828 matches
-
suprapuse cu perioada pelerinajului. Nu prea reușesc, lucrează și ei fără chef, trăgând cu coada ochiului la berile răsfirate pe masa unui bar pretențios și kitsch din apropiere, populat cu blonde platinate și bărbați tatuați, cu tricouri albe, strânse pe torsul nu tocmai sportiv, și cu ochelari mari de soare, negri, care-i fac să semene cu niște uriașe insecte carnivore. De altfel, câteva ore mai târziu, o doamnă în vârstă, fostă învățătoare, mi-a povestit cu vocea din care picura
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
A.-N. Petcu este menționată o sursă datând de la începutul secolului XX, Arhimandritul Nifon Popescu, starețul Mănăstirii Sinaia, care face apel încă de pe atunci la redescoperirea tradiției „pentru realizarea unei situații economice a mănăstirilor care să răspundă nevoilor așezămintelor monahale : torsul lânii, sculptura în lemn, pictura religioasă, legătoria de cărți, țesutul covoarelor, prepararea unor culori vegetale, a căror nuanță nu se schimbă nici după 8-10 ani, cât timp durează materia aceasta” (Petcu, 2010 : 254). Studiul și analiza standului de vânzare în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aproape demonice, care îi mânase pe oameni spre nebunie, au fost mai apoi personificate și au devenit trei zeițe. Cele trei Moire apar pentru prima oară la Hesiod (Theog., 900 sq.): ele sunt fiicele lui Zeus și Themis. % La început "torsul" era efectuat fie de către "zei" (Odiseea, 20, 196 etc.) sau de "daimon" (Odiseea, 16, 64), fie de către moira (Iliada, 24, 209) sau aisa (Iliada, 20, 128). Dar, în cele din urmă, la fel ca în alte tradiții indo-europene (dar și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
efectuat fie de către "zei" (Odiseea, 20, 196 etc.) sau de "daimon" (Odiseea, 16, 64), fie de către moira (Iliada, 24, 209) sau aisa (Iliada, 20, 128). Dar, în cele din urmă, la fel ca în alte tradiții indo-europene (dar și orientale), "torsul" destinelor a devenit atributul Torcătoarelor (Klothele) sau MoiraiCf. Volospa, str. 20; Eliade, Trăite, p. 58. "A toarce" soarta cuiva echivalează cu a-1 lega, altfel zis, a-1 imobiliza într-o "situație" imposibil de schimbat. 31 H. Lloyd-Jones, The Justice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Ulise: "Eu între zei pe lume sunt vestită prin agerimea minții (metis'} și prin iscusința mea", într-adevăr, metis, inteligența practică, este atributul ei cel mai caracteristic. Atena nu e numai patroana meșteșugurilor feminine prin excelență, cum ar fi torsul și țesutul. Ea este mai ales "politehniciană", inspiratoare și învățătoare a tuturor meșteșugarilor specializați. Fierarul învață de la Atena să făurească brăzdarul plugului și olarii o invocă: "Vino la noi, Atena, ține-ți mâna deasupra cuptorului nostru!"34 Ea, îmblânzitoarea de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor... Nu avea rost să înaintăm prea departe. Așa că am cules o bucățică de calcar alb ca amintire și ne-am în tors. Trebuia să ne grăbim: începea a doua mea facultate, rod nu atât al pasiunii, cât al întâmplării. Ne-am hotărât să coborâm în Bran ca să luăm cursa înapoi spre Câmpulung. Am ajuns la timp în fața castelului. Dar cursa - o hardughie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
trăiți bine! — De ce? Păi, beți ceai! Eu nu cred că acasă la tine obișnuiai să bei! — Ba da, de ce nu? — Păi, e o cheltuială! Zahăr... I-am spus că la noi nu e o cheltuială mare, dar m-am în tors să nu-mi vadă ochii înlăcrimați. Apoi a continuat: Uite, voi veniți aici, nu plătiți lumină, nu plătiți mâncare, consumați liniștite tot ce e nevoie, noi plătim și vă mai dăm și salariu. Trebuie să fiți recunoscătoare! Nu eram în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
frumos amenajate. Viorel Rău, Mihai Vintilă, Costel Iftinchi, ziaristul Titus Crișciu O colecție întreagă de ceramică autentică din diferite centre din țară, multiple fiare de călcat cu cărbune, în diferite dimensiuni și forme, ceasuri vechi, război de țesut, furci de tors, râșniță de porumb, icoane vechi pictate pe sticlă sau lemn și diferite obiecte ce au fost cândva folosite în gospodăriile țăranilor. Vizita în micul muzeu, dar de o mare valoare a luat sfârșit, savurând fiecare câte un ceai dintr-un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase secvențe, constituie etalonul de puritate măsurând decăderea omului... ... Și totuși, până la urmă acesta nu pierde partida în filmul lui Tarkovski. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
casă. Lelea Pachița ne-a însoțit și ne-a ajutat la descărcat și întins inul și cânepa, în livadă, la uscat. Tot ea, ne-a dat o mână de ajutor, apoi, la melițat, la răgilat și la făcut fuioare. Pentru tors, mama a organizat o clacă. Casă nouă Fiind cel mai mic din familie, tata a moștenit de la bunicul casa părintească, cu acareturile de lângă ea, grădina și livada cu pomi. Casa respecta întocmai tradiția țărănească: cu prispă lată în afară, tindă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de tei se duceau și la cimitir, la mormintele celor din familie. În perioada dintre Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou, la sate femeile nu aveau voie să mai toarcă în furcă. Dacă femeia nu termina un caier de tors până în Ajunul Crăciunului, trebuia numaidecât să-l scoată din furcă și să-l întoarcă cu vârful în jos. Dacă nu respecta această credință, se zicea că Maica Domnului nu poate naște. Să nu dai niciodată cu mătura pe plita sobei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele (damigenele); furcile de tors; stativele (război de țesut), sucalele de țevi, vârtelnițele, pieptenii (pentru cânepă), rășchitoarele, căruțele și rădvanele (briștele de lux). Sculptura populară sătească se înscrie în circuitul mondial de valori de o mare originalitate și autenticitate. Frumusețea și generozitatea naturii care a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe trup“, „dispută“ - „spută“, „pupic în pupilă“) sau la titlul primului meu volum (Fațete, Zvîrcoliri, Fațete de zbor înăuntru, Labirintul fațetelor, Zbor întors
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scrisă de un romancier Osetin Arsen Cațoev, tradusă din limba osetină în rusește. Multe expresii și cuvinte ale poporului oset ne-au deșteptat prespusuri asupra originii lui. Mamaliga nana (mamă) Slomie, Sofi (nume proprii de femei), opinca drept încălțăminte, broboada, torsul lânii (dovadă că sunt oieri); însuși numele autorului Arsene Cațoi, care a trăit la Tbilisi; și alte observații deocamdată puține și superficiale, ne-ar îndreptăți să cercetăm de unde au venit acești ciobani ai Caucazului. Izolați în pustietatea muntelui, necunoscând valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păstorii din Dacia din pricină că au venit și în Dacia ca legionari, după cum arată istoria și, mai ales, muzeul de la Hunedoara pe care l-am văzut (Memoriul lui cuconu Ilie Leu). Cultul soarelui, miturile mezo-persice sunt vădite. Așa că cușma, opincile, broboadele, torsul lânei, stăruința în munte, încât nici nu se coboară să vadă târgurile, comune păstorilor noștri și păstorilor oseți, se explică pe această cale. Mămăliga, pe care am găsit-o și la Abhazieni, și la alte triburi din Caucaz, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de bogată ca vocabular și semantică, povestea dezinvolt despre contactele pe care le avusese, el și tovarății care-l Însoțiseră, cu cercurile de afaceri vest-germane. „A, o să mă Întrebați, a adăugat el, cu o Întorsătură a frazei, dar și a torsului ce-i vor deveni tipice mai târziu - o să mă Întrebați dacă nu am luat legătura și cu membri ai mișcării comuniste, deoarece, după cum știți, acest partid, ca și cel nazist, sunt interzise acolo de constituție fiind partide care proclamă răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o fracțiune de secundă sau de impuls pentru a se transforma În dans! Dansul - un fel de „visare a corpului”, o formă de a ieși la rîndu-i din servilitatea sa practică și motrice, o revoltă armonică a membrelor și a torsului, dar și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație ușoară și continuă, un râs al degetelor, o fugă rămânând pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
logica este aceea care animă masele! Și mai ales masele de tineri, cei care, În orice vreme, au nevoie de fraze absolute, de un ideal sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală sau animală, ne transpunea exact în filmul "Odiseea spațială". Pe sute și sute de kilometri nu se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește cu torsul lânii sau cu bobinatul firelor, apoi o față veselă, sănătoasă, de fiică din popor, și tot așa. Persoanele discută însuflețite, dar nu auzi ce zic. Auzi, în schimb, vocea din off, careți spune că fetele de măritat se strâng la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
statului sau de drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot așa și acum. În timp ce domnu’ reporter descinde la sat, alege pe sprânceană câțiva tineri, îi pune pe oameni să caute prin pod după furci de tors și prin lăzi după costumele populare lăsate de bunul și buna (și, evident, de daci), viața satului merge înainte așa cum o știm. Adică bărbații socializează la bufet, unde servesc o gamă variată de beri sau de băuturi spirtoase, cu manelele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
urmări mai nefericite.După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite, care duc la evitarea unor pagube mai mari, Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan, băiatul se ocupă cu torsul. Acolo o întâlnește pe Măriuca, o fată de vârsta lui, care îi este simpatică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău, ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură, fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
încrezut în magia senină a numelui. Pierro della Francesca, n-ai să mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce Isus era pe deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îndărăt lampărățîia noastră, atuncea rîde lumea toată dă noi. Ce zîce? Am murit, și-am înviat, sun strigoaică, mănîn lumea!”. Inițierea în care se intră odată cu moartea simbolică trebuie continuată cu traseul ritual, animat de prezența feciorului ales. Ocupațiile rituale. Torsul și țesutul - valori cosmogonice În timpul izolării inițiatice fetele dobândesc puteri magice preluate direct din spațiile sacre în care au pătruns. Argeaua, ca așezare tipic feminină, înglobează simbolistica șederii sub pământ (recluziunea departe de lumina solară) cu puterea cosmocratoare a țesutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]