2,014 matches
-
trebuia respectat pentru a nu afecta „leacul”. Așa, de exemplu, încă din antichitate, unele plante magico-mitice se culegeau în anumite perioade din an: sânzienele la solstițiul de vară, urzicile la echinocțiul de primăvară, leurda la echinocțiul de toamnă, altele în toiul unor sărbători calendaristice, care oscilau în funcție de fazele lunii, de caracterul fast sau nefast al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă, omul Își ridică fața tumefiată. - Ajunge... ajunge... spun... bâigui cu ultimele puteri. Priorul făcu semn să slăbească frânghia. Fabio se prăbuși În genunchi, cu ochii plini de lacrimi. În toiul suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
contemplă Întregul orizont, sunt simbolul unui acord suprem Încheiat pe pământurile care au văzut nașterea lui Cristos. - Acea Pactio secreta... Dar e o legendă, murmură Dante, luat prin surprindere. - Nu e o legendă. La Ierusalim, În prezența lui Frederic, În toiul bătăliei Înverșunate care opunea Într-o furie zadarnică armatele dușmane, a fost cu adevărat Încheiat un acord Între noi și Înțelepții islamici. Nu a fost scris pe pergamente, Însă această imagine, pe care de atunci o purtăm cu noi, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de tot. Școala rămânea fără profesor, iar situația, deși nu le displăcea puștilor, nu era deloc pe gustul autorităților care aveau mare nevoie să le bage ceva în cap și să fabrice la kilogram soldați tineri pregătiți să plece în toiul luptei. Mai ales că, în vremea aceea, iluziile de început fiind depășite - „în cincisprezece zile o să-i înfrângem pe nemți și o să luăm Berlinul!“ -, nu se știa cât timp avea să mai dureze războiul și cel mai bine era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mici, strângând pe haine praf din alte locuri ciudate. Petrecerea lor urma să fie una dintre cele nevinovate. Fred Sloane și Phoebe Column erau prieteni vechi; Axia și Amory, prieteni noi. Dar se pun la cale treburi bizare chiar În toiul nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit pe călcâie ca să caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar n‑ai fost niciodată cu o fată? Măcar în chestiuni atât de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să te concentrezi intens asupra plăcerii. (Ceee? Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în cele mai multe cazuri subdezvoltate. Este vorba despre caracteristicile sexuale primare și secundare ale lui Rainer și ale Annei, care ies aici mai mult în evidență decât de sub îmbrăcămintea de fiecare zi. Dar în ambele cazuri par destul de pipernicite. Ca în toiul unui uragan, se agață frățește unul de altul și‑l împroașcă cu venin pe un tip care face paradă de mușchii lui și nu știe cine sunt Sartre și Camus și unde trăiesc (în Franța). În capătul opus, unde‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
milioane. Era o căldură sufocantă, cum nu mai pomenisem până În acea zi, cu toate că În vara aia În fiecare zi era caniculă. Puneam pariu cu colegii mei câți bătrâni aveau să-și dea duhul. Pe la orele amiezii, când căldura era În toi, compozitorul m-a chemat În camera lui. Bineînțeles, nu mă chemase pe mine personal, ci doar chemase un băiat de serviciu să vină În cameră și s-a Întâmplat să fiu eu ăla. „Scuză-mă de deranj - mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
supă de aripi de rechin sau un pui tandoori. Apoi dădea o raită prin cluburi. De preferat cluburi cu dansatoare goale sau cluburi de salsa. Keiko lua Întotdeauna mescalină sau LSD Înainte de a pleca prin discoteci. Apoi se Întorceau În toiul nopții la hotel, unde Îi așteptau petrecerile cu cocaină. Liniile de cocaină trasate pe masă erau din ce În ce mai lungi, iar ei prizau din ce În ce mai des din ele. Știi că În felul ăsta tensiunea crește la peste două sute de bătăi pe minut, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o nevastă, Făcută să apară, în prag, de soare plină, Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină, Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi, Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi, Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul, Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul, Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie, Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie.... Da’ nu cumva să uite, să ia niște Cotnar’, Ca astăzi, cu băieții
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
țină sus cu-ntreaga adunare/ De cei blajini și fără de păcat.” Sau iată frumusețea unui pastel, având în centrul său de interes iubita: “În ferestre - ploi de soare,/ Soare e pe-ntregul plai,/ Dat-au mugurii în floare/ Și în toi e luna mai.// Tu călcând pe noi covoare,/ Mlădioasă te distrai/ Cu un braț de lăcrămioare/ Pe gurița cea de rai.” (“În toi e luna mai”). În câteva dintre poemele sale remarc efectul reușit al unui artificiu cu rezonanță în
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
În ferestre - ploi de soare,/ Soare e pe-ntregul plai,/ Dat-au mugurii în floare/ Și în toi e luna mai.// Tu călcând pe noi covoare,/ Mlădioasă te distrai/ Cu un braț de lăcrămioare/ Pe gurița cea de rai.” (“În toi e luna mai”). În câteva dintre poemele sale remarc efectul reușit al unui artificiu cu rezonanță în muzică și poezie - repetiția, în speță poemul “Să cânt, dar și să tac”, în care versul al patrulea se repetă în fiecare dintre
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moși, femei și copii prin cotloane de neștiut. Căpetenia ultimilor vmigratori intrase într-o casă arătoasă și-și împlinea pofta de burtă cu bucatele gazdei speriate. În toi de chef cu băutură eunucii aduc la masă o fătucă-n pârgă găsită în ascunziș de pod. Beiul hidos, când vede fata în înalt de trup și părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă puf de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
dreaptă, Mircea îi masa ușor sânii săi disperați după jocurile erotice, pline de farmec și senzualitate. Cum amândoi erau cuprinși de dorințe strunite de atâta vreme, Săndica îl întrebă direct: - Professeur, ou aimerais-tu passer notre nuit, chez moi ou chez toi? - Je prefere chez moi; il n y a pas de problemes! - Merveilleux! Allons-y alors! Aveau timp acum, în noapte, să-și etaleze și cunoștințele de franceză, unde Mircea excela, desigur. Bineînțeles că totul se făcea în glumă, amândoi fiind bucuroși
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAȘTEREA LUI VENUS Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Zăpezi trandafirii căzute-n toiul verii Pe trup de odaliscă în umbre se desfac. Din vechi vase de jad lumini o-mbrățișează, Pietriș din seva zilei și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
să dorm din cauza gemetelor pe care le scoteau ramurile prea încărcate de povară fructelor, dar mai ales din cauza zgomotelor dese pe care le făceau merele când loveau tablă, la cea mai mica suflare de vânt. Părinții ne duceau acolo în toiul verii și ne lăsau până în septembrie, cănd începea școală. Aduceau de-ale gurii, dar, odată terminate proviziile, masa se simplifica. În timp ce bunica și mătușa erau plecate la câmp ziua întreaga, mâncarea noastră era o bucată de mămăligă rece într-o
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
numaidecât o minune de la Dumnezeu! Cum de-a apărut acest om, așa, pe neașteptate, sacrificându-și viața pentru oameni necunoscuți! Cine este acest om? - Cum, nu-l cunoști? Este fratele meu, Orestes! Dar cum de-a apărut el chiar în toiul acestei situații disperate, numai Domnul Isus Hristos ne poate spune! se minună Artemios. - O să vă povestesc numaidecât, doar să ne mai revenim și să ne liniștim, zise Orestes, uitându-se cu mare drag în ochii fratelui său, Artemios. - Frate Orestes! Ce
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
din apropiere. URSUZ: Ăștia pun la cale o tâlhărie... Nu-i omor că poate îmi sunt de folos... Să le dau o mână de ajutor! INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE În încăpere cei patru se află la aceeași masă în toiul discuției. BOIER CIOCOIU: Să fim cu mare băgare de seamă că dacă află vodă ne spânzură! CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acționăm cu prudență! Deodată peretele se despică în două și în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
dorințele lui Carol Ludvic . 3 Surprizele pentru numeroșii oaspeți nu au fost neglijate ci, puse la cale cu dibăcia unui mare expert. În butoiul de dimensiuni imense au fost ascunși un grup de trompetiști și toboșari.. Când petrecerea era în toi, oaspeții prinseseră curaj după ce cupele cu vin au fost date pe gât fără măsură și invitații nu au mai putut să se țină pe picioare.. Iar din bunătățile pregătite nu au mai rămas, decât firimituri. Unde mai puneți că și
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
mai rău, replică Vladimir revenindu-și din buimăceală. - La diavol te poți aștepta la orice. - De regulă au obiceiul să se mai întoarcă? - întreabă viitorul principe oarecum îngrijorat că era posibil ca jocul și dansul dracilor abia să înceapă în toiul nopții. - De regulă, diavolii nu au nici reguli, nici principii, dar să sperăm că-și văd de alte treburi mai importante și să nu se mai zgâiască la noi. Propun să intrăm în castel. În salon se așezară la masă
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
să-și dea duhul nicicum; a-ntreținut o var-atâtea vieți ... iar acum privește-napoi cu durere, dar în spațiul ei liber, lejer. Acceptă viața așa cum este ... ca fiecare dintre noi, care rămânem de poveste sau ... în istorie - eroi. Iarna e-n toi; geruri cumplite ! se sting banal atâtea vieți și nimeni nu le ține minte din lipsa celor necesare, care să-i ducă spre ‘nainte, cum își dorește fiecare. Și frunza moare împăcată cu-o datorie grea, dar împlinită, ca unii dintre
FRUNZA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362459_a_363788]
-
de stele și șoapte/ Din doruri îmi țes fericire” (Visează, trăiește, iubește!) Și cu asemenea ingrediente, cum să nu rezulte o poțiune magică în stare să vrăjească orice ființă? Există o așteptare permanentă, omniprezentă, un dor nesfârșit, o neîmplinire în toi de-mplinire, un jind fără sațiu, aproape de obsesie, o dorință de dăruire și de iubire care acoperă lucrurile și persoanele în jur. În virtutea acestei așteptări a împlinirii dorului, versurile strigă, cheamă, ademenesc, atrag cu putere magnetică. Poeta a scris și
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
dacă nu-i zicea Fadul: “Pe dumnezeul maroniților!”, care era mai consistent decît Dumnezeul văgăunenilor, “era scris în ceruri, Mancuse! “, s-ar fi tulburat degeaba. O visase noaptea, i se întîmplase și lui Fadul s-o violeze pe Aruza în toiul nopților, o vedea pe malul rîului, cu pulpele dolofane, era obsedat de ea, spăla rufele, le clătea în apa rece, unduioasă, fierbinte, clocotitoare, se reflecta în oglinda cerului la infinit, prinsă acolo, multiplicată, nemuritoare - clipa! - trecea puntea la deal, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]