4,226 matches
-
cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dat trei sute pe-o poză frumoasă?! Ce-i fi vrînd, să mă-nchin la una cu pulpele goale?!... Las' că scot eu dracii din tine... Dacă nu te-oi castra într-o zi, să-mi cînți mie ca mierla... Sultana trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă la Iași cu cursa rapidă. Sta-i-ar în gît Ora solstițiului! Domnule, aude Mihai în telefon dacă ești tot cel cu geamantanele, zău că mă scoți din minți. Cursa e la Sălcii; autofreza a plecat într-acolo. Mihai trîntește receptorul la loc și-și consultă iar agenda de lucru, să vadă ce i-a mai rămas de făcut, afară de un referat tehnic privind extinderea filamentelor în anul viitor, pe care îl lasă săptămînii viitoare, să discute cu ingineri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajungîndu-l pe culoar -, dar nu credeam că mai vii azi... Altfel, nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă băgat într-un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic. Și deodată, ușa se deschide larg, izbită în lături de vînt. Aproape degerat, cu o lumină diabolică în ochi, Dorin face un pas în interior, strigînd: Vin! Vin!! Vin!!! Ușa e trîntită de vînt în urma sa. Lumea s-a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată: Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
focul proaspăt aprins, că parcă numai el e bărbat în lumea asta!... Stau și lîncezesc într-un oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume..." *** Tehniciana continuă să-și vadă de hîrtiile ei, murmurînd mereu cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea bătrînei întoarsă brusc spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbe. Apoi, la cîteva zile, cînd tatăl meu a fost închis, m-a părăsit. Ba mai mult: cînd l-am căutat, înspăimîntată de ce-i cu mine, rugîndu-l să mă ajute, s-a eliberat violent din atingerea mea și a ieșit trîntind ușa mare a Universității, nu înainte de-a-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la punct, conforme cu spiritul nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu soțul meu seara asta, să-ți ții gura. N-o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles?! Înainte ca Mihai să mai spună ceva, Maria se întoarce și iese, trîntind furioasă ușa în urmă. Înnebunit, vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea că viața mamei sale depinde de banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am stat deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu Doina în brațe, vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci și opt de mii, cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu care cere, mai întîi, de la 03, numărul magazinului central de autoservire apoi îl formează, solicitînd-o pe șefă. Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte de-a afla ce vreau. Bine, Mihai, te-ascult zice Cristina ca un oftat, recunoscîndu-l. Te rog să-mi ierți cuvintele urîte spuse numai de dragul replicii! Îmi pare rău că s-a sfîrșit așa! Tocmai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înseamnă aplauze. Lipsa ta le va reduce la jumătate. E măgulitor să aflu că, pentru tine, eu contez cît restul sălii. Dar asta nu-mi schimbă hotărîrea. Ești chiar atît de sigură? o necăjește Mihai. Nu mă obliga să-ți trîntesc telefonul în nas, că și eu pot fi..., la o adică se înfurie fata. Mai ai ceva să-mi spui? Da. Azi am auzit o comparație care-mi place: viața nu-i o cursă rapidă, în care, pentru că ai bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe!, ți-o fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
efemeră, ca un cărăbuș de mai, care se naște, trăiește, crește, procreează și sfârșește după prima aversă de primăvară - sau, în cazul lui Dan, după prima aversă de Lamot. Dan era genul care-și bea mințile, un bețiv care se trântește în genunchi pe mese și care se apleacă de mijloc, scuipând porcării despre o fată din Leighton Buzzard pe care o iubise cândva. Genul de bețiv care vomită copios la mijlocul perorației. Și - atenție - genul de bețiv care nu-și amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deranjase să gătească. Înnebunit, Dan zbierase la ea chiar în fața mamei, ca și cum faptul că aceasta era de față îi dădea dreptul să se poarte în halul ăsta. Se năpustise afară din casă și se întorsese abia pe la patru dimineața, izbind, trântind și, în cele din urmă, vomitând. Dimineața, înainte de a pleca, mama lui Dan o luase pe Carol deoparte. Nu i se adresase direct de mai mult de zece ori în tot timpul pe care îl petrecuse la ei. — Îmi amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante: „Dă-mi, Doamne, puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba“ etc... etc... Știi la ce mă refer. Toate acestea le trântea cu putere pe blatul de lucru din bucătărie, ca și cum ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aveam senzația că se eliberase ceva, că se rupsese un fel de membrană. Mi-am scuturat capul cu putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în zadar. Mă aflam încă în vagon, iar profesorul era tot în fața mea. — Nu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
reputația. Iar astfel de oameni n-ar putea fi decât bărbați, așa-i? Ești de acord cu mine? Când Dan ajunse acasă, obiectivul era fixat pe planul mediu și Carol pregătea cina. Ce-avem la masă? întrebă Dan și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să-l sărute prelung pe buzele cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
omenesc. Evident că sarea din mâncare o ajutase pe Carol să sporească setea care îl ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]