636 matches
-
mecanismul vrăjitoresc care plutea împreună cu învelișul său vacuumatic, absorbția aceea i se comunică și lui. Era o hartă a timpului. O hartă de linii întrețesute atât de fin încât păreau să se onduleze ca valurile de căldură într-o zi toridă. Teoretic, liniile se întindeau de la un punct central către trecutul infinit și către viitorul infinit (cu corecția că în matematica folosită, infinitatea era aproape de zero). Dar după mai multe trilioane de ani, limitarea opera în sensul creării unui efect nedeslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aproape nimeni. Mă așez la o masă, în apropierea fântânii arteziene ce domină grădina și comand înghețată. În așteptare, observ că la masa din fața mea își savurează limonada un domn foarte elegant (parcă prea la patru ace, pentru ziua aceea toridă), cu părul argintiu. Răsfoiește o carte. De fapt, privind mai atent, constat că masa la care s-a instalat este aproape în întregime ocupată de cărți. Volumele sunt așezate frumos, ordonat, dându-mi pe moment senzația că mă aflu în fața
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise. Dar ușile grele, de lemn masiv, rămân țepene la visările pompierului și, în loc să facă loc unei povești toride, lasă să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca și două case de peste drum, plus două mașini, pentru care șantierul a plătit despăgubiri: "despăgubiri" pentru mașinile lovite, nu pentru dispariția definitivă a ceea ce dădea splendoare unui colț altfel sordid din Capitală, si pentru pierderea umbrei binefăcătoare an verile toride. Iar nesăbuiții săpători răspundeau celor care-i mustrau: Las^ că crește altu-n loc!" (pomul era cel putin centenar, viguros și de o specie rară). Cineva a comentat că an Germania s-ar fi cimentat pământul peste rădăcini, ca să-l ăntărească
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la rouă. Aerul străzii era rînced și fără viață. Fusese o lună obositoare, cu călduri toride, fără nici un nor de ploaie pe cer și cu vînt cald, încărcat de praf. Bailey intră în birtul lui Minny, lăsîndu-l pe Old Sam să doarmă în Packard. Bailey se simțea groaznic. Băutura tare și canicula nu merg împreună. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și am început să-mpușc în toate direcțiile în aerul înghețat. Pielea-mi era de găină, de-atîta frig, dar soarele și fulgii de plop, vegetația încîlcită și luxuriantă împletită-n gardul de beton îmi induceau totuși o senzație de vară toridă. Abia când am luat-o la fugă de-a lungul șanțurilor de canalizare, luînd-o la țintă pe prima fetiță care ieșise să-și aranjeze păpușile și mașina de gătit pe un preș, la soare, mi-am dat seama de al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pieptul florile "de piatră" pastelate din lădițe, abia o zăream, poarta din spatele blocului, pe care o foloseam drept tablă și-o împînzeam cu litere și desene făcute cu cretă colorată, și până la edificiul morii făceai sute de pași prin curtea toridă, rareori străbătută de vreun morar grăbit, în halat alb. Mai bine zis, ai fi putut face, căci pe atunci nu oricine dintre copiii din spatele blocului se putea lăuda că s-a cățărat vreodată pe gardul din prefabricate dintre bloc și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
neobservată) pe lângă Catana, care-mpietrise ca o figură de pe-un sarcofag, și ieși pe stradă, grăbind pasul și aranjîndu-și, cu o mișcare iute a degetelor, bascul de sub care-i curgeau cârlionții castanii. Strada i se ascuțea înainte, melancolică și toridă, cu stâlpii strâmbi de telegraf dați cu păcură, cu cîte-o pisică roșcată ghemuită pe-un vârf de gard. Și era de parcă tânăra femeie ar fi stat pe loc și un motor nevăzut ar fi mișcat, sub picioarele ei, toată partea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se afla generalul Constantin Prezan. Regele Ferdinand, recunoscându-i meritele, prin Decretul nr.759 din 21 iulie 1917, l-a decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul’’, clasa a-II-a. Motivația pentru acordarea acestei decorații reflectă contribuția generalului Prezan la obținererea victoriilor din torida vară 1917, situându-l în galeria marilor comandanți militari români: Pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile din luna iulie 1917.’’ II. 5 Constantin Prezanapărător al Marii Unirii Revoluția rusă din februarie/ martie 1917
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Brăila mamei mele M-am născut într-o zi toridă de vară, la Iași. Casa și familia, prietenii și colegii, școala și profesorii îmi sunt la Pașcani, însă primii pași i-am făcut acolo la bunica Odi, în Brăila atât de dragă mamei mele. Poate de aceea mama îmi spune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Brăila mamei mele M-am născut într-o zi toridă de vară, la Iași. Casa și familia, prietenii și colegii, școala și profesorii îmi sunt la Pașcani, însă primii pași i am făcut acolo la bunica Odi, în Brăila atât de dragă mamei mele. Poate de aceea mama îmi spune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
responsabilitatea. Apoi, dacă vor să fie reabilitați, n-au decât“ Yoshiaki Mitsuru (54 de ani) L-am vizitat pe domul Yoshiaki pe data de 15 iunie 1996, chiar în ziua când se comemora sfârșitul războiului. Era o după-amiază incredibil de toridă, la Tokio se întregistrau 380C. Washinomiya, prefectura Saitama, este la o distanță apreciabilă față de capitală (sincer să fiu, casa la care am fost acum să iau interviul era cea mai îndepărtată). M-am dus din timp, ca să mai pierd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu a putut să se abțină și a plâns. „Puteți plânge.“ Îmi pare rău că am făcut-o să-și aducă aminte lucruri dureroase. M-a întâmpinat și m-a condus până la gară cu Asuka în brațe. Era o zi toridă de vară. Nu era pe stradă nimeni. Afară arăta ca orice altă soție tânără și fericită dintr-o zonă periferică. La despărțire am vrut să-i spun ceva, însă numai atât am reușit: „Să fii sănătoasă și să trăiești fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care erau mai mari, dar lor li se potriveau. Capul familiei ajuta și pe la Înmormântări și mai primea și de acolo câte ceva de pomană, ba o haină, un pantalon, o pereche de pantofi rămași de la răposatul respectiv. Fiind o vară toridă și strugurii se copseseră devreme, așa că pe tatăl lui Ionuț Îl chemase fermierul și la cules de vie, dar l-a pus la zdrobitorul de boabe, cel așezat pe un butoi mare de trebuia să se urce pe scară ca să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei, mă gândeam atunci la convorbirile lui Kafka cu tânărul Gustav Janouch, pe care tocmai le citisem. Kafka se referea la deosebirea Între poetul jongler al virtuozității și poetul „adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o lungă așteptare, paginile acestora și avem, brusc, amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către Felice și Grete Bloch, dar și către alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Trebuia să public, de data asta, comentariul despre Jurnalul lui Sebastian pentru a explica, apoi, infidela lectură a vânătorilor de vrăjitoare. Mă Întrebam dacă invitația de colaborare primită la Viena din partea revistei 22 mai era valabilă În contextul, din nou, torid. Gabriela Adameșteanu a confirmat, telefonic, propunerea. Cum era de așteptat, eseul „Incompatibilitățile” a stârnit un nou val de incriminări și insulte, chiar și un PROTEST, pe prima pagină a României libere, contra megalomanului fără talent care acuză de peste ocean România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu are destin... statul, dictatura, numește-l cum vrei, Îl prinde cu forța de sucțiune a unui vârtej... și haosul, ca un gheizer torid, izbucnește În el... și de aici Înainte haosul devine domiciliul său”, va afirma B. O reformulare a avertismentului biblic: „ferește-te să te recunoști pe tine Însuți”. * Auschwitzul a fost culminarea firească a Istoriei care Îl precedase și nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel și să profităm de dialogul Încă În desfășurare, de provocările pe care le furniza. Bărbat frumos până În final, În ciuda șubrezeniei și diminuării fizice, era un ascultător atent și un interlocutor torid, interesat și implicat În chestiunile țării și ale lumii. Cu William Philips dispare o mare perioadă a culturii americane. Un mod de viață, de gândire, de comportament public și privat. Un fascinant și de neuitat capitol În povestea umană, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Au susținut, apoi, convingător, confirmându-mi așteptările, valoarea prozei calculate, veridice și inteligente a lui Tabucchi. * La seminarul despre Recviem au participat ambele clase, dat fiind că personaje ale acestui roman „halucinatoriu” provin din opera lui Fernando Pessõa. Naratorul petrece torida zi de vară cu unii dintre ei, În preliminariile cinei pe care urmează s-o aibă cu fantoma poetului decedat. „Ce Înseamnă pentru un autor să scrie printr-un alt autor?”, Întreba Lucy, studenta eminentă a clasei. „O reincarnare literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am venit. La Ierusalim, ca acum doi ani și acum patru ani. Ca acum doi ani, acum patru ani, soarele deșertului mă taie, din nou, În două, În patru, În patruzeci și patru, aici, pe dealul vechi, Între pietrele albe, toride, pietre mute, ca soarele acestei zile perfecte. Neînduplecatul soare iudaic al vechimii incendiază iarăși, ca acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]