745 matches
-
galerie de strămoși spirituali ai românilor, cărora li se poate da sau nu dreptate, dar care trebuie cunoscuți. De-a lungul secolelor, multe personalități românești (sau vlahe, sau aromâne, sau ale minorităților din Banat și Transilvania) au avut destine sumbre, tragismul culminând mai ales Ťîn a doua jumătate a anilor 40, când regimul comunist a transformat națiunea într-o mulțime forțată să constituie subiectul unui uriaș experiment, iar elita ei a fost secerată sau pervertităť. Au fost atunci pur și simplu
Personalități românești, spirit european by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/6994_a_8319]
-
fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele ce coagulează un
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
acut la mișcările seismice ale istoriei. Dacă E. Lovinescu și Liviu Rebreanu mor, îndurerați, în timpul războiului, dacă Gala Galaction va aluneca într-un conjuncturalism pe care-l va regreta, Pericle Martinescu și cei de vârsta lui, vor cunoaște nu numai tragismul anului 1940, al dezmembrării statului național român, dar deopotrivă, al epocii postbelice, mai exact, comuniste, cu suprimarea tuturor libertăților, care le-a fracturat existența și evoluția literară, unii, puțini, reușind să se exileze, alții, mulți, ajungând în închisori sau, în
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
în plină stradă, ca un copil, când se anunță un moment de reculegere pentru "drama basarabo-bucovineană". Toate acestea și încă altele scot parcă mai bine la lumină esența evenimentelor, le dau un contur, le umanizează, pun în relief cu deosebire tragismul, făcându-l expresiv, așa cum numai literatura o poate face.
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
care a părăsit insula și continentul. Delimitarea taberelor opuse nu doar din rațiuni derivate din condiția socială, ci și pasionale, este făcută de protagonistă cu tușe groase. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța tipurilor umane, constituind o
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
Z. Ornea Destinul lui Panait Istrati a fost, fără îndoială, nefericit. Și, mai ales, de un tragism puțin obișnuit. Născut la Brăila, a practicat, pînă a deveni scriitor, cele mai diverse meserii: băiat de prăvălie, hamal, zugrav, zidar, lăcătuș, lucrător la terasamente, gazetar, servitor, chelner, mecanic, fotograf. Și asta, pînă la 39 de ani cînd, după tentativa
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
scriitorului. Folosește, pentru asta, texte concludențe ale scriitorului dintr-o perioadă sau alta, ediția să constituindu-se că o autobiografie de un fel special. Oricum, cititorul acestei ediții (textele, cele mai multe, sînt traduse de editor) realizînd, pe fragmente, ceva din inegalabilul tragism al unei vieți cu totul neobișnuită. (Prima secțiune a ediției e intitulată chiar "Autobiografia", de parcă toate celelalte n-ar avea același caracter). Se știe, Romain Rolland a avut un rol colosal în devenirea ca scriitor a lui Istrati. Viitorul prozator
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
Cosmin este o bună cunoscătoare a Franței renascentiste, nu numai studiile publicate, dar și poezia ei dezvăluind o îndelungă frecventare a "agoniei rinascimentale", a acestui "compozit de oboseală, sensibilitate rănită, revoltă resemnată și refugiu saturnian în melancolie". Montaigne, preocupat de tragismul condiției umane, de tulburările epocii (războiul dintre catolici și protestanți), scrie și el variațiuni pe tema predestinării: Ne căutăm înainte de a ne fi văzut". în căutarea de sine ("mă zugrăvesc pe mine însumi...") autorul eseurilor a trasat o cale pe
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Cartea ta nu are nici cap, nici coadă, dar are miez". Mai trăiește opt ani. În martie 1988 moare la București, după ce cu o lună înainte își serbase a optzecea aniversare. Se stinge, astfel, o viață puțin obișnuită, în care tragismul atroce s-a împletit, dizarmonic, cu farmecul pasiunii pentru o disciplină științifică, etnomuzicologia, căreia i s-a dăruit că nimeni altul. Doamnele Irina Nicolau și Carmen Hulută, care au alcătuit cu mare dragoste și o adevarată artă a compoziției a
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
schimba (totuși) istoria. Cartea lui Tibor Méray despre revoluția din '56 oferă nenumărate ocazii de reflecție pe un astfel de temei. Este cert că insurgenții au așteptat (e adevărat, în disperare de cauză!) o reacție internațională, coordonată, în favoarea lor. Față de tragismul zilelor represiunii, slabele speranțe primite din Apus vor fi amar ironizate de către Tibor Méray (un nume marcant al revoluției). Există în carte frapante analogii cu revoluția din decembrie '89, începând cu simbolurile fluturate (drapelul național cu stema comunistă decupată), lozincile
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
acestuia, moartea este văzută ca un eveniment tragic. Omul se desparte de ceea ce îi era familiar, devine altceva, nu mai este alături de cei dragi. Moartea este acceptată în concepția românească ca o condiție umană de care nimeni nu poate scăpa. Tragismul morții este amplificat dacă viața mortului nu a parcurs a doua etapă a vieții, nunta, ca în cazul morții tinerilor "nelumiți", adică necăsătoriți. Aceștia nu și-au încheiat ciclul vieții, deci nu își vor regăsi liniștea veșnică după moarte, ci
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
-i fie tare dragi acestui autor abia întors la limba debutului - își dau întâlnire cu sofisticate metafore livrești, puse nominal în lumină sau doar abandonate în penumbra notițelor de lectură. Avem, așadar, spațiu de desfășurare pe teme desprinse fie din tragismul încordat al lui Franz Kafka, fie din psihanaliza lui Sigmund Freud, fie din studiile lui Harold Bloom dedicate celor doi, fie - chiar - din aproximațiile de budoar ale lui Vladimir Nabokov (de dușul său non-laodiceean, nici cald, nici rece, îmi amintește
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
rustic, cotcodăcituri, mugete, lătrat de câini ș.a.? Sigur, știu că îmi va fi greu, că voi suferi mult, fiindcă îmi vor lipsi aglomerația de talk-show-uri de la Realitatea Tv, vorbe spuse la telefon în cadrul "Jurnalelor tv", care pot zgudui lumea prin tragismul lor, cum ar fi: "-N-am nici un element referitor la chestia 3) asta", ale domnului ambasador în Irak, Mihai Stuparu... Sau principiul domnului Cristian Borcea de la echipa de fotbal Dinamo: "O injecție cu virus dinamovist este letală și ține toată viața
Demnitari, actori și-un harem... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11827_a_13152]
-
și a unor manuale de medicină. Restul e imaginație, strunită cu grijă, întinsă cu bun-simț pe puține pagini (o astfel de formulă nici n-ar fi rezistat pe spații exagerate). Imaginați-vă un Primo Levi cu mai puțină vocație a tragismului și a gravității, poate cu o doză de umor negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
viitor mai bun, Simona Halep mărturisește că este mândră că s-a născut în țara noastră. Cu privire la acest subiect, maestrul Mircea Diaconu a făcut o declarație la Antenă 3. SIMONA HALEP. "Subiectul este amplu, complicat și implică o doză de tragism, din păcate. Simona Halep este dovada că se pot face lucruri de mare performanță, nedespărțindu-te de țara ta. Cam despre asta este vorba. Poți să pleci oriunde, poti sa învingi pe oricine, dar să fii din România. Este important
Diaconu, despre HALEP: Subiectul implică o doză de TRAGISM by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74031_a_75356]
-
această atitudine rezultă, inevitabil, și câte un moment de superficialitate voioasa: "- Din doi fulgi de nea,/ imaculați,/ se poate obține/ foarte simplu/ un înger la eprubeta" (Mic tratat de angelologie) Însă, în marea majoritate a cazurilor, este vorba de un tragism care se transmite cititorului tocmai pentru că lipsește acea solemnitate tradițională care, din perspectiva sensibilității estetice de azi, face neverosimil sau chiar ridicol tragismul: "Lacrima dulce/ și sfântă/ lacrimă-turture/ lacrimă-strugure/ lacrimă-lacrimă/ plângând Maria/ născu pe Mesia." (Colind) La cei numai 3l
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
înger la eprubeta" (Mic tratat de angelologie) Însă, în marea majoritate a cazurilor, este vorba de un tragism care se transmite cititorului tocmai pentru că lipsește acea solemnitate tradițională care, din perspectiva sensibilității estetice de azi, face neverosimil sau chiar ridicol tragismul: "Lacrima dulce/ și sfântă/ lacrimă-turture/ lacrimă-strugure/ lacrimă-lacrimă/ plângând Maria/ născu pe Mesia." (Colind) La cei numai 3l de ani ai săi, Cristian Bădilită este, în literatura română, o prezență de care nu se poate face abstracție. Cristian Bădilită, Cartea micilor
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
fie ras de pe fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare e - pentru Era Desperado - o chestiune de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică - tema esențială a trans-romanului Desperado - că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) - viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic este cauza neîncrederii formale a trans-romanului în convențiile de orice fel.
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
trăit cu adevărat și cine/ s-a prefăcut că trăiește, într-o zi/ o mlaștină de netrecut îi va despărți". Aforism dar și viziune artistică, în virtutea căreia unele concesii lexicale izvorâte dintr-un perpetuu teribilism juvenil își dau mâna cu tragismul oarecum macabru, citatul eminescian cu climatul eroto-tanatic de o frumusețe a dicției poetice amintind în același timp de Luis de Gongora, Bacovia și Gellu Naum: "Ca o scrisoare expediată de primăvară/ când florile dau aspre scântei,/ ea a ajuns la
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
Să comunici cu peștii din acvariile expuse pe stradă era una din plăcerile celor doi iubiți, pentru că o asemenea plăcere îi scotea din timp, prin intermediul detaliului și nu al întregului. Dragostea este percepută prin gesturi mici și simple, nu prin tragism și cutremur (e un timp anti-dostoievskian, s-ar spune): Oliveira se gândește (în timp ce și simte) la cât de important este, de pildă, să îți ții de talie iubita. Rezonarea sa, însă, este complicată ca un verset filozofic: Și aceasta putea
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste... o carte plină de umor și tragism, țicnită și totuși profund umană, implicată, dar și experimentală. În orice caz, ceva ce nu pare căznit, profund la modul forțat, dar nici zeflemea culturalizată. Până la urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase, dar în
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
de locuri comune, prin parodierea temelor, motivelor, personajelor și imaginilor strandardizate. Metoda este a "dicteului automat". Realul e transformat potrivit cu noile cerințe ale imaginarului. De aici rezultă impresia de bizarerie, ilogic, burlesc și mister. Epopeea bufă, extravagantă, are mai mult tragism decât umor, la fel cu viața acestui iubitor de muzică și de boemă, sobru, melancolic și ciudat, care s-a sinucis la o vârstă când opera abia începe să capete contur bine identificabil. Mai trebuie spus, pe scurt, că în pofida
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]