1,495 matches
-
de-a visele și de-a amintirile. Exclamațiile și interogațiile vin să argumenteze această afirmație. Aici, vocea auctorială își are cuvântul, cu același aplomb și cu aceeași îndrăzneală cu care vorbești cu prietenii sau cu propria familie. Nici o reticență, nici timiditate, nici sentiment de frustrare din pricina vârstei. Autorul devine el însuși copil, pe măsură ce istorisește aceste povestiri. El ne introduce direct în atmosfera de școală, când elevii așteaptă semnalul vesel și eliberator al clopoțelului, care vestește recreația -„momentul acela magic” - „de parcă, pentru
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
nu din simpatie pentru ideile socialiste, de care erau total departe, ci pentru că „practica privilegiilor le era urâtă din instinct”. Am credința că este necesară încrederea în virtuțile neamului, care au fost și continuă să existe, camuflate astăzi cu oarecare timiditate, din pricina celor mulți ieșiți în față, cu comportament viciat. Și pentru că suntem și buni și răi, balanța cântarului veșnic oscilând, acum parcă înclinând mai mult spre partea negativă a noastră, iar viața veșnic curgând, asupra cursului ei trebuie vegheat, cu
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
la corp, dar nu pe viață și pe moarte, ci pentru cât mai multe senzații și chemări ale trupurilor noastre, dornice de nebunii și plăceri carnale. Genny participa cu plăcere și dăruire la joaca noastră erotică. Îi dispăruse sfiala și timiditatea din prima noapte de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
nu mai respira, nu mai clipea. În seara aceea, eram în sufrageria casei la masa de scris. În spatele meu, mama și sora mea discutau de zor despre problemele lor. Eu scriam și scriam, și scriam... Când am terminat, cu o timiditate copilărească am rugat-o pe mama să citească ce am așternut eu pe filele caietului de teme. A citit. A rămas puțin cu gura căscată și i s-au umezit ochii. Mă așteptam cumva să mă critice, dar în loc de aceasta
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
nici o trufie în această atitudine, poeta ne propunea doar cunoașterea unei experiențe de viață, restul urmând a-l decide, dacă vrea, cititorul. O spun din capul locului: nu sunt nici un consumator predilect de poezie și, chiar dacă uneori mai intru cu timiditate în domeniul creației poetice, nu sunt în nici un fel mandatat, prin studii sau diplome, să mă exprim asupra creației poetice iar dacă o fac este numai în numele Măriei sale Cititorul, cel fără de care orice carte devine inutilă. Așadar, lectura poeziilor Georgetei
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
desenul nu împrumută nimic de la pictură, pastrând în permanență caractrul său propriu prin linie, formă și mișcare - pictura Maiei Martin, zugrăvește cu multă veridicitate toată impresia imaginației sale . Dintre zecile de picturi, prima care m-a impresionat a fost lucrarea” Timiditate”. Semnificația și simplitatea acestei lucrări, arbitrară, mi-a izbit atât de puternic privirea, încât multă vreme mi-a completat recuzita ochiului. Poate că sufletul ei componistic, s-a răsfrânt direct asupra mea, ghicindu-mi beteșugul timidității care uneori mă stăpânește
AUTOPORTRET DIN NISIP de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359638_a_360967]
-
impresionat a fost lucrarea” Timiditate”. Semnificația și simplitatea acestei lucrări, arbitrară, mi-a izbit atât de puternic privirea, încât multă vreme mi-a completat recuzita ochiului. Poate că sufletul ei componistic, s-a răsfrânt direct asupra mea, ghicindu-mi beteșugul timidității care uneori mă stăpânește cu desăvârșire ... După mai multe insistențe, am remarcat frumosul ”Autoportret din nisip.” Și iată, artista Maia Martin, așezată în fața oglinzii și-a răsfrânt imaginea pe pânză, de o putem recunoaște întocmai cum îi este ființa; după
AUTOPORTRET DIN NISIP de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359638_a_360967]
-
plecați acum la Domnul), în special al mamei. În momentul în care am ajuns la Biserică nu se desfășura niciun ceremonial religios, dar turiștii intrau și se închinau la sfintele icoane sau doar admirau opera creatorului de artă bisericească. Cu timiditatea ruralilor sedentari ce ne aflam, ieșiți „in lume” doar prin intermediul taberelor școlare în care ne însoțeam elevii, am mers să ne închinăm și noi în lăcașul de cult al Mănăstirii. În pridvorul Bisericii am avut surpriza să-l descoperim chiar
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
cu el, propunându-i șăgalnic, fapt deja declanșat de inițiator, să facă schimb de toiege. Desigur, pruncul meu, atras de diferența decorativă dintre toiagul pastoral de arhiereu și modestul lui baston cu toporaș în capăt, a achiesat, cu o oarecare timiditate, la propunerea glumeață a blândului Ierarh. O credincioasă din grup a dat imediat acestui „ritual” ludic o conotație ce aducea a proorocire, prezicându-i puștiului meu un viitor legat de slujirea Bisericii. Desigur, eu, neîntrezărind la fiul meu germenele unei
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
și te prezintă. Te arată cine ești. Cum simți. Cât gândești. Ce vezi și ce vrei. Ce crezi. Cât prețuiești. Da!... Cel ce scrie este, dintre mulții semeni, care ne înconjoară, un om neobișnuit. Un OM, care și-a biruit timiditatea, îndoiala, frica, și, care, a îndrăznit - prin slova tipărită - să se ofere și celorlalți, atât celor de azi, contemporanii săi, cât și celor de mâine, urmașii, spre meditație, spre judecată.” (Cuvânt înainte la „Itinerarii turistice, Câmpulung Moldovenesc și împrejurimi”,Vasile
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
spectacole de calitate chiar și când actorii lasă deoparte pana și megafonul recurgând la pumni. Să le dea Dumnezeu viață lungă. Poate învață ceva. Deși admit amorul liber, cine nu mai poate visează măcar, admir moralitatea sătenilor cu sfiala și timiditatea afișată a fetelor mari cât și a flăcăilor. Morala orășenilor cu sex-ul lor afișat mi se pare mai greu de înghițit. De! Educația acum 80 ani se făcea altfel. Nu exista clasa 0 în care deprinzi purtarea chiloților și
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/340273_a_341602]
-
iar după ce am stăpănit cititul și scrisul, am intrat în taina cărților de care nu m-am mai despărțit. Îmi amintesc unele încercări naive prin anii copilăriei, prin 1972-1973, cănd mă întrebam deja ce rost am pe lume, însă, din cauza timidității excesive nu le-am arătat și nu le-am citit nimănui. Multe au rămas pierdute în tunelul timpului. După doi- trei ani, am început să scriu ceva mai mult, din care am păstrat căteva, la imboldul că pot aduce alinare
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
în marele circuit al valorilor literare primind semne de încurajare din partea a mii de cititori, mulți dintre aceștia scriitori atestați, cu vechime în profesie. Putem vorbi însă și de un impact major al lansărilor de carte făcute cu o oarecare timiditate, semn al unei bune educații, la care au participat personalități proeminente din rândul creatorilor literari din țară. Consider că autoarea este o poetă de o mare sensibilitate, cu multă profunzime, dar și cu o remarcabilă eleganță bine prinsă în versuri
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
să fie așa tânăr. Mă simt parcă iarăși puști. Emoțiile din anii când începeam școala mă năpădesc și mă fac mic de tot. Pare că locul meu e mai potrivit în spatele rândului, nu în față. Ajungem în clasă, ne cunoaștem, timiditate de ambele părți ale frontului. Simt că mă fâstâcesc, parcă nu mai am cuvinte. Au fost 2 ore care au stors din mine stele și furnici, maimuțe și chirpici (vorba unui prieten). Au urmat 4 săptămâni de foc. Cu o
Ce știu acum e că școala e locul unde oamenii pot sădi fericire. Semnat () [Corola-blog/BlogPost/338371_a_339700]
-
fiecare om are un temperament - introvertit sau extravertit; fiecare ființă umană are un sistem limbic și o „amigdală”, care la unii oameni este mai reactivă, la alții mai puțin - ceea ce probabil mă face să am un nivel mai crescut de timiditate și inhibiție socială. Însă, din fericire, tot fiecare om are și un cortex prefrontal - o regiune evoluată a creierului care poate îmblânzi într-o oarecare măsură furtuna psihologică, dacă avem un dram de inteligență emoțională și relațională. Această regiune situată
Frica mea de a vorbi în public. Când mă prezint în fața unui auditoriu ca în fața plutonului de execuție () [Corola-blog/BlogPost/338404_a_339733]
-
i-a dispărut roșeața din obraji și cheful din viață. Aș ruga-o să îmi explice de ce oare crede că șeful urlă fără motiv la ea. S-a gândit că, poate, șeful e un tip de treabă, ce țipă din timiditate, și că adevărata problemă rezidă în dificultatea cu care ea relaționează cu ceilalți? Dar de ce, aș mai întreba-o, când pleacă în teambuilding, joculețele trainerilor i se par dintr-o dată excesiv de tâmpite și enervante? (Doar și ea s-a ocupat
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
etc). Îți recomandăm Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor Din dorința de a ne exprima cât mai îngrijit și totodată pedant, s-a născut hipercorectitudinea, greșeală care aduce și o suspiciune asupra vorbitorului, fie de aroganță, fie de excesivă timiditate. De ce ni se pare că „a citi” este ruda săracă a lui „a lectura”? De ce uneori evităm oripilați formele „asta”, „astea” și pronunțăm savant doar „aceasta”, „acestea”? Nu e nimic deplasat în a rosti și a scrie: „De ce ai spus
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
cadre militare valoroase, profesori care mi-au rămas ca exemplu de urmat și colegi de care m-am legat printr-o camaraderie ce a rezista trecerii timpului. Fiind o fire foarte sensibilă, regimul militar m-a ajutat să îmi depășesc timiditatea și să îmi descopăr talente de care nu aveam cunoștință. În acea perioadă am învățat să îndrăgesc matematica, fizica și psihologia. Deseori, studiam în avans materiile de curs pentru a percepe în ansamblu fenomenele descrise prin acestea. Citeam multe cărți
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
aflu informația pe care o căutam. Întrebat fiind de ce nu mi-a răspuns de la început, omul mi-a replicat mirat „dar nu pe mine m-ați întrebat!”. În fine, la București, locuitorii plini de elan au contribuit rapid la risipirea timidității mele, de provincial precaut. Sunt conștientă că s-au scris destule despre farmecul Bucureștiului de ieri și de azi. Nu mă voi expune pericolului de a repeta ce au spus alții. Renunț din start să iau la rând cartierele și
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
cărții de față. Autorul ține să-și explice totul, sub pelerina retoricei întrebări: altfel cum? Un stil autopersiflant cât cuprinde, bagatelizându-și trăirile și sentimentele sub masca umorului care uneori ia aspectul tragismului existențial. De fapt, autorul, scăldat în sudoarea timidității, a autocontrolului și a pudorii, încearcă, măcar prin scris, să-și depășească firea, din spirit de frondă, evocând unele fapte pentru a se elibera de poverile propriilor erori, într-o vreme când viața se învârtea ca un fluture beat în jurul
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
îl deține scriitorul și tu trebuie să te ghidezi după el. Când relatează despre presupusele aventuri galante, autorul o face la persoana a III-a, aducându-l în prim plan pe eroul lui, Ionel, un alter-ego, în felul acesta eludând timiditatea, teama de ridicol și de a nu râde cineva de el. E un procedeu cunoscut când vrei să-ți reverși sentimentele, fără inhibiții, folosești ca scut o altă persoană, ca și când n-ar fi vorba de tine. E un subterfugiu eficient
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Comentariu la poezia Laviniei Niculicea - Poezia Laviniei Niculicea este plină de timiditate, este poezia transmisă de un suflet singular prin trăirea stării nemărginite ce o apasă sufletește, nerealizând însă că acest lucru este infim pe lângă cealaltă jumătate a sufletului său deschis spre toate orizonturile demne - de care puțini semeni de-ai noștri
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
agoniseala de la oraș, este atras de tânăra pe care doar după hainele purtate o asemănai cu o țigancă. Brândușa, studentă la Conservator îl surprinde prin atitudinea ei pe bărbatul sensibil și timid. Dar tocmai când își propusese să treacă peste timiditatea lui, intervine surpriza și află că aceasta îi este soră, că tatăl mort pe frontul din răsărit nu este altul decât Trifon, acum Trifu, bulibașa țiganilor a căror șatră a întâlnit-o în satul natal. Se ajunge așa, din poveste
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
Toate Articolele Autorului Poezia inserată aici e un gest de reciprocitate (cu diferența - și deferența - de rigoare), în contextul raportului Poet-cititor. Este o replică la poezia „Ție, cititorule”, semnată de generoasa poetă Gina Zaharia (vezi „Confluențe literare”). O dedic, cu timiditate, privilegiaților aflați în grațiile muzelor Euterpe și/sau Calliope. *** POETULUI Pierdut sunt în pustiul rece-al zării, Corabie-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]
-
unor copii care și-au trăit adolescența în perioada de dinainte de 1989 am constatat că s-a făcut cu frumusețe parcă neîncadrându-se în societatea românească contemporană. Așa cum este obiceiul fiecare din cei prezenți s-au ridicat din bănci cu timiditate și și-au făcut un scurt curriculum vitae. Pentru mine a fost o mare bucurie să văd oameni peste care anii au trecut, lăsănd și păstrând aceeași frumusețe interioară. Dacă ar fi să îmi amintesc de domnul profesor de limba
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]