520 matches
-
le administreze. După ce au vândut tot ce se poate vinde, casa, curtea și grădina au fost lăsate în paragină încât, după câțiva ani, au ajuns în situația descrisă mai sus. În schimb, din zgârcenie, aduna tot ce găsea în cale, ticsindu-și camerele și curtea cu tot felul de hârburi pe care Primăria, din când în când le încărca în remorcă și le ducea la groapa de gunoi a orașului. Cât despre fiica ei, gurile rele spuneau că datorită nurilor ducea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în largul ei, dar sufletul... îi era ancestral atras de pădure. Acum trăia fericită alături de Pârvu, paznic de nădejde și tovarăș de joacă, și cu bunicul ei, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, care o îngrijea în lipsa lui, și care-i ticsea capul de povești și întâmplări din pădure, nemaiauzite... cum n-a mai făcut-o de la moartea Frăsânicăi. Singurătatea departe de sat, n-o înspăimânta, - chiar nu se simțea deloc singură -, bunicul Toma o învăța graiul animalelor, al păsărilor... chiar și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la un moment dat, observând că se cam apropie seara, badea Minciună părăsi acea minunată adunare. O părăsi, cu o bucurie neasemuit de mare. Ei, bre, se auzi strigaăt din urmă; ai găsit ce ai căutat? O, ho! Am sarsanaua ticsită cu semințe de povești. Mă mir cum au reușit să se adune atâtea, într-o sarsana ca a mea. Da las’ că-i bine. Ce-o să triez, o bună bucată de vreme! O să le triez, o să le așez frumos pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se oprească undeva, dar bătrîna lui Dacie era ticsită peste tot cu fel de fel de lucruri vechi și noi. Exista riscul să fie prădat de bandiții unguri, polonezi și chiar moldoveni. Imediat după revoluția din decembrie '89, Gabriel a plecat la amicii săi din Franța și, cum aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia după Corbu, o elegie a singurătății, a neliniștii, a neîmplinirii, venind din convingerea supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei deschide această singurătate / ca o cutie neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de sine / în gură / și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi / din carul mare între spinii întrebărilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conștient sau nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari înclinații spre autodistrugere ― am cochetat și cu ideea sinuciderii -, dar e suficient să-mi pun problema morții pentru a deveni laș. În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina un pâlc de pădure. Treceam din cameră în cameră, fără să ajung nicăieri. Nu găseam nici o ieșire din clădire. La un moment dat, am vrut să forțez o fereastră. Noaptea de afară a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plutea în aer, silindu-mă aproape să-mi țin respirația ori de câte ori trebuia să traversez o intersecție aglomerată. Dar apoi, când am ajuns la stație și am coborât pe scara rulantă, imediat ce am zărit peronul, mi-am dat seama că era ticsit de lume. Avusese loc o defecțiune și probabil că nu mai venise un metrou de circa un sfert de oră. Deși linia de la Sloane Square nu e la mare adâncime, mișcarea constantă în jos a scării rulante m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea. Înșirate pe jos cu fața la perete stau pânzele pictorului. Ce-o fi pictat pe ele? Pascal e curios dar nu îndrăznește să întrebe. Nu încă. Obiectele care ticsesc toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce sunt sau la ce slujesc. Au fost făcute de mână de om? Totuși au un aer pe jumătate familiar, solnițe, paftale, solenoizi, mai departe limba se împleticește. Pictorul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în bucătărie. Și ca întotdeauna când o femeie dispare în bucătărie, dispărută rămâne. Între timp, Pascal se uită în jur și inspectează titlurile din bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îndrăznețe revendicări...” Al. Vlahuță - 150 de ani de la naștere Sâmbătă, 20 septembrie 2008, la sediul Muzeul ui „Vasile Pârvan”, Bârlad, din inițiativa Comitetului județean Vaslui, a muzeului din localitate dar și al Societății cult urale „Academia Bârlădeană”, într o sală ticsită de interesați, c um rar se întâmplă în alte așezări, s a desfășurat simpozionul „Alex andru Vlahuță” - 150 de ani de la naștere (5 septembrie 1858 - 19 noiembrie 1919). Invitat de onoare al manifestării a fost crit icul și istoricul literar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grădini. Duminica următoare primăria se umplu de oameni. Primarul Pravilă, venit mai devreme, a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a vrut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. Numai când a văzut că și tinda e ticsită și nici în cancelarie nu mai încap alții, a început să vorbească cu glasul ușor tremurat de sfertul de țuică ce-l dăduse repede peste cap la Busuioc, trecând încoace, ca să-și dreagă energia. După ce se lăudă că e un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie reprimată energic și exemplar! ― Am înțeles, cucoane! murmură primarul supus. ― Trăiți! făcu Boiangiu umflîndu-și pieptul, ca să arate că are energie mai multă chiar decât trebuie. 3 Titu Herdelea și Grigore Iuga sosiră la București pe înserat. Acceleratul era ticsit de oameni îngroziți, care-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor, fugind la București, singurul loc unde sperau să fie la adăpostul primejdiilor. ― Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. Îți închipui cum alimentează asta nenorocirile! Nefiind chip să puie mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cultul dolarului și al reușitei sociale. Iar flirtul permite supunerea față de acest aspect al conformismului social. Pentru a flirta, pentru a avea o girlfriend la universitate, este necesar, subliniază Philippe Labro, să ai un cont gras în bancă și buzunarele ticsite de dolari. "Nici nu se punea problema, își amintește naratorul din L' Étudiant étranger, ca o date să cheltuiască fie și-un cent. Trebuia să cumperi biletul de cinema, dulciurile din pauză, un mic buchet de flori la ieșirea de la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu TABLOUL I (Un interior care, după obiectele ce-l populează, este atins de o oarecare modestie, de așa-zisul aer mic-burghez; e camera unui actor fost actor care-și sprijină memoria pe un ambient ticsit de obiecte adunate de prin consignații rafturi cu cărți, un birou pe care își fac veacul alte cărți, texte de piese în care a jucat, o birotică trecută prin cele două războaie mondiale, un lampadar cumpărat de la o evreică bătrînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii, acela niciodată dezvăluit tocmai pentru că locuiește În limbajul literar, În interiorul unui limbaj de ne-explicat, a ars și a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că Îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat În pragul execuției de către călăii Noului Roman a Început să semene cu noi - cu europenii trecuți, În război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin care toți ne informăm despre evenimentele lumii în care trăim nu scapă deloc acestei reașterneri a reprezentării și a exprimării care, suprapunîndu-se, ne abandonează confuziei emițătorului și receptorului, fără să mai putem găsi vreo sursă a realității în afara circuitului ticsit de mesaje care trimit unele la altele. Frankenstein intervine de asemenea în mass-media: tautismul este prezent în locul unde ar părea că există mai puțin mutism. Se întîmplă aceasta din cauză că, vorbind prea mult, nu se spune mai nimic, și prolixitatea duce
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]