1,843 matches
-
Giurgiuca). Înrâurit de Ion Barbu, pornind din filonul ilustrat de Riga Crypto și lapona Enigel și de Uvedenrode, pare să fie Poemul Salamandrei (1971), volum ce cuprinde un unic, lung poem, în trei părți (Zvon, Salamandra și Bietul dor), fragmentate tipografic de punerea în pagină, în secvențe de câteva strofe fiecare, lectura fiind astfel ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
SUFLETUL ROMÂNESC, revistă apărută la Roma, lunar, din ianuarie 1949 până în martie 1952. Este editată, în elegante condiții tipografice, de Collegio Pio-Romeno și reflectă poziția Bisericii Române Unite. Redactorul responsabil este preotul Gheorghe Cosma, dar, cel puțin în primul an, rolul preotului Aloisie L. Tăutu în coordonarea publicației pare să fi fost esențial. În afara articolelor de doctrină creștină, precum
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
romanele păstrează structura de puzzle, întâlnită și în proza lui Mircea Nedelciu: naratori diferiți, perspective diferite asupra evenimentelor, trecerea de la stilul direct la stilul indirect, de la persoana întâi la persoana a treia etc. Pentru delimitarea planurilor se folosesc și caractere tipografice diferite, unele pasaje, cum ar fi fragmentele din jurnalele personajelor, fiind scrise cu italice. Alt roman al lui T., Filmare la două aparate (1988), se detașează în mare parte de problematica exploatată anterior, concentrându-se asupra poveștii de dragoste dintre
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
o scriere regulată, clară, fără legături între litere și cu spații mai mari între fraze: o scriere mai ușoară ce s-a impus repede și care s-a generalizat în Renaștere. Carolina este și astăzi cel mai des folosită scriere tipografică. În scriptoriumul mănăstirii din Tours a conceput Alcuin și primele sale lucrări pedagogice (din opera sa uriașă), care au atras atenția împăratului și au determinat chemarea sa la școala palatină ambulantă. Acolo s-a impus repede devenind, după numai câteva
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era tipărit în România trebuia să primească de la „direcția” amintită o viză - se aplica pe șpaltul textului o mică ștampilă pe care erau săpate magicele litere „BT”, adică „Bun de tipar”. La un moment dat, probabil ca să se evite cheltuielile tipografice pentru textele eventual respinse în totalitate, a apărut și ștampila cu „BC”, adică „Bun de cules”. După „desființarea prin multiplicare” a cenzurii, ultima ștampilă le-a revenit directorilor sau redactorilor-șefi din redacții, oficializându-se astfel rolul lor activ în caracatița
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nostru. În 1827, prefațând Psaltirea prorocului și împărat David a lui I. Prale, dă o schiță a istoriei literaturii române. Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre(1838) face cunoscute vechi centre tipografice și cărțile care au apărut aici, constituindu-se în cea dintâi încercare autohtonă de bibliografie. Înainte de această disertație nu erau cunoscute tipografiile de la Uniev, Sâmbăta Mare, Cluj. Ideile expuse în prefața ei sunt foarte aproape de programul de mai târziu al „Daciei
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e preponderent enunțiativă, moderat metaforică, autorul procedează la încifrări expresive, trasează uneori crochiuri frapante de „peisaj”, preconizează autenticitatea („să ne scoatem paltoanele/ să
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
4/1991 se reduce formatul publicației, care se tipărește în condiții mai modeste. Explicația se găsește în numărul 12/1991, când în articolul Moartea culturii române, încadrat în chenar negru, este acuzată scumpirea peste măsură a hârtiei și a manoperei tipografice și se anunță că „revista își suspendă apariția până la decizia Guvernului de a sprijini cultura națională”. R. reapare în 1993, editată de Uniunea Scriitorilor și Fundația Ramuri, cu Gabriel Chifu ca redactor-șef și un „colegiu de onoare” format din
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
și comemorări, întâlniri cu scriitori români sau străini, prezentări și lansări de cărți și reviste literare, recitaluri de muzică, spectacole de teatru, expoziții de artă. Muzeul dedicat mitropolitului Dosoftei adăpostește o expoziție reprezentativă pentru literatura română veche, ilustrând vechile centre tipografice românești. Bojdeuca „Ion Creangă” este primul muzeu memorial literar din România, inaugurat în aprilie 1918. Sunt expuse aici numai obiecte originale care au aparținut povestitorului sau familiei sale. Muzeul „Vasile Alecsandri” se află în casa din Mircești a poetului, construită
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
La rubrica „Poezii uitate” se reproduc versuri de Barbu Nemțeanu, A. Steuerman, H. G. Lecca, St. O. Iosif, D. Anghel, Oreste, D. Iacobescu, Mihail Săulescu, G. Bacovia. Zeci de texte clasice din opera scriitorilor secolului al XIX-lea umplu largi spații tipografice. Contribuțiile originale, chiar dacă adesea în minoritate, nu sunt lipsite de interes. În acest sens, principalul merit al revistei rezidă în încurajarea inițiativelor publicistice ambițioase, dar inegale, ale tânărului Mircea Eliade, primele însemnări ale acestuia, intitulate Din viața minunată a furnicilor
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
în răspăr cu uzanțele curente, printr-un fel de antiprozodie de factură personală, nu fără asemănări cu procedările avangardiste. Modalitate de insolitare pregnantă a unor părți de discurs aparent anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin frazări și fragmentări imprevizibile, prin bararea, cu o linie orizontală, a unor cuvinte (la care poetul ar fi renunțat, dar pe care le lasă lizibile, nu fără tâlc) se obțin cezuri productive semantic, goluri, zigzaguri ale traseului privirii de-
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând în ruperea și redispunerea tipografică a versului clasic, ca vers liber), este un tip de exercițiu care a deschis calea celui veritabil în poezia română. Versurile din Spovedanii (1927), Strofe pentru toată lumea (1930) și Nu sunt ce par a fi... (1936) confirmă tenta de autopastișă
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
pentru a crede toujours à sa façon. Deși Biblia continuă să fie un bestseller pe piața de carte internațională, cu greu s-ar putea spune că ucenicii ortodoxiei prisosesc ori că unitatea creștinilor s-a întărit pe măsura acestei prolificități tipografice. Dimpotrivă, „toți caută spre ale lor, nu spre ale lui Hristos” (Filipeni 2, 21). Întrucât textul scripturistic nu furnizează niciodată evidențe, ci este doar pretext pentru diverse interpretări, lectura Scripturii funcționează în Biserică cu unica „ipoteză”: că „Iisus este Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor după recăderea populației în apatie și intrarea ei ireversibilă în era video, endemica presiune exercitată de politicieni și finanțatori „discreți” cu neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În același timp Petre Dragoș 8 În Scânteia, Într-un articol chiar astfel Întitulat. De altfel, organul PMR, la fel ca În anii precedenți, manifestă și În acest an un real interes pentru problemele culturii, acordându-le cu generozitate spațiu tipografic; astfel, aproape zilnic apare rubrica Viața culturală și artistică, susținută Îndeobște de Aurel Cleja și Victor Russu. Săptămânal apare, apoi, cunoscutul Supliment de Duminică girat de Sergiu Fărcășan, unde publică doar numele verificate, de notorietate și perspectivă: Maria Banuș, Ada
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
negativ”: chiaburul; specia predilectă: nuvela; colecția editorială: Cartea poporului; În fine, editurile care aveau În plan susținerea noii proze: Editura Scânteia Satelor, Editura Pentru Literatură și Artă dar și Editura Tineretului. Primele două invadează piața editorială cu un nou produs tipografic: broșura; la nivelul acestei forme editoriale de până-n 48 de pagini, tirajele sunt de ordinul sutelor de mii, acoperind - conform tuturor rapoartelor - „foamea de cultură a oamenilor muncii de la orașe și sate”. „Succesul de care se bucură broșurile din editura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Însă că litera folosită va fi cu un corp mai mic decât restul textului. Și mottoul are un mic alineat, În cazul În care e așezat pe două sau mai multe rânduri, cu excepția versurilor. Cât privește locul acestuia În spațiul tipografic al cărții, dacă mottoul se leagă de Întregul conținut al cărții, el se poate culege pe o pagină separată sau pe coperta interioară. Dacă se referă la un singur capitol, este amplasat imediat sub titlul capitolului, respectându-se regulile de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu italice. În felul acesta, se elimină dificultatea Încadrării unor publicații la cărți sau reviste (cum ar fi anuarele, publicațiile ocazionale etc.). 3.1.2. Prescurtările utilizate În redactarea notelor se folosesc anumite abrevieri, care au menirea să economisească spațiul tipografic și să evite unele repetări inutile. Iată câteva dintre acestea: v. („vezi”, „vedeți”) se folosește atunci când se preiau anumite idei sau informații dintr-o anumită lucrare; cf. (confer, „compară”) arată că „trimiterea se face la o lucrare unde a fost
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
același tratament, indiferent de valoare (când nu dorim să amintim numele cuiva, putem spune: un cercetător afirma, constata etc., abia la notele din subsol urmând să-i dezvăluim numele). În al doilea rând, se face o mare economie de spațiu tipografic, fiindcă se elimină circa 80% din note. Dacă pe aceeași pagină vrem să cităm o carte de opt ori (cu formula Ibidem), ar trebui să „sacrificăm” opt rânduri, fiindcă e obligatoriu ca fiecare notă să Înceapă cu un alineat. Pe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ca linie de pauză, redă pauza dintre diferitele părți ale propoziției, dintre propoziții sau fraze. Linia de dialog nu creează, În general, niciun fel de dificultăți În folosire. Menționăm că, În ultima vreme, probabil din nevoia de a economisi spațiul tipografic sau de a urma modelul din alte literaturi (cea italiană, de exemplu), se renunță la folosirea liniei de dialog În favoarea ghilimelelor, cuvintele sau propozițiile aflate Între ghilimele nemaiîncepând cu alineat. Așa sunt scrise, de pildă, ultimele romane ale lui Augustin
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
calcul varianta grafică, nu cea fonetică (Densușianu, Hașdeu). 2.3. Ordonarea numerică Pentru „intrările” ce apar de mai multe ori, cifrele care indică pagina se clasifică În ordine crescătoare: Eminescu, Mihai: 12, 29, 34, 90. Observații • Pentru economie de spațiu tipografic, numerele unor pagini succesive (18, 19, 20, 21) vor fi notate astfel: 18-21 (Între cifre se va folosi cratima, nu linia de pauză). • Toate observațiile de până acum se referă la redactarea manuală a indicelui. Apariția calculatorului a produs și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să semneze astfel, opțiune care, În principiu, ar trebui respectată. În calitatea mea de colaborator la Dicționarul scriitorilor români, mi s-a recomandat să „deconspir” prenumele unor autori: Bernstein Elvin, Samuel Damian, Vasile Fanache. În schimb, din rațiuni de spațiu tipografic, la capitolul „Referințe critice”, toți autorii trebuiau citați cu prescurtarea prenumelui (M. Zaciu, N. Manolescu, E. Simion), doar prenumele feminine trebuind date În Întregime: Mirela Roznoveanu, Dana Dumitriu, Irina Petraș. • Magdalena Vulpe consideră că prescurtarea prenumelui poate varia În funcție de limba
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cum ar fi un vers sărit sau un adverb negativ, care puteau schimba sensul frazei. În general, acuratețea textului era dată de mai mulți factori: la apariția lui concurau niște profesioniști autentici, oameni care Învățau În școli de meserii arta tipografică sau făceau ucenicie Îndelungată la locul de muncă. Se putea Întâmpla ca unii tipografi să fie În „complicitate” cu autorii, cărora le cunoșteau toate pretențiile și slăbiciunile. Așa au fost George Lesnea sau Petre Ispirescu, care au lucrat și ca
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
capitolul consacrat corecturii din cartea citată deja a lui I. Funeriu relevă mai multe situații comice care vizau greșelile de tipar. Astfel, Într-o prefață la ediția de Versuri a lui Tudor Arghezi, Ion Caraion evocă două situații, două „Întâmplări tipografice” de prin anii ’40. Astfel, În ziarul Timpul se afla pe prima pagină un clișeu pe două coloane Înfățișându-i pe cei doi dictatori ai momentului și purtând sub el următoarea legendă: „Generalul Antonescu, conducătorul Statului, și dl. Horia Sima
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nu fi cu un singur i etc. 5. Corectura standard. Principalele semne utilizate În corectura unui text sunt prevăzute de STAS 6524-82. Unele dintre recomandările acestui STAS nu mai sunt de actualitate, datorită apariției calculatorului, care a schimbat radical industria tipografică. În general, corectura se face pe albitura foii, În dreptul greșelii din rândul respectiv, pentru ca persoana care efectuează corectura să identifice cât mai rapid greșelile. Semnele tradiționale pentru corectură sunt tot mai puțin folosite, din cauza utilizării calculatorului, care permite corectarea greșelilor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]