611 matches
-
din inerție... chiar în viață este Transhimeria, aplecați în afară și aplecarea, ea însăși!... Buhăești, s-au răsfirat o parte din trena grafică și din biocurenții textuali, spectre, fiorii morții, de fapt ai gramaticii narative, cf. Creangă, Amintiri din copilărie, Trăsnea luat de fiorii gramaticii citește în limbă, poate că limba... mai știi păcatul! omul cu unealta el însuși, de ciborg ce este el, cu cibertextul nouă accepție, combinație de om și unealtă om, dormi, prunc al meu tovarăș de călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
culcușului de acasă, intervalul între om și pura deplasare în spațiu ambianța de vagon, mai călătoare decît personajul, Sascut troița luminată, nu recunosc ecologia manifestărilor religioase, parcarea de lumini în sistem. Ora 4,20, în fața sălii de așteptare Adjud, înăuntru trăsnește, căldură de trupuri nespălate răsturnate în somn, în lateral de gît ghemele tumefiate mai mari ca pumnul, umblă prin fața tuturor cu ele, cancer limfatic, ganglionar ori altă infecție, muțenie exhibiționistă, disperare de coșmar înaintea agoniei care să-l resoarbă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
superb spectacol! Rămîn holbat și uit să închid gura. Mă lăcomesc să le văd pe toate. Apoi îmi dau seama, îmi fac cruce cu limba în gură și rostesc în gînd: Iartă-mă, Doamne! Să nu oprești ploaia, mai bine trăsnește-mă pe mine, păcătosul decît să... N-am apucat să termin, că o bubuitură năprasnică a trosnit la cîțiva metri de noi. Eu eram convins că mă caută pe mine și mă bag mai pe la mijlocul mulțimii, să nu se îndure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el cu totul, chiar dacă ar fi fost echipat de război, glumeau oamenii. Oamenii fac multe comentarii hazlii, dar Dinu nu rîde. Este alb la față și extrem de crispat. Ochii săi îl fulgeră pe Goangă și cu bucurie l-ar fi trăsnit în moalele capului. Goangă urma la rînd, dar moneda lui s-a dus spre marginea covorului de bani. Următorul însă a umflat totul, spre invidia tuturor. Mulțumiți de distracție, oamenii au mers la bodegă, să tragă cîte o mastică. Povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în piept, dar eu... hoț, aveam aer destul... Noaptea își intră în drepturi și oamenii se duc spre casele lor. Goangă zîmbea la gîndul că o să-i povestească neveste-sii ce ispravă i-a făcut fratelui ei. Deodată, un par trăsnește capul lui Goangă. Acesta cade jos secerat. Urmează și alte lovituri, date mai cu milă. După cîteva zile, Goangă povestea istoria cu parul și încheia mereu cu aceleași cuvinte: El a fost. Să chiorăsc dacă n-a fost el! Vorbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd negru în fața ochilor. Era casa profesorului Dragotescu! Mă calmez. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
religioasă, cu Maica Domnului. Eu cred că a aparținut unei biserici. Este lucru făcut de măicuțe. Da, era în capela lor, de familie. Nu mai rabd și dau în foc. Simțeam că trebuie să urlu. Și Dumnezeu nu te-a trăsnit? Cîte am făcut eu pentru Biserică! Eu îs cu frică de Dumnezeu, domnule primar. Nu mai pot. Ies precipitat. O senzație de vomă mă sîcîie. Am strîns mîna unui criminal. Mă simt murdărit. Strîng în mînă cruciulița de argint pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început să fulgere și Sfîntul Ilie s-a apucat să-i sperie rău de tot. Bradul era cam izolat și Guță este om citit. Aici ne poate pîrli un fulger, spune panicat. Unde să mergem? Pînă la brădetul ăla ne trăsnește sigur. Stau speriați de așa o dezlănțuire nebunească a naturii. S-a oprit cu gheața și s-au rupt zăgazurile cu apă. Curge apa din cerul negru. Șuvoaie se formează și pe sub ei. La dreapta lor un torent vine pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oră în oră și estimam haloul orașelor din jur. Condițiile erau aproape ideale, cu excepția haloului, datorat mai ales contribuției orașului Tîrgoviște. Ceaușescu, după vizita la Dubna, dorea un Observator gigant și o bază de lansare pentru rachete intercontinentale, să-i trăsnim pe inamici drept în cap, oriunde pe acest Pămînt. A adunat specialiști din toată țara și le-a pus la dispoziție două miliarde de lei. Toți acești specialiști au fost numiți prin decret Prezidențial ca să nu mai poată cîrîi nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amănunt nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator, dar aveam aceleași porniri ca ale unei fete care, deși știe că s-ar putea să se procopsească cu un viol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că îi va lua bastonul. Ține, spune doctorul Ortiz, întinzînd bastonul. Negrul era sigur că victima, un bătrîn fără putere, va "scuipa" tot ce are. Se apropie și întinde mîna după baston. Atunci s-a produs fulgerul care l-a trăsnit pe bandit în moalele capului. Un zgomot surd, însoțit de un soi de pîrîit și atletul hoț s-a izbit secerat de pămînt. Ortiz și-a dat seama că-i foarte grav. Îi ridică ușor capul și-l pipăie. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de făcut duș... Dar acești oameni rîd, sînt veseli și au niște priviri... Cel care supraveghează corectitudinea distribuției apei este un "ales" al poporului... spune compañera. Ne întoarcem la aeroport. Nori negri, grei, s-au adunat peste Holguin. Fulgeră și trăsnește. V-am adus ploaia, țipă ambasadorii. O, nu, nu cade nici un strop, așa-i de fiecare dată, spune guvernatorul. Decolăm grăbiți. În urmă lăsăm o lume fascinantă. O lume născută din Spania, Africa și Cuba, pe care noi o înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în continuare împreună cu toți cei care vizionau filmul. Pentru că nu mă uitasem la televizor, fiindcă nu-mi plăcea, nu știu despre ce era vorba, dar cred că după secvențele pe care le prinsesem, acțiunea se asemăna cu cea din filmul „Trăsniți din N.A.T.O” transmis de postul de televiziune „Prima TV”. Mă bucuram că Janeta își recăpătase veselia, stare de spirit ce o caracterizează. După o vreme, obosită de drum și de privit la televizor, Janeta a adormit la fel ca
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lase pe dracul să fugă... Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit 52. Nici beciul din incinta casei nu putea lipsi (mai ales la un boier de rangul lui Eminovici). Familia are-n pivniță poloboace de irmilici și de dimerlii de galbeni, numai că acestea erau creațiuni ale fantaziei 53
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
revelează romanul "Universitatea care ucide" și, mai ales, confesiunile din "Saeculum" în dialogurile cu Al. Deșliu), păstrând, totuși, o tendință ascendentă, devenită de-a dreptul explozivă în ultimul deceniu. Afurisita muiere (examinat prin etimologie, substantivul muiere n-are nimic peiorativ) trăsnește în dreapta și-n stânga, fără a ține seama de sex, rasă, vârstă, prestigiu, susținere politică, box-office ori eventuală amiciție. În același timp, apără. Apără din răsputeri, potrivit "listei lui Ursache", în care-s opisate valori incontestabile, în curs de regretabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
practică și astăzi... Iar ancheta își urma cursul: Florica Damian devoalează infamia că "nu mi-a dat decât roluri ingrate" (conform unor recente mărturii provenite din familia artistei, Maican a scos-o dintr-o distribuție fiindcă totdeauna venea la repetiții... trăsnind a usturoi!!) Const. Sava: "Dacă îmi dădea un rol, trebuia să fie din acela care nu mi se potrivea mie". Petru Novac: Timpul trecea și atât eu, cât și nevasta mea, eram uitați în distribuții". Nu se vede altceva decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ne omorau semenii noștri, cum unei mame gravide ungurii i-au înfipt baioneta drept în burtică omorând-o și pe ea și pe copilaș. Si de atunci șiroaiele de lacrimi le mai purtăm și astăzi. Ce s-a întâmplat la Trăsnea și Ip nu se poate uita, iar versurile care circulă acum au justificare : Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei ; Unii vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Mințile au luat-o razna ; Umblă zvonul deșănțat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
umblau la câmp, la cules porumbul, la tăiat și pus în glugi strujenii, la cărat și așezat fânul în stoguri plecând în țarină dis de dimineață și întorcându-se odată cu noaptea, frânți de oboseală eu mă căzneam cu latina ca Trăsnea cu gramatica, citind, notând, făcând scheme, traducând, repetând și, uneori, învățând pe de rost, cât era ziulica de lungă, încât seara cădeam și eu, de parc-aș fi tras la plug, nu alta. Și, drept este, că nu era numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu mult mai abundentă. În universul aceleiași Galerii își află, de pildă, locul ce i se cuvine și simpaticul și sturlubaticul Ion Creangă; el a învățat la "Școala de popi" de aici, cu ai săi colegi, ajunși prin el, celebri Trăsnea și Oșlobanu. E greu de explicat ce anume a generat această densitate unică de personalități, nemaiîntâlnită nicicând în alte localități? Oare nu cumva vestitul iarmaroc de Sfântul Ilie, vara, "portul de uscat", "Leipzigul" comercial al Moldovei, care aduna negustori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se mai miră. — Ălora le-a pierit și li s-a tocit... Cum să spun? — Nu mai spune. Mai bine ne pierea și ni se tocea și nouă, decât să fi stat aicea pe bancă cu trei lei În buzunar. Trăsnea a motorină. Din jumătate În jumătate de oră se oprea din lucru ca să toarne motorina În polizorul pneumatic pentru a-l curăța de pudră de șpan. Cine se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
odată apucând armele; m-am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce se uciseră unii pe alții. Dar iată că balaurul neadormit, cu solzi zbârliți, trăsnind și șuierând, se descolăcește amenințător, măturând cu foc terenul în fața lânii de aur. Unde era atunci bogata-ți zestre? Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care acum am devenit pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bate a stângă? ZIȚA: Te-mpaci cu o persoană cu care ești certată. VETA (ridicând capul cu mult interes): Da? (dând din umeri) Cu cine să mă-mpac?... nu sunt certată cu nimeni. ZIȚA: Așa... zic mitocanului,... Țațo, că era trăsnit...”. Veta cunoaște, fără Îndoială, semnificația simbolică a reflexelor și ceea ce vrea, curmând obositoarea relatare a Ziței, e să capete confirmarea propriilor presupuneri. Veta coase galoanele la mundirul lui Chiriac, haina acestuia compensând Îndepărtarea lui. Veta e stăpâna casei și Îngrijește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pentru a oferi o explicație pătrunzătoare a comportamentului internațional al RSR și ideologiei subiacente acestuia, leninismul romantic. Iar "realismul politic" al lui Morgentahu era cunoscut și blamat de către cercetători români ai relațiilor internaționale ca reprezentant al "imperialismului" american. Scria Ovidiu Trăsnea: După al Doilea Război Mondial S.U.A. au încercat să-și impună hegemonia mondială, legitimată prin doctrina "secolului american" și fundamentată de unii exponenți ai "realismului politic". Practica folosită variază, desigur, după poziții specifice de clasă (sau fracțiune de clasă), după
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
exprimă. Anticomunismul a fost nevoit să se "aclimatizeze" cu succesele comunismului. Această adaptare a și condiționat evoluția acestuia, care prin esența sa este manifestarea temei imperialiștilor în fața viitorului, viitor care își are originile în tendințele reale ale dezvoltării istorice prezente (Trăsnea în Cazacu: 1984, 52). Evaluarea social-constructivistă a dimensiunii internaționale a leninismului romantic Dacă realismul, pluralismul și marxismul sunt toate teorii pozitiviste, bazate pe distincția dintre cercetător și obiectul cercetat, respectiv fapte și valori, socio-constructivismul propune o direcție de analiză radical
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]