3,208 matches
-
comportă ca un rege. Tocmai pe el, care își dorește din tot sufletul ca republica, deși transformată, să trăiască mai departe atât cât este cu pu tință! Nu se consideră pe sine decât primul și cel mai devotat slu ji tor al ei. E drept, cel mai mare și mai puternic, dar nu singurul. Când îi răspunde, coboară intenționat tonul: — Bine ar fi dacă tăișul sabiei s-ar dovedi în stare să-i cumin țească pe unii, să-i constrângă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi îi dă peste cap. Insistă totuși: — Le cere noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile vii torului... — Adică dacă noi, cei în viață, habar n-avem cum va fi vii torul ăsta, crezi că cei care s-au dus sunt mai bine informați? se interesează cu falsă solicitudine cezarul. Adevărul e că îl mănâncă palmele să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi îi dă peste cap. Insistă totuși: — Le cere noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile vii torului... — Adică dacă noi, cei în viață, habar n-avem cum va fi vii torul ăsta, crezi că cei care s-au dus sunt mai bine informați? se interesează cu falsă solicitudine cezarul. Adevărul e că îl mănâncă palmele să-i tragă vreo câteva indivi dului, dar reușește să se stăpânească. Trio Fulcinius îi ghicește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se facă de râs până la capăt? îl îmboldește un gând ghiduș. Va lăsa procesul să ajungă în in stanță. Livia are cu siguranță printre creaturile ei vreun pretor corupt, dispus să accepte anchetarea cazului, apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia subit o decizie. O să-l învețe pe Libo să tacă mâlc, iar la apel îl va însărcina pe Asinius Gallus să-l apere. Își freacă mâinile mulțumit. Așa va face. Ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încet Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză la câini, răspunde acru instruc torul. Ultima parte a spectacolului e responsabilitatea mea. — Hai, vino ncoace! se dă călărețul mai într-o parte. Rufus nu așteaptă să fie invitat de două ori. — Ce vezi? Ce vezi? se roagă Pusio ca un copil. — Vittelius... mda... nu știu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său. Rufus pare dus cu gândurile departe. Și viața ta e hotărâtă de alții, ar vrea să-i strige. Nu ca să-și răcorească inima, ci pentru că știe. Evreul n-o să se mai întoarcă niciodată la slujba asta nenorocită de instruc tor. Așa a zis Curtius Atticus. Poate că nici nu-i va părea rău, căci este la fel de dezonorantă ca și cea de gladiator. Îl cântărește pe furiș din ochi. Oare îi va duce cineva dorul omului acestuia după ce va dispărea, sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrei să-mi spui, tună el amenințător, vreau să fie și Vittelius de față. Este singurul de la care primesc ordine. — O să vină și Vittelius, încearcă să-l calmeze germanul. Până atunci, lasă-mă te rog în pace, se burzuluiește instruc torul. Nu mă mai pisa întruna, că nu-mi văd capul de treburi. Pusio mai încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup de încălzirea lor? răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să cadă secerați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie mai prejos decât căpetenia lor. Rufus îl simte cum își vântură pumnul prin aer. — Mai mult, e o mișelie și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada ochiului spre german, să vadă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citească gândurile. Se forțează așadar să se calmeze și în treabă cu o voce pe care se silește să o facă să sune impasibil: Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Unele reprezentări străine locului sunt privite cu destulă neîncredere, ca și cum s-ar situa în afara oricărei justificări posibile. Așa cum știm, mesajul creștin, vorbind despre un Dumnezeu care se întru pează, moare și învie, avea să apară de-a dreptul nebunesc mul tor oameni dintre granițele Imperiului. Tertulian, în Despre tru pul lui Hristos (IV, 5 - V, 4), aduce în discuție această „nebunie“ și felul în care ar trebui înțeleasă. Nu întâmplător un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de oameni. Unele reprezentări străine locului sunt privite cu destulă neîncredere, ca și cum sar situa în afara oricărei justificări posibile. Așa cum știm, mesajul creștin, vorbind despre un Dumnezeu care se întru pează, moare și învie, avea să apară dea dreptul nebunesc mul tor oameni dintre granițele Imperiului. Tertulian, în Despre tru pul lui Hristos (IV, 5 - V, 4), aduce în discuție această „nebunie“ și felul în care ar trebui înțeleasă. Nu întâmplător un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
puternică furtună și un șir de ploi torențiale, acestea fiind pentru toți cairoții semne evidente ale mâniei Cerului și ale iminenței unei pedepse. Copiii fuseseră primii atinși de ciumă, astfel că notabilitățile își evacuau familiile în mare grabă, unii spre Tor, la miazăzi de Sinai, unde aerul este sănătos, alții în direcția oazelor, alții de asemenea spre Egiptul de Sus, dacă aveau acolo o reședință. Nenumărate ambarcațiuni s-au încrucișat curând cu noi, ca niște jalnici ciorchini de fugari. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împre ună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculp torul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi le depănase cu uluitorul ei farmec, iar într-o noapte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi le depănase cu uluitorul ei farmec, iar într-o noapte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Gallery, London Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed în ROMÂNIA PROCOPIE P. CLONȚEA Roze, crini, metafore Tălmăciri și adaptări Ediție bilingva INSTITUTUL EUROPEAN 2006 Traduc\torul la maturitate Cei mai mulți profesori universitari sau, oricum, destul de mulți se opresc atunci cînd au obținut acest titlu și încep să contemple peisajul din jur, să-i ajute sau să-i blocheze pe ceilalți, să-și adune în volume scrierile risipite
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fost foarte-foarte atent la ce spune Mătușa Domnica și cum ea e descântătoare-În-mahală (adică: de-duminică) rostește descântecul destul de clar - și cum Îl zice de nouă ori... Stau În calidor, aștept parașutele de azi, o aștept pe mama, cu doc torul, de la Vatici, Îmi descânt singur, după Mătușa Domnica, de-râie: „S-o-nsânicat, S-o mânicat, Pi cale, pi cărare - Paulică S-o dus la vânat Ș-o prins o vacă neagră, Ș-o tăiet-o Ș-o făcut bucate din è, S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lupte măcar. Se luptă superb și toți Îl admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist lua forme paranoice, i-am spus că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea poartă a Kievului. Genial Mussorgsky aici, nu? Câtă măreție, câtă hotărâre de a străpunge această poartă! Vai dar ce cald s-a făcut! Madam Grosu chiar sare calul! S-a descheiat la șliț și și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
armonizate, și anume prin schimbarea stilului de consum - adică, în ultimă instanță, a modului de viață. Food safety este astfel și o pîrghie ideologică, aproape existențială, care îmi orientează patern bucuriile mărunte, dar cotidiene, ale vieții. Cererea pieței, a consuma torului bine temperat, va dicta astfel, teoretic, oferta producției, așa cum scrie la carte - cu condiția ca raportul să fie, de fapt, exact invers... Cînd mă gîndesc ce consens public uriaș va trebui obținut ca peste trei ani să-mi degust în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
propun poziția stând într-un picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lui Giotto (cu toate sutele de trepte religios urcate) până la splendoarea benedictină de la San Miniato, trecând prin San Marco, Santa Croce, San Lorenzo, Santa Maria Novella și Orsanmichele, prin ziua de Pitti și Boboli, ziua de Uffizi și dimineața tulbură torului tangaj din turnul din Pisa (unde, tot urcând, parcă valsam pe valuri cu căpitanul Ahab după Moby Dick), pe la mormintele lui Machiavelli, Galileo Galilei, Miche langelo, Savonarola, Rossini, Alfieri, Foscolo, cu tot cu jer pelirea oficială care este Palazzo Vecchio, dar și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]