523 matches
-
mai urât fără... Arzi, te simt. Tot târgul veghea. Nevestele o pizmuiau pe Donna Iulia pentru că era singură. O zi să fi fost și ele așa... Fetele bătrâne mârâiau: măritiș i-a trebuit! Nu cunoscuseră bărbat, le venea ușor. Flăcăii tomnatici își făceau planuri. Donna Iulia era zărită zilnic. Îmbrăcată în negru. Coaptă. Trecea să-și ia de lucru, cusături de tot felul. Să ajute un copil la slova franțuzească. Să târguie. Alteori, fără treabă, parcă umbla într-adins, doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și de umbre cu semne de lumină... - Știi, Ina, începu Olga, ți-am spus atunci că sunt îndrăgostită. Atunci era abia începutul, acum însă lucrurile au avansat și pot spune că simt împlinirea dragostei mele. Tânărul, purtătorul steagului, e cam tomnatic, dar cred că nu e rău să fie mai copt. E un băiat de milioane! Ți-am spus atunci și repet, să nu-mi ceri să-ți spun numele. Nici mamei nu i l-am spus, sunt superstițioasă: e ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
babane și o să vă cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă vă mai explicasem că între mine și Dina nu este vorba de bani. În timpul nostru liber, obișnuiam să facem economii și, cum realizam o sumă mai frumușică, țuști la șosea, unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în spate și deasupra avatarului ei, una care urmărea fiecare mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci, frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Iuliei anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau hugoliană: Costache, șeful poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat în descurcarea (și încurcarea) ițelor mărunte ale cărții. El
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de poezie par scrise sub amenințarea pistolului. Fără vin, pelinul rămâne o banală buruiană. S-ar putea ca omul mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Se întâmplă adesea ca de reforme să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă de la cantina sunt subvenționate. Pe unele le plătim noi. Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. 12 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 13 Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
forează cu precizia unui medic psihiatru de înaltă clasă. Cei mai mulți dintre eroii săi sunt niște solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
către oaza de pe malul iazului... Purtam cu mine primele volume din cele zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de mult și pentru care a strâns bani timp îndelungat. Știe că n‑o să pună mâna pe nici o Corny Collins, fiindcă aceasta aparține deja lui Peter Weck, dar se străduiește din răsputeri. Până și Heinz Conrads, o celebritate locală cam tomnatică, sărută, în sfârșit, o fată. Din cauza calităților lui umane, Conrads e mai degrabă pe gustul celor în vârstă; pentru aceștia, care nu prea contează și nu mai sunt așa implicați în procesul de producție, ajunge și un star autohton, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Profesorul a sesizat-o, și e firesc să fie așa, nu-i rămâne decât să dea satisfacție orgoliului tipic masculin, țintind să-i cucerească inima în cel mai scurt timp. Și nu numai! Ceea ce înseamnă că Domnul R., acest „belfer tomnatic” (P.H.L.), sau chiar „iernatic” (aș zice eu), va depăși intenția mărturisită (Teodorei) de a o proteja de complicații, adică de un „angajament sentimental” care să o dezechilibreze, să o scoată din ritmul ei obișnuit. În fapt, Profesorul poate fi suspectat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cele mai sensibile și încercând să amâne finalul ascensiunii în „zonele alpine” ale plăcerii împărtășite în doi. * * * Citesc mai departe și trebuie să admit că P.H.L. face efortui vizibile de a nu se lăsa atras în capcana clișeelor romantice. „Belferul tomnatic” (cum de vreo două ori și-a etichetat P.H.L. propriul erou) se „prinde” treptat, aproape fără să-și dea seama, într-o „aventură totală”. N-ar vrea să fie suspectat de egoismul specific bărbaților, gata oricând să se „lanseze în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lică o hotărâre prin care învățătorii care predau la clasele V-VII anumite specialități se pot înscrie la facultate pentru o viitoare și sigură calificare. Reîntors la cursuri, fac demersurile necesare la Iași, la Uni versitate. Urmare: Iată-mă student tomnatic, între cel trei sute de admiși din trei mii de candidați. În 1962 devenea membru de partid P.C.R., pe ntru ca în 1965 să fie exclus ca legionar, luptător împotriva U.R.S.S, (în 1941 1944) potrivnic regimului comunist. Intrigile din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam să mor de tot, fără bucurii venite de sus, venite de jos, frumos trec pe lângă mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o revistă. Matematic, au venit la scadență ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin ținuta sa apărea ca un domn distins, manierat. În zilele ce urmară, Olga dobândi întreaga fișă de cadre cu: locul nașterii, vârsta, starea civilă și socială, preocupări etc. Victor lucra în domeniul finanțelor. Era expert al Gărzii financiare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată lui Titu: ― Aici e reședința lui Popescu-Ciocoiul! De la gară venim tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămâie o noapte. Era fermecat. Dimineața de vineri vestea o zi bună. Ploaia încetase de cu noapte. Pe uliță însă noroiul și băltoacele erau până la genunchi. Automobilul trase la scară, înconjurînd rondul în formă de inimă împodobit cu flori roșii tomnatice, care râdeau sub mângâierea soarelui ieșit brusc din pânzișul de nori. Când se urcă în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o parte, un calendar agățat strâmb pe perete se împotrivea oricărei evidențe, căci fotografia înfățișa niște munți acoperiți cu zăpadă, ceea ce părea ușor prematur sau din cale-afară de tardiv dacă priveai, atât cât se putea, prin ferestrele prăfuite, la culorile tomnatice ale copacilor. Iar dacă te apropiai cât să citești și data din calendar, ai fi putut vedea că nu doar lunile erau într-o stranie nepotriveală, ci și anul scris cu litere albastre pe moțurile înzăpezite venea din veacul ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știm să ni-l acordăm). În schimb, adevărurile complexe aparțin timpului În care incertitudinile ne marchează, adică timpului când noi ne aparținem, de fapt, cel mai puțin. Μ Când iubirea trăiește o primăvară În sufletul ei, este intraductibilă; când devine tomnatică, este limpezită și consolatoare. Μ Orice idee este binevenită, deoarece ea se va potrivi, până la urmă, unei anumite structuri intelectuale: interpretarea și Înțelegerea iau atâtea forme! Μ De ce intuițiile populare (respectiv cunoașterile empirice, nesofisticate) se dovedesc a fi mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În timp ce pe cer constelații mișcătoare de păsări/ Sunt înlocuite de stele mirate timid". (Imn) Deconstrucția la Ana Blandiana ia naștere, totuși, prin demolarea universului văratic, blagian, plin de căldura și de armonia dragostei spiritualizate, și înlocuirea acestuia cu un univers tomnatic, dezgolit, care conduce spre moarte. Întoarcerea spre vârsta copilăriei și a fericirii, în oglindirea căreia să ia naștere o nouă realitate se dovedește, pe parcurs, aproape imposibilă, efortul reconstrucției acelor momente fiind supus eșecului. Totuși, o suspendare a vremii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
politic Malvolio îi corespunde aici lăudăroșenia erotică a lui Falstaff, prins și el în plasa adversarilor săi, care, pentru a-i mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
imaginile unor giganți, puternici, niște forțe fantastice, într-un univers dilatat. Ce este "Cariatida", ce simbolizează ea, ne-o spune însuși poetul: "Ni-i ca o cariatidă tinerețea,/ ridicând pe brațe apeducte îndrăznețe,/ sprijinind cu umerii palatele,/ îmbrăcată-n flamură tomnatică de iederă/ și încoronată iarna de zăpezi". În acest volum, poetul cântă omul înconjurat de oameni, un deosebit sentiment al solidarității, moartea eroică, sensul luptei, totul învăluit într-o aură de legendă. Cu cât înaintăm mai mult în volume, constatăm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]