1,160 matches
-
necunoscut (1980), Viața obligatorie (1983) și Spectacol amânat (1985). Este exact ceea ce definește destinul lui Radu Antim, protagonistul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), frate bun cu prințul din Roman. Bufonul shakespearian, Hamlet, Ioan fără de Țară, grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
1980 și 1982, citit la Europa Liberă în lunile aprilie și mai 1989 și tipărit în 1996. Cartea urmărește, în peste patruzeci de episoade, modul cum mizeria, deopotrivă materială și morală, pusese stăpânire pe o Românie devenită temnița unui popor. Terorizați de spaimă, umiliți la tot pasul de „băieții cu ochi albaștri”, îngroziți de amenințătoarea umbră a „Piticului”, oamenii nu mai luptă în nici un fel, preferând, din lașitate sau resemnare, să se supună unei cumplite „sărbători continue”. Se configurează astfel imaginea
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o dialectică pe care scriitoarea o înțelege uneori, dar nu o acceptă niciodată. Fără
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
pentru culoare, într-un cadru istoric, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Autoarea își strecoară și aici obsesia privind situația, grevată de neajunsuri, a femeii, mai apăsătoare în timpurile de demult. Un bărbat aprig la mânie, logofătul Bogdan Dragnea Merișanul, își terorizează nevasta, amenințând că o aruncă afară din casă dacă nu îi dăruiește, după cele câteva fete, și un fecior. Cuprinsă de disperare, jupâneasa Maria, îndemnată de slujnica Tudora, schimbă fetița pe care o naște cu pruncul atunci ivit pe lume
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
de șomaj în perioada în care, împreună cu soțul său, își construiește o casă. Soțul lui Martine are o situație din punct de vedere profesional instabilă și și-a pierdut deja locul de muncă de mai multe ori. Teama insolvabilității o terorizează pe pacientă. Factori de menținere și de agravare Soțul lui Martine este apropiat de aceasta, o susține, uneori prea mult. El își asumă în mod regulat sarcinile gospodărești, situație care îi amplifică acesteia sentimentul inutilității și mediocrității. Datorită situației sale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
coaja rutinei de fiecare zi și izbutesc să Împlinească programul muncind fiecare la câte patru mașini odată. (Ă). În nuvela Dușmănie de Petru Dumitriu conflictul de clasă la țară se ramifică, Își accentuează intensitatea tragică, dar păstrează același caracter. Eftimie-chiaburul terorizează Întregul sat. Băieții lui fură struguri din via lui Moș Gheorghe și-l mai și amenință pe acesta care, intimidat, nu reacționează. Eftimie e un caz de ură exacerbată Împotriva țăranilor muncitori, Împotriva partidului care le apără interesele. (Ă). Poate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu dispreț despre ceea ce Încerca ea să-i spună». Crescută În asemenea condiții, purtând Întipărită În ea influențele negative ale mentalității mici burgheze, În Ana Roșculeț vor răbufni atitudini nesănătoase chiar și atunci când va fi eliberată de omul care o teroriza, și când va păși pe un drum nou. Succesele pe care le obține o Împing spre Îngâmfare; ea cheltuiește bani pentru obiectele de lux În loc să-i economisească pentru a-și Îmbrăca fetița; faptul că o tovarășă a ei e lăudată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oamenilor muncii din țara noastră? Eroina lui Marin Preda este de zece ani muncitoare textilistă la F.R.B., una din marile noastre filaturi. Ana Roșculeț e o muncitoare Înapoiată, ea Îndeplinește cu greu norma, e apăsată de o viață casnică grea, terorizată de legătura ei cu Tomiță «bocsierul», un element declasat, nesănătos, care o vizitează și o bate În permanență. (Ă). Să analizăm acum faptele ei, să vedem În ce măsură Ana Roșculeț crește, care sunt resorturile care o mână Înainte, În ce măsură lucrurile corespund
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de care ne pomenește autorul, atunci starea de Înapoiere a Anei Roșeuleț este neverosimil de gravă. Atitudinea ei față de Tomiță „bocsierul”, omul pe care Îl urăște profund, și pe care nu știm prea limpede de ce-l suportă, omul care o terorizează, o bate, Îi strică viața, este de asemeni «curioasă»! (Ă). Asemenea manifestări curioase, de iz burghez, se Întâmplă și În alte Împrejurări. (Ă). Ana Roșculeț nu iubește pe nimeni și nici nu se simte legată de nimeni (Ă). Drumul Anei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-și pierd memoria odată cu dinții, veverițe care nu-și găsesc alunele, mecanici care au întotdeauna o rotiță de angrenaj desperecheată. Într-adevăr, parada indivizilor ce se perindă prin modestul birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se ridică de la sine: și-a ucis Betty soțul sau, dimpotrivă, a încercat să-l salveze? În oricare dintre situații, e limpede că are circumstanțe atenuante. Un soț infirm - și bețiv pe deasupra - e, statistic vorbind, mult mai înclinat să-i terorizeze pe cei din jur decât unul aflat în deplinătatea facultăților fizice. Dacă semăna cu tatăl, răzbunătorul inflexibil, care n-a cruțat nici bani, nici eforturi fizice pentru a o urmări, de-a latul unui continent, pe femeia care, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
taie capul. Acesta este fenomenul Pitești!”1. Titus Leonida crede că deținuții au fost victime fără excepție și că inclusiv lotul inițial a fost torturat 2. El adaugă că victimele nu pot fi privite ca informatori, atât timp cât toți deținuții erau terorizați și știau că nu există scăpare. Adevărații și singurii vinovați pentru crimele de la Pitești sunt reprezentanții Partidului Comunist. Ștefan Davidescu apreciază că generația sa trebuia să devină prima generație amnezică a noii societăți 3. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
caracterul reacțional al inalterabilei sale amabilități: „Am descoperit, în timpul analizei, cât de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată, aveam uneori accese de violență și de furie incontrolabilă, care mă lăsau descumpănit, cu un sentiment intens de culpabilitate”. Analizatul își continuă reflecția despre el însuși, remarcând că acum reușește să-și apere punctul de vedere fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perioadă, În cadrul Partidului Comunist și În anumite instituții, inclusiv cele de represiune. Când e vorba de Pleșiță, brusc Securitatea a fost o instituție minunată! Când e vorba de, știu eu, Mișu Dulberger, zis Dulgheru, vorbește de „criminalii care ne-au terorizat” și așa mai departe. Sunt lucruri pe care le-ai semnalat În recenzia la cartea mea de istorie a Partidului Comunist Român și care, evident, constituie un antisemitism funcțional, În cazul de față, pentru Vadim. În plus, avem de-a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acum zâmbesc. Nu vreau să-l pomenesc, Îl știm amândoi. Cine vrea, să se ducă la colecție să Îl caute. Gabriela Adameșteanu Însă s-a enervat extraordinar: „Voi râdeți, și acest om va ajunge la un moment dat să ne terorizeze pe toți!”. Nimeni nu-și Închipuia la momentul respectiv, În 1990 - ceea ce arată limitele predicției politologice -, că vor exista 10%, cum i-am numit eu, debusolați. Ei sunt mai mult decât niște demenți. Demența are și ea cauze, și În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
râs și eu. Acel bodyguard îmi scăpase. Mai târziu, ni s-a întâmplat adesea să ne închipuim acea noutate militară: vajnicul războinic american, flancat de vreo zece gărzi de corp, noua metodă de a face război. E adevărat că erau terorizați de ideea de a fi nevoiți să trimită sicrie în America, mai ales în momentul alegerilor prezidențiale. Lungile subterane ale trecutului nostru se deschideau adesea spre zâmbitoarea banalitate a prezentului, iar în ziua aceea, spre sala de recepție, spre femeia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt imperfecte și insuficiente pentru a masca periculozitatea conținuturilor refulate. 2. Conținuturile refulate sunt prea amenințătoare și încărcate emoțional. Este vorba, cel mai adesea, de dorințe, gânduri sau sentimente atât de reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul este adesea o realizare nevoalată a unei dorințe, dar a unei dorințe care, departe de a fi bine-venită, este refulată, respinsă. Angoasa ce însoțește realizarea ia locul cenzurii. În timp ce putem spune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cerurilor, și Hera, soția sa. Cerul exprimă chintesența și extazul, în general spirituale, dar uneori și senzuale, după cum o confirmă expresia: «a urca în al nouălea cer». Eclipsă Prin ruperea ordinii prestabilite, eclipsele au fascinat mult timp, dar au și terorizat omenirea. Ca urmare, viziunea unei eclipse în vis are mai degrabă o semnificație negativă și reprezintă: - pierderea energiei, pentru că soarele este momentan acoperit; - situațiile de rivalitate și predominața unuia asupra altuia (o persoană o «eclipsează» pe alta); lipsa de combativitate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulsională, că își pierde stăpânirea activității psihice profunde. În acest caz, există amenințarea de a fi copleșit de instincte, dorințe sau angoase. Emoții și sentimente Constituind o activitate inconștientă, visele lasă adesea impresii, sentimente, emoții simțite în timpul producerii lor («eram terorizat») sau percepute ulterior, la trezire («am visat ceva ciudat, care mă face să fiu trist»). Este deci foarte important să acordăm o grijă deosebită analizei impresiilor respective. Iubire, atracție Ne referim la iubirea simțită în vis și nu la relații
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub suveranitatea subtilității. Ca orice scriitor cu profunde cunoștințe filosofice, critice, eseistice, este ușor terorizată de ideea că literatura nu poate face abstracție de experiențele inteligenței din alte domenii, ci trebuie să le valorifice, să și le asimileze. Cărțile ei fac parte din categoria celor „dificile”, nu în sensul că sunt greoaie, încărcate, ci în
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
apoi îl părăsește, descoperă un alt coleg, George, care trăiește în afara ritmurilor obișnuite ale timpului, și femeia aprigă nu se lasă până ce nu-i distruge curiosul aparat, acceleratorul. Personajul memorabil al narațiunii este Lia, caracter complex, foarte ingenios articulat. Ea terorizează indivizii în numele fericirii. Nu trăiește decât ca să îndrepte lucrurile, se sacrifică pentru alții până îi distruge. Notațiile prozatorului sunt fine și, în genere, povestirea este admirabil construită. Personajul generic al acestei proze ingenioase este o speță de Mitică generos, inocent
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
Autismul se prezintă sub diferite forme și grade de manifestare, cuprinse între limite normale și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O mână mi se așeză pe umăr și mă strânse atât de tare încât începui să țip. Deși nu-l vedeam, bătrânul mă strângea de umăr cu o putere supranaturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmi plăcea. Am conștientizat, atunci, pentru un scurt moment, că eram, într-adevăr, în anumite limite, nemuritor. Am decis în acea secundă că trebuie să fiu pe deplin etern, iar acești tirani din mintea mea să nu scape pentru a teroriza pe altcineva. Eu aveam să fiu închisoarea lor, nu ei a mea! Și nimic nu putea să mă oprească. Voi căuta nemurirea și o voi găsi! Ce vrei, băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]