai mică, se numește dispersoid , iar cel aflat în cantitate mai mare, se numește mediu de dispersie. Dispersoidul este alcătuit din particule coloidale, numite „unități
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
prezenței suprafeței interfazice o reprezintă instabilitatea termodinamică a coloizilor. Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni mici, de ordinul a 10 -10 m și cu polarități apropiate, atunci amestecarea lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile fizico chimice ale sistemelor coloidale au condus la observația potrivit căreia, coloizii nu reprezintă oclasă de substanțe chimice, ci o stare în care poate exista orice compus chimic. Potrivit definiției
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
cantitatea de solvent este egală cu cantitatea de solvat, distincția dintre solvent și solvat dispare. B. După numărul componenților: a. soluții binare b. soluții ternare c. soluții multicomponente. C. După concentrație: a. soluții diluate b. soluții concentrate. D. După proprietățile termodinamice (în particular după forma potențialului chimic): a. soluții ideale (proprietățile lor sunt exprimate prin regularități simple, controlate de concentrație, independente de natura chimică a componenților) b. soluții reale (manifestă abateri de la comportarea ideală, proprietățile lor fiind dependente de natura componenților
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
conține cantitatea maximă de solut la o temperatură (uneori și la o presiune) dată. Concentrația solutului (exprimată în una din unitățile definite mai sus) într-o soluție saturată, este numită solubilitate. Saturația este o stare de echilibru, ascultând de legile termodinamice ale echilibrului. Solubilitățile substanțelor variază cu: natura solventului; natura solutului; temperatura. O soluție apoasă de NaCl este saturată la 20°C când conține 358 g NaCl la 1 litru de soluție. Solubilitatea AgI este de numai 3·10-6 g/l.
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]