816 matches
-
nu avea de unde să cunoască, nici măcar nu bănuia adevărata față a realizării producției, atunci când la contractarea unei banale lucrări ori la semnarea unor situații de plată a lucrului executat, trebuia să parlamentezi nopți Întregi prin cârciumi, risipind timpul tău liber, tocindu-ți nervii și golind buzunarele...! Dacă mai punem la socoteală cele două-trei zile și nopți pe săptămână consumate cu Șeful Șantierului care În ultimul timp facuse un obicei invintându-se singur, Tony Pavone se Întreba unde poate fi limita calvarului său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
germana Însă engleza, cu alfabetul ei pronunțat, Îmi provoacă dureri de cap...!” Atena Îi vorbi serios. Câte necazuri s-au prindat În viața ta zbuciumată, e firesc să nu te poți concentra cu eficiență. Nu te alarma, ai răbdare și tocește. Ce te făceai dacă emigrai În China...?” Tony Pavone, zâmbi. „Ca Întodeauna, numai tu ai dreptate. Așa dar, astăzi nu mai am chef să răsfoiesc dicționarul și, te rog să nu mă obstrucționezi...! Simpt nevoia unei relaxări...!!” „Vezi dacă ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se prezintă la slujbe. Este extraordinar. Vin cu autobuzul la fabrică. Deschid magazinul, mătură, Împachetează, spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de conduită ce păreau a fi discreditate, pe care puțini oameni le mai apărau pe față. Dar nu comportamentul dispăruse. Ce dispăruseră erau vechile cuvinte. Erau absente forme și semne. Nu onoarea, ci cuvântul onoare. Nu impulsurile onorabile, ci termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bănuiesc că da. — Oh, atunci e bine. Mă bucur să aud asta. Era vădit ușurată. —Slavă Domnului. —Haiii mare barrrosan! Auzi, n-ai vrea să-ți dau niște dopuri de urechi? — E în regulă, mersi. —Zzzdă-mi zile de la tiiine să toci un bănuț cu miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună într-o seară săptămâna asta. — Mă văd cu Dana și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți și surd... Am spus să aveți grijă să nu vă uitați prea des În oglindă, c-o să vi se subțieze trăsăturile și o să arătați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ele pe vremea când au fost puse În gorgan? Valedulcean se gândi dacă puștiul ăsta nu e cumva un mic geniu, adică dacă nu cumva În mod intenționat a folosit cuvântul „gorgan“ În loc de cuvântul „tumul“ pe care el Îl tot tocise prin uzaj În acea oră. Dacă era așa, vântul unei ciudate ipoteze de lucru sufla deja cu putere dinspre elevul nedisciplinat către naivul profesor. — E important? - Întrebă profesorul. Copilul lăsă privirea În podea. Obosise sau Își atinsese micul lui scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și abia dacă se auzea ce cânta. Coleman a compus propriile sale cuvinte, chestii murdare despre cum se fut wolverinele, iar uneori cânta și el în timp ce asculta. Ascultase discul acela de atâtea ori, până îl tocise, încât de-abia dacă se mai putea auzi ceva, așa că începu să cânte mai tare, ca să compenseze lipsurile. În cele din urmă femeia în vârstă care răspundea de sala Victrola i-a auzit versurile și l-a dat afară. Săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
realiști", că ei scăpaseră pentru totdeauna de Latină; pe când noi, tot mai aveam să dăm piept cu Matematicile de două ori pe săptămînă! M-am despărțit cu multă părere de rău de foarte mulți dintre colegii în tovărășia cărora îmi tocisem coatele patru ani pe băncile cursului inferior. Într-a V-a modernă se iviră ― aproape jumătate din clasă ― colegi noi; unii veniți de la clasele paralele, iar alții de pe la alte licee. Se făcu o nouă numerotare a elevilor, care în ultimii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că știe totul la perfecție și că nu-l poate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
le știi mai puțin bine? Poftim la loc, pregătește-te cum trebuie și vino să te ascult, dar roagă-l pe tatăl tău să-ți dea câteva lecții de tehnică a memorizării! Peste câteva săptămâni, în care timp Maximilian a tocit vârtos, colegul nostru a ieșit la lecție și a obținut nota 10, după ce Napoleon Crețu l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se reduseseră aproape la zero. Dar ceea ce ne mai ținea avântul în frâu era și faptul că ne aflam în clasa a VIII-a, la sfârșitul căreia ne aștepta bacalaureatul! Venise primăvara în Cișmigiu pentru a opta oară de când îmi toceam coatele pe băncile liceului Lazăr, și parcă în acest an, 1926, era mai tânără, mai fragedă și mai frumoasă ca niciodată! Și nicicând nu ne atrăsese Cișmigiul mai puternic ca acum. Poate și pentru că primăvara asta avea în ea chemări
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă ajungi prin înțelepciune. 11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un cîștig din meșteșugul lui. 12. Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
părere ai, copilul meu? Nu-i așa că este o poezie emoționantă? Împăratul Hsien Feng dă supus din cap. Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu intelectual, înțelegea, se pare, sau auzise, că numele și întîmplările dintr-o povestire nu coincid obligatoriu cu ceva real. Bătrânul învățător, însă, devenise din acest punct de vedere mai rău decât un țăran. Curiozitatea lui pentru idei abstracte se tocise prin lectura ziarelor, iar amintirea unei instrucțiuni căpătate în școala normală i se șterse cu desăvârșire din minte. Nu fusese un învățător cu vocație și nici măcar cu instinct, copiii nu-i spuneau nimic, dar fusese un om energic și hotărât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unor imense grămezi de porumb. Le era frig și copiii Își mișcau repede brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor sau ale tractoarelor, chiar și de clipele de-a dreptul vrăjite când li se dădea pauza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi fost cel mai bun lucru, ezita. În cele din urmă, Goto spuse, cu un surâs: — Senior Kanbei, mâine, când ne vom întâlni pe câmpul de luptă, dacă vom fi amândoi reținuți de sentimentele personale și nu se vor toci lăncile, ne vom face de rușine până la sfârșitul veacurilor. Dacă se va ajunge la tot ce poate fi mai rău, sunt pregătit să-ți iau capul. Nici dumneata să nu-ți faci scrupule! Aruncă aceste cuvinte ca pe o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram, înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii mei copiii, nici nu știți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna oricui...adică , ce mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]