2,360 matches
-
ci doar trei persoane! Care persoană? Ce-i aceea persoană? El se încruntă și zice: - Sfântul Augustin a scris... Îl întrerup: - Îmi plac grozav textele midraș. Parabolele. Este una cu Augustin, îmi place mult, mult mai mult decât cele cincisprezece tomuri ale lui despre Treime: legenda spune că odată, pe când Augustin se plimba pe malul mării, meditând la misterul Sfintei Treimi, a zărit un băiat care săpa o gropiță în nisip și o umplea cu apa luată într-o scoică din
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
așa ceva nu se poate. La care băiatul i-a spus: - Dar tu, cu mintea ta, cum poți să epuizezi misterul inepuizabil al lui Dumnezeu? Și băiatul a dispărut imediat. Asta nu l-a împiedicat pe Augustin să scrie cele cincisprezece tomuri. Știi bine, Hilda, că încerc mereu să-mi țin limba legată, dar acolo m-a luat gura pe dinainte! În general, cum să-ți vină să trăncănești despre așa ceva? Flecăreala asta plină de înțelepciune înaltă pune sub semnul îndoielii misterul
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
acesta apare doar în expresia a lua cu japca „a lua cu forța și pe nedrept”. Luată ad litteram, a doua parte a explicației e periculoasă în caracterizarea acțiunilor unei administrații fiscale. În DA (Dicționarul limbii române, vechiul dicționar academic, tomul II, partea a II-a, 1937), în definirea cuvântului, în afara expresiilor care îl conțin, se vorbește chiar de „hoție și înșelăciune”. Termenul popular a dezvoltat o familie lexicală bogată: verbul a jăpcăni, numele de acțiuni jăpcănire și jăpcăneală, numele de
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
inaugurarea arenei” (sportromanesc. ro); „U Cluj a spulberat Sportul, scor 4-2” (buzznews.ro) etc. Ca de obicei, retorica știrilor sportive și cea a cronicii rutiere se întâlnesc în evocarea dezastrelor. Verbul a spulbera (din lat. *expulverare, Dicționarul limbii române, DLR, tomul X, Litera S, 1994) e atestat în Psaltirea lui Dosoftei („negură spulbără cu mâna”), ca și substantivul spulberare („Vă veț duce cum să duce pravul. Și cu grîul n-iț cădea-n fățare, Că veț fi suflaț cu spulbărare. Și
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
după cum îi dictează dozajul narațiunii și dispoziția de moment. Primul fir privește genealogia familiilor regale din Europa, al doilea istoria României în secolul XX, pentru ca al treilea să privească biografia autoarei. Din această oscilare pe trei muchii retrospective iese un tom gros, împărțit în două volume, al cărui conținut e însuflețit de o intenție nobilă: refacerea unui traseu pe care istoricii momentului, timorați de perspectiva unei sarcini pe care o intuiesc ca fiind primejdioasă, îl ocolesc din rațiuni de conservare a
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
decât a lui Kogălniceanu de a „schița” o istorie a literaturii române. Norocul lui Aron Pumnul a fost că l-a avut elev la Cernăuți pe Eminescu și că acesta a învățat după Lepturariu românesc cules din scriptorii români (trei tomuri tipărite la Viena între 1862 și 1865), în care textele sunt însoțite de succinte biografii. Tot în Lepturariu i-a descoperit pe poeții evocați în Epigonii. Uitată complet e Crestomația română a lui Moses Gaster din 1891. Ca și Istoria
Un nume uitat: Ștefan Ciobanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5236_a_6561]
-
Lavric În urmă cu două săptămîni, cu prilejul recenzării primei cărți semnate de Thomas Cathcart și Daniel Klein (Platon și ornitorincul intră într-un bar. Mic tratat de filosdotică), spuneam că cei doi sunt suficient de deștepți ca, studiind cîteva tomuri de istorie a filosofiei, să extragă din ele teme ce pot fi exploatate umoristic, dar și destul de frivoli ca să lase impresia că filosofia este un șir de teme insolubile care merită surîsul nostru condescendent. Deșteptăciunea aceasta frivolă o reîntîlnim în
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
instinctiv, aproape toți simțim nevoia să-i acoperim de batjocură: politicienii. Dar din fișa biobibliografică dedicată autorilor la pagina a doua, aflăm că ambițiile lor nu se opresc aici, căci în prezent lucrează la cel de-al treilea volum, un tom în cuprinsul căruia, după tipicul deja știut, filosofia va fi împărtășită publicului prin mijlocirea bancurilor și a anecdotelor amuzante. Dincolo de motivația strict comercială a proiectului, merită să ne întrebăm dacă filosofia poate face casă bună cu aerul jovial al teatrelor
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
ar putea refuza", iar la Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea românească" - "faptul de a împlini cu bunăvoință cererea sau pretențiunile cuiva, în special a unui inferior, lăsând de o parte orice mândrie sau autoritate". Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, tomul I, partea a II-a, C, 1940) era cât se poate de clar: condescendent înseamnă "care se coboară (cu bunăvoință) spre altul inferior lui ca rang, ca situație socială, ca stare de cultură". Dicționarele apărute ulterior, în plină consolidare a
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
un medic rezident, după ce ai plătit, cu ani, nervi și încărunțire, tributul cerut de ordalițiul inițierii în operațiile de performanță, după tot acest chin te poți considera un om îndreptățit să-ți așterni amintirile într-o carte. Atâta doar că tomul, spre a putea fi deschis și de alți oamenii decât colegii de breaslă, trebuie să îndeplinească o mare și unică condiție: să dea impresia că nu a fost scrisă de un chirurg, ci de un om care, nimerit parcă întâmplător
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
de aparatul vestibular din urechea internă sau de anumite regiuni din creier. Înzestrat cu nerv dramatic și cu înclinație meditativă, Gawande ne pune în fața câtorva din cazurile delicate ale practicii chirugicale, neșovăind să formuleze uneori concluzii cu bătaie filozofică. Frumusețea tomului vine din ușurința cu care autorul stă mereu cu un picior în afara chirurgiei, punându-se mereu în pielea cititorului și purtându-l pas cu pas în detaliile absconse ale universului medical.
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
text neted ca o limbă de vițel și opac ca o curea de piele. Toate aceste semne trădează o infirmitate de care suferă oricine și-a făcut din monitor un altar în fața căruia își desfășoară zilnic ceremonia libației spirituale. Cu tomul lui Paul Doru Mugur îți dai seama că lipsa de talent e o vocație tot atît de durabilă ca încăpățînarea, și de aceea nu trebuie să credem că tenacitatea autorului, slăbind vreodată, îi va șopti că e vremea să renunțe
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
la maximum. Nu e nicio îndoială că în acest context substantivul blană are sensul popular, de „scândură": nu atât pentru că s-ar produce (cum observa cineva, în glumă), o identificare între mașină și căruță (e drept că Dicționarul limbii române, Tomul I, A-B, 1913, citează „blana carului, adecă fundul carului"), cât în măsura în care scândura/blana este prototipul unei suprafeței plate, de sprijin. În majoritatea contextelor actuale, trimiterea la poziția pedalei de accelerație nu mai este evidentă, ci doar subînțeleasă („vine din
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona (1980-1983), Udine (1986-2002), lingvistul adunînd un material memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic, autorul trăind cu iluzia că-și poate descrie viața
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
ca o bucată de argilă uscată și neprelucrată. Alexandru Niculescu n-are simț de observație și nici simț estetic, scriind un volum fără pigment afectiv, un dosar ale cărui pagini sînt umplute cu o limbă albinoasă și anemică. De aceea tomul e plicticos ca un pliant promoțional și tern ca o broșură de instructaj tehnic. De o serbezime memorialistă deplorabilă, volumul e diluat ca o zeamă în care nu s-a adăugat nici un condiment stilistic. După 50 de pagini îți dorești
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie nu este exactitatea informației, ci arta de a reda duhul de viață din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla materiilor, conținutul tomului aduce cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
trăit. E ca și cum placiditatea autorului ar molipsi întîmplarea evocată, împrumutîndu-i serbezimea deprimantă a unei fibre vlăguite. De aceea e ceva dureros de derizoriu în toată amestecătura de informații, considerații și exclamații care umplu cele 400 de pagini ale acestui neizbutit tom.
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
context (din rațiuni semantice și stilistice, nu spunem nici deschis necontenit, nici sughiță permanent...). Adverbul încontinuu s-a fixat ca formă sudată (singura pe care o acceptă Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic - DOOM2). În 1940, Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, Litera C) îl înregistra cu elementele componente încă separate grafic -în continuu ca variantă la forma adverbială fără prepoziție continuu („Am venit continuu de am aprobat", T. Maiorescu). Există și o variantă neacceptată de norme (încontinuu), înregistrată totuși de
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
din munți aruncă foc și atunci se zic vulcani" (Elementuri de gheografie, București, 1834); „izbucnirea focovărsetorilor vulcanuri" (Săulescu, Hronologhia, Iași, 1837); „vulcanul (muntele aruncătoriu de foc)" (Icoana lumei, 1840) etc. Citatele de mai sus sunt preluate din Dicționarul limbii române, Tomul XIII, partea a 3-a, Litera V, Vîclă-vuzum (București, Editura Academiei Române, 2005). Astfel, rememorarea istoriei recente a termenului românesc e un omagiu nu numai pentru vulcanul din Islanda, a cărui erupție a îngrijorat și a fascinat în ultimele săptămâni un
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
rost întemeietor: maestrul găsise în sfîrșit metoda menită a ridica edificul noii fenomenologii. O fenomenologie care nu putea să fie decît pură și, bineînțeles, științifică. Cum el însuși mărturisește în introducere, cartea era doar prima dintr-un șir de trei tomuri, la capătul cărora demersul de punere a fundației avea să fie încheiat. Dar cum se întîmplă de obicei, intențiile au depășit în amploare putințele autorului, celelalte două volume neapărînd niciodată, în vreme ce forma prelucrată a unor manuscrise husserliene, pe care Edith
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
de nerv artistic. La pag. 321 stă scris că Brentano a deschis drumul fenomenologiei, rămînînd însă străin de domeniul ei. Observația are temei, numai că Franz Brentano avea ușurință în expresie, exact calitatea de care a dus lipsă Husserl. Ca tom pedagogic, cartea poate fi citită pînă în 30 de ani ca exercițiu de educație prin schingiuirea formală a minții. După această vîrstă, tomul nu mai prezintă interes decît pentru anticari.
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
numai că Franz Brentano avea ușurință în expresie, exact calitatea de care a dus lipsă Husserl. Ca tom pedagogic, cartea poate fi citită pînă în 30 de ani ca exercițiu de educație prin schingiuirea formală a minții. După această vîrstă, tomul nu mai prezintă interes decît pentru anticari.
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
dedicat unei credințe. Pastorul nu face figura unui comentator dezinteresat, ci intră în rolul unui propovăduitor angajat, atîta doar că o face cu măsură și tact. Indiferent că rezonezi sau nu cu ideile cărții, virtutea ei principală e pedagogică: un tom de popularizare în marginea unor controverse cărora nu le poți tăgădui fascinația filosofică. Autorul e un grijuliu colecționar de bizarerii științifice: telepatia particulelor subatomice (două particule care odată s-au întîlnit se comportă ulterior de parcă ar ști una de alta
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
materiei)” -, spirit are sensuri largi și compatibile cu ideea de atmosfera și de dispoziție generală („mod, fel de a gândi, de a se manifestă; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate”). În Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, partea a IV-a,1992), cuvantul e ilustrat de pagini întregi de citate, din care se poate vedea că nu era folosit în trecut pentru a caracteriza specificul sărbătorilor. Sintagmele recurente care îl conțin evocă alte epoci și tendințe
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
cei pe care nu i-am citit, pe experiența cu autorii clasici pe care i-am citit: la relectură, aceștia îmi par nu doar mai profunzi, ci total diferiți de ceea ce știam despre ei din sondările tinereții. Există, desigur, câteva tomuri al căror gust îl regăsesc intact și la maturitate. Știu, de exemplu, că oricând deschid Mânăstirea din Parma voi reîntâlni un întreg univers de senzații și că voi fi cucerit de energia debordantă a narațiunii și de pasionalitatea, noblețea ori
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]