743 matches
-
pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a trece alte cămile slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a trece alte cămile slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și roșie, ca un soare în amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți de cauciuc negre
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu tâmpla de var pe bolovani. Prietenii, pe-o toartă frățească înșirați, Sunt gospodari cu cărți și oameni așezați. E treapta casei-naltă sau pasul nu-i al meu? Mă uit în calendarul ferestrei și mi-e greu, Să văd un rând de zile scăzând aceleași clipe, Dar fără dimineața
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
o litruță de țuică și o puse lângă piciorul lui Ilie, care dădu startul pentru începutul mesei, murmurând câteva cuvinte de mulțumire către bunul Dumnezeu. Ilie luă litruța de țuică și turnă în ceștile din lut. Apucă ceașca lui de toartă și ridicând-o zise: - Ei, dragii mei, dacă Dumnezeu v-a călăuzit pașii până aici, apăi bine ați venit! Începu să mănânce, plescăind, cu înghițituri mari și repezi din ciorba în care băgase o felie de mămăligă tăiată cu o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte. Dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca viața. În slujba luminii, urnă fără de toartă, luna și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete tăinuită de două ori - fată de foc, arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
limbi. La noi, ambii termeni au venit din franceză. Pahar este, de asemenea, un cuvânt care are istorie lungă. În egipteană, exista bgk.t „vas de ulei, folosit ca măsură“, care a trecut în greacă în forma bíkos „vas cu toarte“. De la cuvântul grecesc s-a format, în latina târzie, derivatul *bicarium, care a fost împrumutat de germană, devenind Becher. Din germană, s-a extins în limbile din centrul Europei: slov., sb., cr. pehar, magh. pohár. Din aceste limbi l-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
o înmînă lui Smărăndache. Subretei îi dădu cinci napoleoni de aur, așa ca din întîmplare, zicîndu-i: . - Am găsit prin cutiile mele cinci napoleoni de aur pecare îi am de mult. A-i schimba e păcat. Din ei, dacă le pui toartă, faci un mic colier. Ți-i dau ca un mic cadou pentru zelul dumitale. Subreta, foarte veselă, arătă cadoul doamnei Pomponescu, care nu văzu în acest gest decât o firească generozitate. Puțin după aceea, Pomponescu făcu o vizită la Școala
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altceva. Ar mai trebui puțină. Da, acum ajunge. „Cred că e bine! vrea să spună, cu un mârâit Cuțulache. Hai, s-o ducem, că lui Ghiță i s-a făcut foame. I-auzi, ce gălăgie face?” Cățelul prinde cu gura toarta tuciului. Lasă, Cuțulache, lasă că ducem noi, amândoi! îi spune Sorin. Du-te, mai bine, și deschide cu laba portița de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei lângă cotețul lui Ghiță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
spune tata. După ce au luat micul dejun, toți patru sunt gata de plecare. Ajutată de mama, Sorina își prinde pe după umăr curelele ghiozdanului. Se duce în fața oglinzii și se privește cu atenție. Dă, apoi, jos ghiozdanul și-l ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și dă să o ajute. Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum, ia din vază un buchet
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lumini orbitu-mi trai. {EminescuOpVIII 188} Tu ești ziuă, eu sânt noapte, Tu ești cântec, eu sânt șoapte, Eu sânt iarnă, tu ești mai. * De la Brateș pîn-în poartă Fetele cu cozi în flori Întind vesel mândre hori Și flăcăii beau la toartă Chiuind în danțul lor, Flori și bete-n pălărie, Cămăși albe, fețe vii, Doruri dulci, doruri pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă neci rău, neci bine!!... da' toarte comici mai sunteți haha! hahaha! ca niște oi... însă, credeți-mă, el ar fi venit de ar fi putut, dară el nu mai este și n-a venit. Da' stați numa și căutați la ceriul vostru, e aer, nemica alta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și Dionysos mă purta pe valuri și-n jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și rădăcini, scoase la iveală de ploi, pe jumătate ascunse-n frunziș? Avea să fie un ciob de argilă, a cărui suprafață netezită ar fi amintit de o coajă de copac, o simplă bucată de perete sau parte a unei toarte de vas, îndoită, cu ornamente, situată undeva, după importanța prezentată, într-o ierarhie superioară? Poate am fi dat peste un obiect de țesut sau peste un fus - forme ce se aflau la o depărtare infinită de pietrele formate întâmplător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că era renumit pentru ceșcuțele lui la care ținea ca la ochii din cap, ne-a și atras atenția să nu care cumva să scăpăm vreuna pe jos, că ne omoară. Pretorian, un oltean dat dracului, leagă o sfoară de toarta ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face galben, se face alb, dă să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub aripa lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n ai nevoie de cine știe ce talente înnăscute ca să ți hipnotizezi audiența. Un ziarist adevărat n-ar scrie niciodată lucruri golite de conținut, reia Bătrînul, în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu și locul la masa pătrată din sufragerie, trăgîndu și un scaun cu spătar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
moscove violete. La cinema Elena Pavel se dă Poemul pedagogic, film În culori. Descărcarea la centrul de pâine se face cu brațele. Se aruncă din om În om câte două pâini și se pun În coș. Coșul este apucat de toarte și dus În magazin. Șoferul mașinii de pâine asistă la numărătoare și-i zorește pe cei care descarcă: Hai! Anamaconda! Anamaconda! Bagă, bagă, Anamaconda, tu-i mama ei! Că de nu, iei la liber! Șoferul, dar mai ales șapca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iei la liber! Șoferul, dar mai ales șapca lui Îl fac fioros. Îți face frică cu „anamaconda” lui. Tu venind de la pâine. Unde, ca să nu stai la coadă, ai ajutat la descărcat, ai ținut și tu de sanchi de o toartă a coșului, având mereu grija cartelei, hârtiuța aia mică cât un sfert de timbru, să nu o pierzi. Și cum dai colțul la Iancului, adaugi spaimei tale În fața oamenilor cu șapcă o spaimă nouă: ca ieșit din pământ ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
voastre, acolo o să se facă într-o clipă loc; binevoiți să vă alegeți... Vorbește jupânul cam tare... Cui dă de veste că am venit eu? Brâncoveanu privea spre cei câțiva negustori străini care-și beau tacticos cafelele din ceșcuțele fără toartă. Ridică el glasul ca să facă atent pe cineva de prin încăperile despărțite doar cu perdele de brocard greu, ei bine, hai să l ajut, deși nu am puterea măriei sale - și marele logofăt își drese glasul zgomotos, apoi aproape țipând porunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
găsi în sfârșit liniștea. Ultimii șapte ani au fost un zbucium pentru ea. Ar fi timpul să vină și zile fericite, a suferit destul. În glasul Amaliei se simte o sinceră compasiune. Tace pentru câteva clipe, lovind ușor cu unghia toarta cănii. Dragostea...oh, ce sentiment minunat! murmură ea, pipăind visătoare cu vârful degetelor de la mâna dreaptă inelarul gol, lipsit de podoaba verighetei. I-ai cunoscut, pe ei, atunci? Cum să nu. Mai puțin pe el, venea rar pe acolo. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]