590 matches
-
aranjat? — Pot să-ți văd arma, inspectore Deubel? Preț de câteva secunde, Deubel mă privi mârâind înainte de a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria-i armă și își ținu mâna pe trăgaci până când Deubel își puse pistolul Walter PPK pe biroul meu. L-am ridicat și am mirosit țeava, urmărindu-i fața ca să descopăr vreun semn că știe că Bautz fusese omorât de un pistol cu un calibru mai mic. — Împușcat, hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher ca să manevrezi un trăgaci atât de greu, astfel că am avut suficient de mult timp ca să iau bustul lui Dante așezat pe biroul lui Kindermann și să i-l fac bucăți lovindu-l în cap. Kindermann fiind fără cunoștință, m-am uitat în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și nu era mai civilizată decât chiar păgânii ăia venerați de Weisthor și Himmler. — Dar pentru omorârea tuturor fetelor ălora sărmane, cineva trebuie să o facă, i-am zis. Mi-am îndreptat arma spre capul lui și am tras de trăgaci o dată; iar apoi am mai tras de câteva ori. De pe drumul îngust, șerpuit, Wewelsburg semăna cu un sat tipic din Westfalia, cu la fel de multe altare pe ziduri închinate Fecioarei Maria și borduri de iarbă de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țintă? Dacă un cartuș ar nimeri-o în piept și ea ar aluneca la pământ, lăsând doar o dâră de sânge pe zidul pe care o privesc... Vroiam să-i strig să plece de acolo, pentru că acum cineva apăsa pe trăgaci, un țintaș postat în spatele meu, poate pe acoperișul spitalului. Avea exact expresia cuiva care este pe punctul de a fi lovit, dar nu are puterea să se ferească. Și totuși se mișcă, se desprinde de zid și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am tras nici un cartuș. Dar tu? — Nici eu. — Să ai În cătare capul unui necunoscut și să apeși pe trăgaci ca să-l ucizi... Fazel sosi peste câteva clipe. Jovial. — Cum vi se pare surpriza mea? E un vechi tun francez, un de Bange, pe care ni l-a vândut un ofițer din armata imperială. Se află pe acoperiș, veniți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
uită la Parker, apoi la clanță. Fără tragere de inimă, inginerul o apucă. Dallas, bine înfipt pe picioare, luă poziție. ― Acum! Parker deschise ușa cu o smucitură și se dădu la o parte din calea lui Dallas. Acesta apăsă pe trăgaci. Un fulger urmat de o flacără oranj brăzdă spațiul dinspre intrare până la peretele opus. Cu excepția lui Dallas, toți bătură în retragere în fața căldurii intense. Fără să șovăie, căpitanul intră, ignorând senzația de arsură pe care o resimțea în gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
intercom. În magazia de aprovizionare, Dallas ascultă cu atenție rapoartele lui Ripley și apoi ale lui Lambert. Puse o serie de întrebări, confirmă recepția răspunsurillor și stinse intercomul. Ash îi înmână aruncătorul de flăcări. Reglă puterea și apăsă ușor pe trăgaci. ― Merge. Parker e un mecanic mai bun decât se crede. (Notă expresia lui Ash.) Te frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez. ― Ești ofițerul științific. Hai comentează! ― Nu are legătură cu știința. ― Nu-i momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu orice preț. Ori fă-o să se ducă spre sas. ― Înțeles. ― Sunt lângă sas, declară Ripley. Tambuchiul este deschis și-și așteaptă musafirul. ― Va veni. Dallas începu să se târască, cu ochii țintă spre fundul conductei, cu degetul pe trăgaciul aruncătorului de flăcări. Tunelul avea mai puțin de un metru în diametru. Metalul îi zgâria genunchii. Ar fi fost bine să mai fi luat o pereche de pantaloni. Prea târziu acum, își zise. Trebuia să continue. ― Cum te simiți? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridicând țeava armei. Sursa zgomotului se legăna în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase gloanțe. — Ești nebun? N-ai nici o șansă. De-aia îi zice ruleta românească. Lionel pune butoiașul la loc. Își lipește gura pistolului de frunte. Închide ochii. Când să apese pe trăgaci, se aude sirena unei mașini de poliție. Stiopa îi smulge arma lui Lionel și sare în Bentley împreună cu racheții și cu Sami. Mașina demarează în trombă. Lângă Lionel oprește mașina poliției, din care sare Clovis. Despre Clovis Clovis ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lume posibilă. Capitolul XVII JENNIFER Am simțit o furie intensă față de fostul meu, luni de-a rândul mi-a venit să-l omor. Îmi imaginam cum m-aș fi dus la el cu o armă și, înainte să apăs pe trăgaci, i-aș fi spus: „Uite cât de mult m-ai rănit! Uite cât de tare m-ai făcut să sufăr!“ Dar niciodată nu eram mulțumită cu fanteziile astea. Adică realitatea îmi părea atât de cruntă, că fanteziile nu reușeau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știind că nu va fi nimeni acolo. Se ducea spre fereastră încrezător. Doar o altă zi la lucru... Mă gândeam la Sergiu. Ce gândea? Ce făcea? Eram calm, dar puțin încordat. Aveam o singură șansă. Degetul îmi tremura ușor pe trăgaciul încordat, dar pușca era fixă în mâinile mele de fier. M-am așezat într-un genunchi pentru stabilitate. L-am văzut intrând în cameră ca și cum ar fi fost la paradă. "Amărâtule! Habar n-ai ce te paște!" Mi-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni el din dinți. Se întoarse spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu reușeam să fac ce am putut în cantină, când am fost împușcat? Dacă voi muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei, existau și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe copil stând cu un bărbat, iar în fața lor o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în clipa următoare auzi o explozie și tufele din fața lui, de pe cărare, săriră în aer într-un nor verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Van Gogh ar fi avut cele 200 de milioane de lire sterline - valoarea de astăzi, 6 octombrie 2005, a lui Damien Hirst - pe când se afla în lanul de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Sexualitatea este rădăcina miraculoasă a puterii de-a te Înstrăina,, Ce mi-a venit Doamne? Iepuri extratereștri? Am trecut prin toate experiențele posibile: am vâslit, am mângâiat, am scris, am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căsătorită. -Și ce dacă, berbec lățos, ce, inima ține cont de certificatul de căsătorie? Încet, Încet, cu Întrebările lui Kawabata cu tot, memoria lui Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]