666 matches
-
fi rău să-i fac o surpriză plăcută mamei, la întoarcere. M-am așezat pe scăunelul mamei de la mașina de cusut și-am început să învârt de rotiță. Am băgat o rochiță de-a Larițucăi, păpușa mea, ca să-i cos tivul. Pesemne, că materialul de catifea era prea gros, căci în clipa când învârteam rotița, acul a sărit pe covor, în trei bucățele. Când a venit tata de la servici, nu i-am spus ce am făcut, deși știam că n-o să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu-i fu mică. Degetele lui amorțite dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce du cea la gură o bucată de pâine, o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară din nou brațele și picioarele, cercetând cu grijă legăturile. Apoi Hugo rândui un om de pază și spuse căscând: — Mai avem timp să tragem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi cea dintre erudiție și intuiție, aceasta din urmă ținând nemijlocit de creație, de procesul de plăsmuire artistică sau (doar...) culturală, sau cultural-artistică, precum în cazul eseurilor considerate bine închegate, ca stil auctorial, încât să nu iasă la iveală tivurile, liniile de sudare, să zic. Concomitent, erudiția bine temperată, ca un suflu muzical, îți sugerează că autorul cunoaște mult mai multe în respectivul domeniu sau doar în linia unui subiect, a unei idei-axe, decât a pus în textul respectiv. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trimis Ghiță și actualul meu soț - acesta-i alt episod, o să-l povestesc - cu șuturi în spate. Aveam toate actele, dar m-am dus cu trei săptămâni mai târziu. Am fost ultima persoană care s-a prezentat în anul respec‑ tiv. Aveam Expresul, aveam și alte lucruri de făcut. Nu-mi venea să plec. Nici nu știam cum să-i spun lui Nistorescu că plec. A fost cât se poate de complicat. Dar Ghiță și Monica aveau stiluri de viață foarte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Curtea Constituțională le-a refuzat tăierea pensiilor. Incom petenți. Mai întâi nu s-au informat să vadă dacă e constituțională tăierea pensiilor, apoi s-au repezit să taie salariile bugetarilor în loc să restructureze cheltuielile, inclusiv cele cu salarizarea uriașului aparat administra‑ tiv. TĂierile de salarii nu s-au referit la companiile de stat, unde sunt salarii nerușinate. Ei au tăiat bani de la profesori, de la polițiști, de la aceste categorii care, după aceea, au început să accepte mai multe cadouri decât înainte. Corupția crește
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea soție. În definitiv, totul era teatru. Iar noi ne aflam pe o scenă. Paharul de bere din care sorbea era un element de recuzită, iar tivul de spumă de pe buza ei superioară le-a permis ochilor mei, ca după o repetiție, să se delecteze cu gura ei, dar când și-a dat seamă că o sorb din priviri, a început să vorbească - lăudând-o - despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu admiteam să nu primească ai noștri de la Iași gândul nostru scris. Oprirea de scrisori era cu atât mai ridicolă, cu cât ele nu puteau spune nici [măcar o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei, de fervori adoles centine. Puși pe învățat, aceștia vădeau o reactivitate plină de prospețime și cumva pasională, patetică: fremătau de emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu o cârpă. Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lipsea de-acasă. și din nou înscenaseră percheziția la domiciliu ca pe o spargere. Cunoșteam bine jocul care se repeta de câteva ori pe an la fiecare dintre noi. Ne răscoleau prin cărți și hârtii, smulgeau tablourile din ramă, rupeau tivul de la perdele. Nu se atingeau de bani și de bijuterii. Când terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cămașa să arate și mai „ordinar“. Nu-mi închipui că bunica n-a observat asta. și n-am să știu niciodată dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii atunci când a croșetat tivul tot mai lat și mai „filigranat“. Sau poate că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea împotrivi, căci cu fiecare rând de găurele adăugat tivului de la gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o rețea fină de gheață. Ogor aflat în tihna iernii, pe unde nu calcă picior de vietate, unde topirea și înghețul își țin cumpăna într-o splendoare fragilă. La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
piciorului până la gât. Se numea Cheia cerului. Nu forma, ci luciul materiei sale avea ceva dintr-un coșciug ori un altar în formă de cheie. Când treceam pe lângă Cheia cerului, ea stătea totdeauna la pândă. Zăream lăcuirea ei neagră cu tiv auriu privind chiorâș în urma mea și chibzuind dacă să mă înhațe sau nu și să mă expedieze în cer. Acolo, în cer, erau toți morții, cei dispăruți și căzuți în războaie, cei pe care Dumnezeu îi cernuse prin sita Lui
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fusese niciodată un lucru bun. Posesorii Cheii o luau în stăpânire fiecare după mintea lui. În ciuda ieftinătății sale, ea tindea spre acest rol. Cheia grânelor nu semăna cu nici o cereală, în schimb - prin mărime și prin lacul ei negru cu tiv auriu - era parcă făcută ca acela ce-o privea să bată câmpii, aptă să se transforme într-o Cheie a cerului, așa cum în fapt și devenise în urma privirii răsucite ce i-o aruncase un bețivan. Cheia mi se părea acum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori, m-am întrebat dacă doamnele întâlnite uneori în biserici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu cele două boxe tăcuse de mult și îi amintea de zilele pline de veselie când Carlina dansa cu copiii ei. Perdelele albe și bogate în falduri erau acoperite pe părțile laterale cu un material din pluș grena cu un tiv ce părea făcut la milimetru cu perdeaua. Dormitoarele erau aranjate cu mult gust și se găseau într-o totală ordine. Ea privi cu nesaț toate acestea și nu se putu abține să nu se întrebe: Oare ce este mai important
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-mă. Sunt îmbrăcată cu o fustă plină, înfoiată, din mătase aurie, iar în partea de sus am tricoul meu alb, care acum e de nerecunoscut. Danny i-a rupt mânecile, a cusut pe el chestii cu sclipici, i-a strâns tivurile, a creat linii acolo unde nu exista nici una - pe scurt, a făcut din el cel mai fantastic top pe care l-am văzut în viața mea. Îmi place la nebunie. Mă uit la Danny radioasă. Mor după el! O să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
umărul ăla. Îmi dau jos bluza, i-o dau și îmi iau înapoi puloverul, fără nici o jenă. Pe bune, acuma n-o să mă stresez că mă vede Danny. Acesta bagă ață în ac și începe să strângă cu mare siguranță tivul tricoului. — Și ia zi despre prietenii ăștia ai tăi cam ciudăței, care se căsătoresc, deși sunt veri, zice. Ce-i cu chestia asta? — Ba nu sunt ciudăței deloc! Șovăi o clipă. Bine, OK, Tarquin e un pic cam ciudat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-a desfăcut singură. N-am tras deloc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]