1,430 matches
-
tulburările de caracter cât și tulburările de comportament care derivă în mare măsură din acestea. Tulburările de caracter desemnează tulburări de ordin structural ale persoanei, pe când tulburările de comportament, tulburări de ordin dinamic. Unii specialiști preferă să dea o formă tipologică atât tulburărilor de caracter, cât și tulburărilor de comportament. În sensul acesta în sfera tulburărilor de caracter sunt incluse următoarele tipuri de persoane: apaticii, timizii, retrașii sau izolații, impulsivii, emotivii și labilii emoțional. În sfera tulburărilor de comportament sunt incluse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta se disting două direcții principale de orientare: un punct de vedere dinamic-funcțional și un punct de vedere descriptiv, formal-structuralist. După H.H. Wieck, care adoptă punctul de vedere dinamic al tablourilor tulburărilor psihopatologice, acestea pot fi cuprinse într-un sistem tipologic unitar. Este subliniat faptul că în spatele acestui punct de vedere există o nenumărată varietate de experiențe și reflecții care nu sunt dirijate numai asupra reprezentării imaginilor anormalităților psihice, ci cuprind și etiopatogenia acestora. În virtutea acestui punct de vedere, inspirat desigur
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare. Reacțiile anormale la evenimentele trăite de individ sunt depresia reactivă, starea crepusculară reactivă și delirul reactiv. Ele sunt, de regulă, răspunsuri afective la evenimentele vieții exterioare trăite de bolnav. Caracterul lor este pus în evidență, din punct de vedere tipologic, de sentimentul dominant: grijă, nostalgie, tristețe, neliniște, oroare, angoasă, mânie, stare de iritabilitate. Din punct de vedere clinic au valoare în primul rând tristețea, frica și starea de angoasă. Reacțiile conflictuale interne corespund cu „reacțiile personalității” descrise de E. Kreischmer
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la fel cum, la rândul ei, personalitatea acționează asupra glandelor endocrine. Este important de subliniat și faptul că glandele endocrine joacă un rol important în configurarea tipului psihosomatic (biotipul și psihotipul) al individului respectiv. Cele mai importante glande care marchează tipologic, somatic și caracterial-temperamental persoana umană sunt hipofiza, tiroida, suprarenala și gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai târziu, în „dispozițiile patologice” ca potențialități de dezvoltare și apariție a unor tulburări psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
profilul psihopatologic al psihozei endogene respective. În sensul acesta, un rol incontestabil îl are „terenul” sau „constituția bio-psihologică” a individului respectiv. Acest aspect se poate vedea în schema de la pagina 305???. Conform cu această schemă se poate face atât o „clasificare tipologică”, dar se poate și demonstra existența unei înrudiri între diferitele „psihoze endogene”, întrucât acestea au o origine comună în structura endonului. În sensul acesta, pornindu-se de la natura endonului, respectiv „terenul”, se disting următoarele tipologii ale acestuia: a) endonul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de alții. Să analizăm, în continuare, tipurile acestor bolnavi, precum și pe cele ale medicilor care-i îngrijesc. Acest lucru este absolut esențial pentru înțelegerea genezei și dezvoltării suferințelor iatrogenetice. Bolnavii A. Păunescu-Podeanu face o interesantă și riguroasă analiză și clasificare tipologică a „bolnavilor dificili”, în care cuprinde toate aceste cazuri clinice. Primul tip îi reprezintă „bolnavul dificil frust, incidental, la limita noțiunii”. În ceea ce privește personalitatea și atitudinea față de suferință a acestei categorii de „cazuri”, autorul citat îi descrie în felul următor: „bolnavul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt, de fapt, „modalități de apărare”, preventive sau reacționale, cele mai obișnuite ale subiectului, orientate împotriva conflictelor intrapsihice sau exterioare. Ele sunt trăsături permanente care pot fi rezultatul unei „rețele de pulsiuni, sublimări sau formații reacționale” (S. Freud). În aprecierea tipologică a personalităților nevrotice se ia drept criteriu de referință stadiul de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în scopul rezolvării conflictelor intrapsihice. Se izolează, în acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psiho-biografică a persoanei umane, cu aplicații multiple în psihologie, psihanaliză și psihopatologie (S. Freud, Ch. Buhler, O. Rank, L. Binswanger, R. Allendy, M. Robert, S. Bataglia, E. Minkowski, R. Le Senne, J. Starobinski). Cunoașterea dinamicii vieții individuale, precum și aspectele sale tipologice, normale și patologice, constituie o viziune sintetică asupra persoanei umane, atât în sfera psihologiei, cât și în cea a psihopatologiei. Studiile de psihopatologie, au scos în evidență importanța studiilor biografice ale cazurilor clinice și importanța lor deosebită în înțelegerea dinamicii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupului uman respectiv; perspectiva viitorului, sau orizontul deschis al evoluției istorice a grupului social-uman, așa cum se poate vedea din schema de la p. 474 ??? (sus) din ms. Această schemă de organizare dinamică a grupului social-uman, ne va permite să înțelegem caracteristicile tipologice ale acestui atât de vast și de polimorf domeniu reprezentat de psihozele colective. Schema de la p. 474 ??? (sus) din ms. exprimă atât structura psihologică a grupului social-uman, reprezentată prin Supra-Eul colectiv, Eul colectiv și Inconștientul colectiv, cât și dinamica sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a surprinde ceea ce este universal la acestea (tulburarea psihică de fond) și ceea ce este particular la fiecare (forma de manifestare, evoluția și semnificația atribuită) în raport cu factorii de variație culturală. Pentru a susține aceste aspecte, vom prezenta în continuare aspectele tipologice ale tulburărilor psihopatologice de natură etno-culturală. Tipurile de tulburări psihice etno-culturale În această categorie de tulburări psihopatologice sunt incluse de majoritatea specialiștilor, tulburările psihice datorate, unor factori specifici, existenți în interiorul unor arii etno-culturale (H.F. Ellemberger). Acestea includ următoarele aspecte: boli
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mult sau mai puțin rapidă a conștiinței, cu obtuzie intelectuală, lentoarea percepțiilor, a orientării și recunoașterii. Sinteza mintală este dificilă. Tulburări mnezice fragmentare. Operațiile intelectuale sunt grav afectate sau imposibil de realizat. Constituție: tip structurat somatic specific (biotip) având trăsături tipologice temperamentale corespunzătoare (psihotip). Contagiune psihică: transmiterea directă a unor idei sau simptome patologice de la un individ la altul prin inducție sugestivă sau prin imitație. Coprolalie: limbaj grosolan, indecent, vulgar. Criză: schimbare bruscă de atitudine, comportament, cu caracter emoțional-afectiv zgomotos, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot fi sintetizate următoarele tipuri de deficiență: - deficiența mintală de natură ereditară; - deficiența mintală de natură organică, urmare a unor leziuni ale sistemului nervos central; - deficiența mintală cauzată de carențe educative, afective, socioculturale; - deficiența mintală polimorfă, cu o mare varietate tipologică. Pe de altă parte, A.F. Tredgold stabilește, pornind de la factorul etiologic, patru grupe de deficiență mintală: - deficiența mintală primară - determinată de factori ereditari; - deficiența mintală secundară - determinată de factori extrinseci, de mediu; - deficiența mintală mixtă - determinată de combinarea factorilor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diferențierea sunetului de zgomote, perceperea și diferențierea fonemelor, cuvintelor, formularea corectă de propoziții etc.). 5.2. Deficiențe de vederetc "5.2. Deficiențe de vedere" Deficiențele de vedere sunt incluse în cadrul deficiențelor senzoriale, fiind studiate prioritar de tiflopsihopedagogie 1. Prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice și sociale a individului, această categorie de deficiențe are o puternică influență asupra calității și specificității relațiilor pe care persoana deficientă le stabilește cu factorii din mediu, în condițiile afectării parțiale sau totale a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
utilizată, el este interesat de originile, de „formele primare”, de geneza fenomenelor abordate. Aceastea sunt raportate la alte rituri arhaice, la nivelul de mentalitate care le-a generat. Sunt urmărite stadiile de evoluție a ritului ori a întregului obicei, seriile tipologice, recuzita rituală, textele poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
a lumii”. Debutând ca o hermeneutică subtilă a unui topos cultural, Despre îngeri se instituie treptat ca o meditație profundă asupra modului de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre idiomurile simbolice (psihanalitice, mitic-arhaice, picturale), idiomurile credinței (în mistica răsăriteană și în epicureismul disperării existențialiste), idiomurile formării (în funcționarea eficientă a exercițiului paidetic), idiomurile cerești (subiect din sfera angelologiei), depășesc regimul
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
este împinsă către zonele nesigure ale partizanatului de atitudine, ludicul fiind aici un vehicul spre o miză cu implicații grave, legată de configurarea agitatei vieți literare după 1950. Valoarea Istoriei..., controversată, ar fi de luat în seamă în sfera studiului tipologic aplicat scriitorilor contemporani. SCRIERI: Homo fictus, București, 1968; Dicționar de literatură română contemporană, București, 1971; ed. 2, București, 1977; Modele și exemple, București, 1971; Camil Petrescu, București, 1972; Călătoriile epocii romantice, București, 1972; Comicologia, București, 1975; Forma ca deformare, București
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
imprevizibil și fantasticitate. Aceasta este, de altfel, și posibila explicație a expresiei „fantasticul interior”, cu care scriitorul își particularizează un întreg ciclu de opere. O alteritate crescândă, perfecționată, excesivă colorează acum tot mai intens manifestarea personajelor, depărtându-le de linearitatea tipologică sămănătoristă. În același timp, preocupat de interioritatea lor, autorul nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine sunt receptate de textele scrise sau revăzute în această perioadă și care vor intra în
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cu Răscoala și după alte câteva scrieri de substanță. În trilogia 1907, alcătuită din Mane, tekel, fares, Noi vrem pământ!, Pământ... mormânt (1937-1943), P. nu izbutește să treacă de locurile comune gazetărești decât prin câteva creații remarcabile în spațiul galeriei tipologice a romanului: Iordache Cumpătă, Dimitrie Petreanu, agronomul în care încearcă să-l figureze cu oarecare idealism pe tatăl său, ș.a. Format într-o epocă de posteminescianism manifest, chiar sămănătorismul său părând a izvorî uneori din ideologia conservatoare a lui Eminescu
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific. Apoi - cum avea să i se obiecteze lui Edgar Papu mai târziu -, chiar dacă
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
ș.a. În cvasiunanimitatea ei, critica literară de azi atribuie însă caracter realist celei mai întinse și rezistente părți a prozei și dramaturgiei românești, de la începuturile lor până în prezent. Sensul istoric al conceptului literar și artistic r. e dublat de unul tipologic. Se vorbește de un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai înainte, în perioada interbelică, de o seamă de esteticieni germani, englezi, americani, polonezi (citați de Henryk Markiewicz în Conceptele
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r., în sens tipologic, ia naștere prin Rabelais, Shakespeare, Cervantes și se realizează plenar în literatură prin Stendhal, Balzac, Flaubert, Dickens, Thackeray, Gogol, Lev Tolstoi, Saltâkov-Șcedrin, Cehov, Ibsen, Jókai Mór, I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, în pictură prin Rembrandt, Daumier, Ilya Repin, Nicolae Grigorescu, spre
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul de viță veche, anacronic și demn precum reprezentările hieratice dintr-un tablou votiv, salutat la unison de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a propulsat scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
fragmente cenzurate, astfel încât abia astfel se configurează imaginea unui ansamblu pertinent articulat. Demersul este sistematic și are în vedere etapele istorice ale conceptului, permanențele literare sud-est europene și fixarea conceptului „în cheie estetică”, cât și definirea și descrierea unei categorii tipologice. Cu alte cuvinte, trilogia reprezintă o reorganizare a cărților dedicate anterior balcanismului, sub diverse aspecte, de la cel teoretic la cel al analizei aplicate, de la cel comparatist la cel al criticii literare, de la analiza literaturii populare la cea a literaturii culte
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
de la analiza literaturii populare la cea a literaturii culte, de la literatura veche la literatura contemporană. Este vizibilă o înclinație tot mai accentuată către cercetarea morfologică a formelor literaturii balcanice (în direcția criticii arhetipale a lui Gilbert Durand și a criticii tipologice a lui Northrop Frye) și către o filosofie a culturii sud-est europene, în linia viziunii lui Lucian Blaga (la ai cărei termeni sau concepte autorul apelează uneori), trecând și prin idei ale lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]