7,762 matches
-
cunoșteau regulile și riscurile la care se supuneau. Chiar așa de prost să fie românul, încât să arunce bani pe apa Dâmboviței, fără să-l intereseze nici cât negru sub unghie ce riscă? Aș spune mai degrabă că toată afacerea trădează modelul de operare al băieților din autobuze și metrou: o tăietură scurtă cu briceagul la buzunarul celui neatent și coborârea dezinvoltă la prima! în ce-i privește pe inițiatorii Fondului, ei sunt mai inabordabili ca vedetele americane din cartierul Berverly
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
Frânturi de cuvinte, silabe,/ Ne adună, ca-ntr-un snop,/ Să fim aceiași/ Pentru totdeauna." (p. 12) Tocmai de aceea, poetul aspiră să găsească formele imuabile. Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume de poezie până în momentul de față trădând o cursă continuă, neabandonată, a căutării ei. În aceste condiții, atașamentul său profund pentru Eminescu devine plauzibil. Și totuși decretarea lui drept "ambasadorul nostru/ Cu Divinitatea" ("și chiar dacă/ Încerci să-l convingi pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
quel moyen de torture, quel ascetisme! Apres avoir pratiqué d'autres langues, simples et relachées, vraies sources d'impropriétés délicieuses... on subit l'épreuve du français comme une camisole de force" etc. În carte, Cioran renunța la frază introductiva, care trădează inutil finalul demonstrației, si reface declarația confesiva, transferînd modul impersonal asupra unui agent precis, pe care îl cunoaște bine, respectiv străinul care adoptă franceză: "Après avoir fréquenté des idiomes dont la plasticité lui donnait l'illusion d'un pouvoir sans
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
soția acestuia n-a rămas mai prejos în absența soțului. Și ea a făcut un copil cu un soldat fierar rus. Care la întoarcere a găsit un pruncuț cu gene nemțești, dar tot de fierar. Nici o soție nu și-a trădat breasla soțului. Neamțul (Valentin Teodosiu) cel care pare lovit în ce avea mai sfânt, cel care pare năucit de povestea pe care o aude, cel care împarte vinovății în stânga și în dreapta, ajunge spre final, prin închiderea cercului, să lepede costumul
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
mineiul este o carte bisericească în care sînt notate slujbele de peste an, pe zile. Poeziile scriitorului bănățean, cîte una pe zi, mai puțin duminica, sînt și ele grupate pe luni (a unsprezecea și a douăsprezecea) și săptămîni. Versurile nu-i trădează menirea, sînt pătrunse de profunda mirare a credinciosului înaintea Ființei adorate, uneori cu ecouri argheziene ("Nu ți-e frig, strig/ și răspund:/ Doamne, e atît de tîrziu, cu ce parte a mea să mai scriu?"), alteori cu sugestii blagiene ("Marelui
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
Cea de a treia entitate, de cele mai multe ori este greu de indentificat, vocea autorului însuși. Putem avea în vedere simetria cititorul model vizavi autorul model, vrând a identifica vocea anonimă care începe povestirea și care la un moment dat se trădează pe sine în text, într-o manieră subtilă. Cititorul model cunoaște regulile jocului, ducând la bun sfârșit această misiune a descoperirii. Despre această voce nu știm nimic sau aproape nimic sau atâta cât se lasă ea să se descopere, este
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
Modul special în care se introduc în discurs "evidențialele" ține însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care preferă informației comentariul și care selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
locul sensibil al dezacordului) și mai insinuante, presupunînd o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3). Se observă adesea cumulul de mărci, de pildă asocierea dintre un adverb și condiționalul verbului: "pentru că ar avea, chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
ucenic promițător care și-a făcut propria sa clientelă. Acesta e poate principalul motiv pentru care riscul unei eventuale noi construcții politice e abandonat de dragul unui loc în cooperativa Parlamentului. Iar pentru alegători efectul e că se simt dacă nu trădați, cel puțin nedumeriți de evoluția favoriților lor, care una le-au promis și cu totul altceva fac.
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
de ieșirea sa în lume, aidoma unei păsări de noapte ce s-ar fi aventurat în lumina diurnă. Cu greu puteai obține din partea lui cîteva cuvinte, schița unei atitudini. Doar privirea încordată ca și liniile cu ascuțișuri ascetice ale fizionomiei trădau o mistuire lăuntrică ce dubla înfățișarea publică, indolent-insignifiantă. Cred că o mască similară o va fi purtat și G. Topîrceanu. N-am știut pînă la moartea lui Victor Felea că scriitorul a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
redimensionarea ei prin prisma realității actuale, preocuparea de a surprinde în eseurile discutate tocmai ceea ce este simptomatic pentru o etapă sau alta din evoluția societății noastre. În rest, volumul poate părea destul de anost, opțiunea pentru formula aceasta, de tip compilație, trădează o doză considerabilă de prudență, iar "fascinanta tentație" a confruntării cu textul caragialian este sistematic reprimată. Aceasta nu înseamnă însă că demersul său este cu totul lipsit de utilitate; dimpotrivă, cartea poate prezenta interes pentru oricine dorește să se inițieze
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
Andreea Deciu Jean-François Revel e prea cunoscut ca să mai necesite prezentări: cititorul roman își va aminti, cu siguranță, volumul publicat pe la jumătatea ultimului deceniu de Editura Humanitas, Cunoașterea inutilă. Matthieu Ricard este fiul lui Revel, deși numele nu trădează legătura de rudenie. Născut în 1946, format într-un mediu intelectual și artistic (ca fiu al unei pictorițe) ultrarafinat și sofisticat, Ricard a studiat biologie moleculară, obținînd un doctorat în domeniu din partea unei comisii entuziasmate conduse de însuși François Jacob
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
limite, spune Thomas Nagel, un alt nume des invocat de Martin. Moartea este anularea unui orizont infinit de posibilități care definește sinele fiecăruia dintre noi, de aceea nu putem fi indiferenți la gîndul propriei dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale unei posibile continuări după, ale unei regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
constatarea că Virgil Duda s-a proiectat în carte cu multe date ale existenței personale. O carte care, cu toate acestea, nu este una de memorii ci un roman, adică o alcătuire narativă care prelucrează biograficul și până la urmă îl trădează, astfel zicând. Cu toate arătatele potriviri, altceva oferă cartea decât numai o rememorare a vieții autorului, aceasta rămânând, cum spuneam, o materie prelucrată și un fundament, baza de susținere a unei procedări narative care în nici un caz nu renunță la
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
totul, sfaturi, ce să facă, pe cine să mai lichideze; femei pentru care orgasmul eliberator nu ar fi decît o salvă de execuție culcînd la pămînt un șirag de bărbați frumoși, cinstiți, curajoși, care preferă să sfideze moartea, decît să trădeze! Aceasta ar fi un mod de a atinge divinul, paroxismul existenței... Ana Pauker se spune că, în întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă tocmai de astfel de bărbați, ca Bîzu Cantacuzino, regele Mihai, un jucător de rugby din epocă, de
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
au fost, de această dată, mai îndepărtate de sculptura de atelier și mult mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas mai mult decît predecesorii lor în spiritul și în substanța materialului. Relația lor cu blocul de marmură a fost în
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
limbă expresia, cînd vezi cîți confiscă de un deceniu încoace revoluția de la 1989? Uite că nu-ți vine! Exemplele de mai sus, din pașoptiști, se pot înmulți și extinde și la alte generații. problema este că memoria noastră literară ne trădează, cum spuneam, tot mai des, de la o vreme...
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
zînă, vrăjitoare, căpcăun, ca să le cităm doar pe cele mai frecvente) determină destinul eroului. Dacă ospitalitatea gazdei-zîne îngăduie eroului o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în ambivalența sa, hospes/hostis, dezvăluie fantasma înghițirii, a devorării, a canibalismului. Să fii
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
inițiat o colaborare între teatrele Act și Inexistent, palpitanta comedie Cum se face... (pentru care Antoaneta Zaharia a primit Premiul de interpretare). Împreună cu Patrizia Barbuiani, elvețianul Markus Zohner a propus HA!HAmlet - o lectură semipantomimată a capodoperei shakespearene, temerarul experiment trădînd însă o limitată capacitate de invenție (precizia și rigoarea fiind însă profitabile la workshop). Regizat de Harald Demmer la Theater im Bauturm, Köln, Top Dogs al elvețianului Urs Widmer tranșează în expresivitate corporală drama "dulăilor de elită" ajunși și ei
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
ca reacție, vehemențele negatoare. Faptul se întâmplă și în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că trădează o înverșunare întunecată și mai degrabă bătrânească, posacă decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect în discursul obișnuit al artei românești contemporane, evident în acea zonă care privește limbajele convenționale. Râmnicu-Vâlcea are, în acest caz, doar o simplă semnificație administrativă: identifică util o adresă pentru
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
cu atît mai puțin originală, cît felul în care funcționează ea în logica poveștii: aceste identități cvasi-separate, desprinse dintr-o identitate tutelară care însă nu le poate re-conține și deci nici controla, se războiesc între ele, se chinuie reciproc. Femeia trădată de soț e geloasă, o arată coșmarul, pe ea însăși cea de odinioară, care nu cunoscuse infidelitatea și respingerea. Singurătatea reprezintă, dacă astfel funcționează principiul identitar în romanul Agnetei Pleijel, o pierdere în abisul propriei persoane. "Cușca strîmtă a eului
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
deși știu că drumul meu spiritual nu e complet. De unde vine în poezia purtând marca "A.P." obsesia luminii (sau considerați de datoria criticii să deceleze asta?) Unde se termină blândețea și unde începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi și gârbovit de-acum, plajele visate la Cesenatico sau la Ravenna, fascicolul de raze dintr-un luminiș, șuvoiul care iese din mâinile înviatului, pictatat de Beato
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
se dezvăluie în Sfîrșitul aventurii (Marea Britanie, 1999) de Neil Jordan, frisonanta melodramă de largă respirație ce a deschis festivalul. A doua ecranizare a romanului autobiografic al lui Graham Green, dincolo de mimetismul anilor '40, este o modernă poveste tragică ce-și trădează resorturile abia după reluarea mereu și mereu a crîmpeielor de amintire, intarsii ce scurtcircuitează memoria protagonistului, Ralph Fiennes, rănit în orgoliul personal. Pînă cînd află adevăratul motiv pentru care amanta, delicata Julienne More, îl părăsise: legămîntul cu Dumnezeu care îi
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de gulaș, în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]