2,542 matches
-
moartea ei la final, desenează un cerc, un înveliș poematic și creează totodată și un cerc metaforic. Cele două cercuri corespund altor două straturi simbolice... Moartea păsării, să fie oare pedeapsa preluată de cântecul ei, pentru încălcarea legilor de către oameni? Tonalitatea alegorică lasă un spațiu generos interpretărilor. Vorbeam de diversitatea imagistică în poemele Veronicăi Balaj, de planurile diverse în care se derulează expresivitatea poetică. Avem de-a face cu o scriere bogată în simboluri, metafore și o foarte originală, mereu nouă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1956, filosoful s-a trezit propus la Premiul Nobel. "Nu știu din a cărui inițiativă", nota el. Propunerea venise chiar din partea bunului său prieten Bazil Munteanu și a romanistei italiene Rosa del Conte. De cu totul alte dimensiuni și altă tonalitate este "dialogul" epistolar Ion Barbu - Al. Rosetti, care-l prelungește pe cel din tinerețe cu Tudor Vianu. De fapt, nu avem în volum decât scrisorile poetului, multe din ele, cum ține să precizeze Simona Cioculescu, deja publicate. îl descoperim pe
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
ochii mari la frumusețea lor sălbatică, pe măsură ce acțiunea progresează ajung să semnifice ceva diferit. Panorama lor pare să ascundă un spațiu social extrem de îngust și de convențional în spatele unui spațiu fizic care îți promite o deschidere completă. La nivel de tonalitate a lungmetrajului, adversă westernului este absența judecății. De obicei, oamenii sunt stăpânii destinului lor, iar genul îți arată tot timpul cu degetul povara acestei responsabilități, invitându-te pedagogic să ți-o asumi și tu în propria viață. Hazardul e mereu
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
o mereu surprinzătoare și provocatoare pendulare între curente și viziuni, tendințe și atitudini dintre cele mai diverse. Să luăm numai ultimii ani și vom vedea că Horia Andreescu a actualizat o sumă de partituri ce definesc plenar, categoric, într-o tonalitate encomiastică școala românească de compoziție. Verva de Dan Dediu, Concertul pentru violoncel și orchestră de Călin Ioachimescu, Pomenire de Ștefan Niculescu, Simfonia a III-a de Tiberiu Olah sunt doar câteva dintre opusurile cu care dirijorul a con-sonat, manifestând afinități
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
Gheorghe Grigurcu Ne-a reținut atenția o substanțială carte semnată Sergiu Miculescu Măștile lui Eugen Ionescu. Solid documentată, cu o tonalitate sobră și o frază miezoasă, ea își propune a scoate în relief, în opoziție cu un punct de vedere al lui Gelu Ionescu, unitatea operei ionesciene, pe care fazele română și franceză n-o scindează decît aparent, dar totodată stabilește
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
semn de lealitate. Cu toate că se admite a fi "mai puțin polemic", Gelu Ionescu izbutește a fi de cele mai multe ori suficient de convingător și în rezervele d-sale, prin seriozitatea tranșantă, nelipsită de căldură morală, cu care atinge subiectele spinoase. O tonalitate grav-analitică, asociată cu o expresivitate fluentă, "normală", fără abateri imaginative, îl caracterizează, la un mod avantajos, pe acest cronicar modern.
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
rememorarea" este mai mult un exercițiu de imaginație. Lipsiți de o legătură directă, biografică, personală cu "micul Paris", așa cum a fost, căutăm să-l descoperim din arhive, documente, mărturii istorice și literare; și îl reconstituim, pe baza lor, într-o tonalitate sentimentală, iar nu cu realismul nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
înfrățindu-se într-o suferință generală, astfel încât imaginarul: „râul vuiește”, „luna țipă”, „dinspre orizont ... strigăt de sirene”, „plânsul văilor”, „lumea se vaită de mult nenoroc...” formează o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează prin tonalitatea imnică, cu învăluiri și inflexiuni energetice purtătoare de mesaj (nebunul vânt „... se oprea prin
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează prin tonalitatea imnică, cu învăluiri și inflexiuni energetice purtătoare de mesaj (nebunul vânt „... se oprea prin vechi vitralii / sărutând timid obrazul lunii...”, „plonjând”, „dunărind...”), anticipând, am crede, o posibilă nouă abordare, degajată, sensibil-optimistă, noi reverberații și sclipiri ale poeticului. Avem a reține
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
ca director de imagine. „Voiam să captez publicul și să-i fac să se simtă de parcă ei s-ar fi trezit în pat, de parcă ei ar fi auzit țipătul; să-i transpun în mijlocul acelui infern brutal. Făcând asta, am stabilit tonalitatea pentru întreg filmul drept una reală și viscerală.” Echipa de scenografi au construit decorul pentru camera vecinilor, locul unde începe totul, în curtea din spatele casei familiei Form. Echipa de efecte speciale a lucrat apoi în tandem cu Leonetti, echipa de
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
iasă din caruselul recriminărilor." Ce rost ar mai avea procesul comunismului? De ce să ne irosim timpul cu o copilărie? De ce să fim ,neînțelepți"? Al doilea fenomen este, ca să ne exprimăm așa, apocalipsa în stare de comedie, dezastrul ca farsă. Pe tonalități nu o dată rizibil acute, cîțiva conservatori pretind că orice critică adresată unei serii de autori tabuizați ar reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-a reclama pur și simplu ceea ce le-ar conveni
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
mostre de ,gândire poetică" rebutată ideatic și expresiv. Tipicul tânărului autor este de un comic repetitiv, sâcâitor: după rularea unor versuri ce nu reușesc să spună și să figureze mai nimic, e dată câte o definiție fără noimă, schimbând instantaneu tonalitatea emisiei și registrul compoziției. Aproape fiecare poem este o locomotivă fără putere, performând jalnic pe șine, sub ochii unui acar obosit. Dar meditativ: ,atinge dosul palmei și zâmbește reținut în spatele râsului/ este tot râsul sau așa îmi doresc eu să
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
într-un punct anume din parcursul său, acolo și nu altundeva, atît, și nu mai mult. Polifonia e organizată simfonic; și în anii ce urmează, poetul va scrie o epopee. Revenind la dimensiuni, ele variază în funcție de registrul utilizat și de tonalitatea în care îl folosește tînărul Cărtărescu. Ironicul este percutant, „scurt”, răsucind versul într-un fel caracteristic, îndatorat ca tehnică lui Arghezi, dar deconstruind mai mult clișeele culturale decît pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
mama lui, și sala din liceul A.T.Laurian unde este pus la zid „Elevul” - însoțiți de accentele light design-ului pe care scenograful Andu Dumitrescu le pune în cheia montării, actorii își schimbă nu doar stările, tipurile de limbaj, tonalitățile, ci și expresia corpului. Care începe să vorbească, dincolo de cuvinte. Care poartă vina nerostită. Sau povara izolării. Atenția coregrafului Florin Fieroiu la fiecare gest, la fiecare mișcare, la formele trupului mi se pare că dezvoltă un limbaj secund cu un
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
Barocul elegant pune din nou stăpînire pe text, Cantemir uită că este nepot de răzeși moldoveni și redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de monotonie, alternînd pe cît posibil tonalitatea relatării. Cînd, de exemplu, înduioșat de propria-i soartă, Inorogul vedea în nefericirea sa un cataclism cosmic, compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității etice. Trăind în orizontul precar al modernității, poetul își asumă cu luciditate condiția sa, într-o lume în care miturile se devalorizează, iar existența primește conotații absurde și însemne ale derizoriului. Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu palori
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
folosire"?). Toate aceste mici scăpări nu fisurează deloc eșafodajul solid al romanului, iar nota de imperfecțiune pe care o aduc ne face cartea și mai dragă. Derapaj este o carte pe care cu greu o lași din mână, a cărei tonalitate te va însoți multă vreme după ce îi vei fi închis copertele. Un roman care pare să înghită totul din jur, să nu ierte și să nu lase nimic neschimbat, nezdruncinat din temelii. O carte care încearcă să spele trecutul murdar
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
și gârbov al acestui elegant produs al luminii și al pământului iar bananierii, bananierii sunt frații săi grași, scunzi și fructiferi." La întoarcerea acasă, entuziastul călător vrea să scrie o carte despre Asia, dar se va limita la nuvela, în tonalitate lirică, Friguri, unde face elogiul comuniștilor și al Republicii Democratice Vietnam, care numai democratică nu era. Marin Preda este mai mereu bolnav, trecea dintr-un spital în spital. Prin 1958, ținea un ,jurnal de astenic". Va găsi compensația în marea
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea trecere", pe care de câțiva ani buni o privește-n față, amănunțind-o în cântece și descântece structurate într-un vast și obsedant "memento mori". Așa se explică tonalitățile depresive și semantica îndoliată ce nu cruță nici strădania poetului, această sumă de iluzii lipsite de efectul de realitate al naturii și stihiilor. Mai mult decât la alți poeți, peisajul este o stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
antologând, reeditând și - lucru esențial - organizând propria materie lirică. De la antologia (1978), poemele își caută locul cel mai potrivit în cuprinsul eterogen al unei unice Cărți. Poetul își convoacă ,piesele" și le distribuie non-cronologic, urmând alte criterii: tematică și atmosferă, tonalitate lirică și vibrație morală. Lăsând deoparte versurile din Addenda, de primă tinerețe ori ocazionale, descoperim trei mari cicluri, tematizate și îndelung filtrate, de la o ediție la alta: Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie. Care e
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
unui poem al istoriei nefericite. Așa cum își prezintă Alecu Russo patria în Cântarea României, și-o prezintă și Ion Druță în Povara bunătății noastre, roman care s-ar putea intitula foarte bine : țară frumoasă și amărâtă, eroică și nefericită. În tonalitățile lirice ale poemului patriotic despre o Basarabie mândră și oropsită se îmbină oda cu lamentația, elogiul marilor calități (frumusețile geografice, prezența dârză în istorie, pământul darnic și solidar, oamenii generoși) cu deplângerea unui destin nefericit și nemeritat. Diferența importantă constă
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
folosire"?). Toate aceste mici scăpări nu fisurează deloc eșafodajul solid al romanului, iar nota de imperfecțiune pe care o aduc ne face cartea și mai dragă. Derapaj este o carte pe care cu greu o lași din mână, a cărei tonalitate te va însoți multă vreme după ce îi vei fi închis copertele. Un roman care pare să înghită totul din jur, să nu ierte și să nu lase nimic neschimbat, nezdruncinat din temelii. O carte care încearcă să spele trecutul murdar
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
Gârbea pentru a oferi adâncimi sau răsturnări aglomerărilor de pasaje care stârnesc în mod natural râsul. Unde va detecta și unde va amplasa contrafortul umorului. Lucru într-adevăr dificil, pentru că, principial, un volum care nu-și schimbă, măcar în glumă, tonalitatea nu are cum să ducă prea departe. Soluția aleasă de autor, care încheie întreaga poveste într-o acalmie neverosimilă și puțin suspectă, confirmă din nefericire precaritatea aceasta compozițională. Chiar și așa, dezavantajat de a doua lectură, nepărăsind granițele cetății daneze
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
poeziei universale. Nichita Stănescu avea acest gen de reflecții formulate clar ca adevarate maxime filozofice substanțiale : ”Gând Inimă fii simplă ca moartea Lucrurile simple nu se pot dovedi și sunt atâția morți în jur...” Nichita Stănescu Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieții, dragostea eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]