521 matches
-
prezența (dominația) dincolo de hotarele Țării Bârsei, la sud și est de Carpați. Cavalerii au încercat să-și asigure un statut autonom în cadrul regatului Ungariei, cee ce a provocat îngrijorarea acestuia. În aceste împrejurări, în 1225, cavalerii Ordinului Sf. Marii a teutonilor au fost izgoniți de regele Andrei prin forța armelor din Țara Bârsei, iar insistențele repetate ulterioare ale Papei de a fi readuși acolo nu au fost ascultate.51 NOTE 1. V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, București, Editura Academiei, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
P. P. Panaitescu, op. cit., p. 234-235; C. Göllner, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976; Th. Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. 49. Istoria Românilor, vol. III, p. 423-425; Emil Lăzărescu, Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în rev. "Țara Bârsei¨, VII, 1935, p. 140-152; G. Bako, Cavalerii teutoni și Țara Bârsei, în Studii, X, 1957, 1, p. 143-160. 50. Istoria Românilor, vol. III, p. 426; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 236-237; P. Binder
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1976; Th. Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. 49. Istoria Românilor, vol. III, p. 423-425; Emil Lăzărescu, Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în rev. "Țara Bârsei¨, VII, 1935, p. 140-152; G. Bako, Cavalerii teutoni și Țara Bârsei, în Studii, X, 1957, 1, p. 143-160. 50. Istoria Românilor, vol. III, p. 426; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 236-237; P. Binder, Contribuții la localizarea Cruceburgului și unele probleme legate de ea, în vol. Culegere de studii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XIII-lea, se produce o activizare a inițiativelor războinice ale cumanilor împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, se intensifică atacurile cumane asupra Haliciului, ca și asupra Transilvaniei. Una din cauzele aducerii, în 1211, a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei sunt și aceste atacuri. Iar când, în 1213, comitele Ioachim de Sibiu a fost trimis în fruntea oastei la Vidin, căpeteniile cumane din Câmpia munteană s-au opus pătrunderii de forțe militare străine în teritoriile aflate sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orientarea politică sub presiunea externă ungară și latină, dar o importantă modificare avea loc chiar în nordul Dunării împotriva influenței puterii cumane. În 1211, regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), i-a instalat în Țara Bârsei, la cererea papei, pe cavalerii teutoni "ultra silvas versus Cumanos", cu scopul declarat ca, prin acțiunea lor, "regatul să se întindă". Regele Andrei a acordat cavalerilor un șir de privilegii, precum construirea de fortificații de lemn "pentru întărirea regatului înspre Cumania". În 1212 și 1222, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lupta împotriva cumanilor. Ei s-au distins în apărarea regatului împotriva frecventelor incursiuni externe, prin înaintarea dincolo de munții de zăpadă, întărirea teritoriilor ocupate prin luptă împotriva cumanilor, înfrângerea acestora și convertirea unei părți a lor la creștinism. Deducem că Ordinul teuton a fost instalat în Țara Bârsei pentru a lupta împotriva cumanilor, misiunea lor fiind ofensivă, cuceritoare. Expansiunea cavalerilor dincolo de Carpați a fost rapidă, iar acțiunea lor a avut urmări considerabile. Mai trebuie să subliniem că instalarea Ordinului în sud-estul Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile noastre, cu misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni. Legătura dintre orientarea principală a cruciatei din Țara Sfântă și Ierusalim și cea din din cotul Carpaților trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, în fond, prin lupta lor, cavalerii teutoni slujeau statul latin. Înstalați în teritoriile noastre, teutonii și-au îndeplinit cu brio misiunea în cei 11 ani, urmărindu-i pe cumani dincolo de munți, ei și-au întins stăpânirea spre răsărit până la "hotarele brodnicilor", iar spre sud până la Dunăre.2
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latin. Înstalați în teritoriile noastre, teutonii și-au îndeplinit cu brio misiunea în cei 11 ani, urmărindu-i pe cumani dincolo de munți, ei și-au întins stăpânirea spre răsărit până la "hotarele brodnicilor", iar spre sud până la Dunăre.2 Înaintarea cavalerilor teutoni dincolo de Carpați a pus capăt dominației cumane în teritoriile extra-carpatice, deschizând în același timp drumul spre Dunăre și Marea Neagră. Astfel, prin acțiunile Ordinului, Cumania neagră își înceta existența și, concomitent, dinspre răsărit, cumanii erau zdrobiți de mongoli la Kalka (1223
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deschidea porțile Europei răsăritene lumii apusene. Dar, brusc, în 1225, regele Andrei II îi izgonește pe cavaleri, pentru a preveni constituirea unui stat propriu al Ordinului, sub autoritate papală, în sud-estul Transilvaniei și în regiunile extra-carpatice. Înaintarea victorioasă a cavalerilor teutoni a dus la anihilarea dominației cumane la sud și est de Carpați și la înlocuirea acesteia cu dependența de regatul ungar. După 1212, presiunea Ungariei asupra statului de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea Cumaniei apusene, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat îngrijorare în Ungaria, dar temerile nu s-au adeverit, efectivele lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în grupuri mici, sași, unguri, secui, eventual. Cele mai vechi informații datează din 1234 și se referă la așezarea populației germane (Theutonici) și ungare (Ungari) în sud-vestul Moldovei și nord-estul Munteniei. Anterior, după 1211, au avut loc infiltrări ale cavalerilor teutoni dincolo de curbura Carpaților, dar acestea nu au lăsat urme durabile în structura etnică a zonei. Distrugerea episcopiei, în 1241, și perioada tulbure ce-a urmat ocupării teritoriilor de la nordul gurilor Dunării de către mongoli au dus la exodul coloniștilor din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XIII-lea, și anume continuitatea formelor tradiționale de organizare românească. O altă regiune românească, Țara Maramureșului, în secolele XIII-XIV, era înzestrată cu structuri cnezial-voievodale. La începutul secolului al XIII-lea, cu sprijinul secuilor, a coloniștilor germani și a cavalerilor teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate și voievodate, neafectate de stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuit din patru mari entități politice, laice și bisericești: Episcopia cumanilor (la est de Carpați), Regatul Cumaniei (în Muntenia), Banatul Severinului și Țara Severinului (țară cnezială și voievodală).25 Începutul pătrunderii ungurești dincoace de munți l-a reprezentat chemarea cavalerilor teutoni în Transilvania-acțiunea este strâns legată de rolul Ungariei de cruciată perpetuă în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Maicii Domnului a teutonilor" din Ierusalim, călugări-ostași, îngrijitori de spitale, ocrotitori de pelerini, auxiliari prețioși este un fapt de cea mai mare importanță pentru "rostul românesc" (Iorga), la începutul secolului al XIII-lea. Din Țara Bârsei, unde fuseseră instalați, cavalerii teutoni și-au extins aria de locuire și stăpânire-ei puteau bate monede, cu acordul regelui. Cavalerii se pun pe lucru, acționează eficient și, până în 1218, ei prefac prin luptă o simplă concesie regală într-o "frumoasă stăpânire" (Iorga) pe teritoriul Țării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea la creștinism a unor căpetenii cumane din stepa nord-pontică, stimulată de succesele militare ale cavalerilor teutoni, după 1211, și de irupția tătarilor în răsărit, după 1223, l-a determinat pe papa Grigore IX să răspundă favorabil, în 1227, la solicitarea arhiepiscopului de Esztergom de a-l învesti ca legat apostolic în "Cumania" și în "țara vecină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit, regele Ungariei Andrei II face apel la cavalerii cruciați (teutoni) pentru apărarea hotarelor regatului, dar, în același timp, și pentru a lansa atacuri asupra cumanilor de la sud de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa se face că pătrunderea bizantină la nordul Dunării a fost oprită încă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantină la nordul Dunării a fost oprită încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, după revolta vlahilor, fiind înlocuită cu penetrația ungurească, după 1200. Dar infiltrarea arpadiană la sud de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație posibilă ar fi că, în aceste regiuni, de o parte și de alta a Oltului, ființau voievodate românești sub vasalitatea regalității ungurești. La foarte scurt timp, a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții teutoni, așa cum am văzut, își iau misiunea de cruciați în serios și reușesc prin lupte neobosite să diminueze puterea cumană din regiune.28 Concomitent cu pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească se produce în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpâniseră și până atunci. În Cumania, situată în stânga Oltului, realitățile teritorial-politice erau mai imprecise: acest teritoriu, întins de la râul Olt și munții Transilvaniei până la Dunăre, era o țară de cucerit, ea urma să fie mai întâi recuperată. După 1211, Ordinul teuton, aflat sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a Angevinilor față de această regiune este o mare deosebire. Primii (Arpadienii) își extinseseră dreptul lor asupra "Cumaniei" în calitate de conducători permanenți ai cruciatei, cărora li se închinaseră, trecând la creștinism, barbarii de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și-a găsit un erou, Franzi din Iosefin, care i-a adus, în rîndurile publicului șvab, o extraordinară popularitate; a apucat să joace, prin anii '60, în cîteva filme (apoi i-a fost oprit accesul, fiind demascat ca o "cizmă teutonă); a plecat, apoi, la teatrul din Galați, pentru a se pune la punct cu limba română; a ajuns la Viena dintr-o întîmplare (rudele de stînga), într-o vreme cînd Securitatea nu-i dădea voie să plece; s-a certat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și fără rai; ușor nostalgic, încât nu știi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
situația ei și pentru bogățiile solului său, a știut să-și conserve identitatea daco-romană și credința creștină, să-și conserve latinitatea într-o izolare totală, în mijlocul limbilor slave, maghiară, greacă și turcă. Trec goții și hunii, slavii, dominația ungară, cavalerii teutoni, imperiul turc, monarhia austriacă: dizlocați, oprimați, românii supraviețuiesc, își salvează limba, civilizația, biserica, uneori principii, înainte de a-și dobândi în 1878 independența pe care tulburările, ideologiile și spiritul de hegemonie din secolul XX o pun în cauză, fără a distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]