987 matches
-
lor (capitolele 9 și 10). Aș menționa aici satisfacția și, în același timp, mâhnirea provocate de constatarea că în descrierea și explicarea diferitelor probleme, carențe, disfuncționalități și traume familiale (certuri, neglijențe, violențe, abuzuri etc.) inclusiv psihologii scot în evidență determinarea tranșantă a factorilor (macro)sociali, dintre care sărăcia (asociată cu școlaritatea redusă) este decisivă. Satisfacție din punct de vedere epistemologic, ca sociolog, adâncă mâhnire, ca umanist, pentru gravele inegalități ce există în lume. Mai precis, în cazul de față, pentru amara
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Petrescu (Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, 11-18/1932). Un spirit incisiv, dar nu neapărat negator, caracterizează și cronicile literare. Titularii rubricii sunt în principal Emil Gulian care, ocupându-se mai ales de poezie, nu se ferește să emită aprecieri tranșante, și Mihail Sebastian, comentator al cărților de proză și critică. Despre Nichifor Crainic primul cronicar observă că își tratează propria religiozitate „cu superficialitate, discursiv și retoric”, versurile lui G. Topîrceanu i se par „șugubețe”, simple „exerciții spirituale”, despre Ilarie Voronca
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
acestor drame apar astăzi ca fiind lucrate prin simplificare, iar acțiunile lor, schematice; e drept, adevăratele explozii ale timpului simplifică și schematizează prin ele însele, nu însă și întru totul. Comunistul Pavel vede în revoluție un fel de dialectică devenită tranșantă și implacabilă: „Putregaiul se curăță numai cu toporul. De abia după aceea trebuie alte unelte”; omenirea stă pe două roți care se contrabalansează, iubirea și ura, altfel „nu e bine, se răstoarnă”; desigur, el vede „toate aceste lucruri nu ca
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
aspect, definitoriu, al textului comentat (sarcasmul la Ion Caraion, independența ca trăsătură a personajului la Marin Preda, tehnica dialogului la D. R. Popescu) atrag prin justețea intuiției, ca și prin pregnanța formulării. Criticul își asumă integral opțiunile și enunță judecăți tranșante: Ioan Alexandru suferă de retorism pleonastic, Marian Popa de enciclopedism mecanic, Adrian Păunescu regizează de multe ori un spectacol lipsit de substanță ș.a.m.d. Ș. recurge la astfel de aprecieri categorice chiar cu riscul simplificării viziunii. Însă imaginea despre
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu are ce „revizui” în capitole suficient de severe, cum ar fi cele despre ultimele creații ale lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu ș.a. Astfel, deși situat în miezul fenomenului
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
cosmice. În fine, demonii acționează prin intermediul ereticilor, al falșilor creștini. Dacă față de poeții și împărații păgâni apologetul manifestă o oarecare condescendență - dând de înțeles că aceștia au păcătuit nu din vina lor, ci din neștiință -, în privința ereticilor poziția sa devine tranșantă. Aceștia din urmă trebuie pedepsiți aspru deoarece ei acționează în deplină cunoștință de cauză, în slujba diavolului. Ereticii denunțați ca „demonofori” sunt: Simon Magul, căruia romanii i‑au ridicat chiar o statuie; Menandru, discipolul celui dintâi, mag renumit în Antiohia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
făcută vie de Cristos (6, 33; 6, 51); „lucrurile sale sunt rele” (7, 7) iar „principele său este diavolul” (12, 31); această lume este incapabilă să primească Duhul Sfânt (14, 17). Afirmația lui Isus din In. 8,23 este foarte tranșantă: „Voi sunteți dintru cele de jos, eu sunt dintru cele de sus; voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta”. Nu este vorba aici de un pesimism teologic, ci, mai degrabă, de o atitudine tipic religioasă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revistele ieșene. S. e un critic egal interesat de cărțile de poezie, de proză, de critică și istorie literară. Comentariile și interpretările se bazează, în principal, pe descrierea și rezumarea conținutului, fiind finalizate, după situări cronologice și tematice, în evaluări tranșante, fără nuanțe între elogiu (frecvent) și respingere (rar). O selecție din cronicile și eseurile răspândite în presă formează sumarul volumelor Conversații critice (1980) și Anotimpurile criticii (1983), despre prozatori și poeți contemporani (primul) și despre critici români de ieri și
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
organizate anchete pe teme de actualitate, în special privind afirmarea noilor generații de scriitori (de pildă, sub genericul „Cei ce vin”), în speță fiind vizată generația optzecistă. În cadrul unei astfel de dezbateri, în ianuarie 1988, Mircea Martin publică un articol tranșant, în care își exprimă încrederea în tineri, pledează pentru primatul valorii și deplânge ceea ce el desemnează drept „un fel de masificare și anonimizare a debuturilor”. E o îndrăzneață condamnare a politicii oficiale a momentului în materie de debuturi literare. Într-
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
o cultură care să fie a noastră, cărți pe rândurile inspirate ale cărora să cadă deopotrivă lacrima înaltei, bogatei doamne și a săracei, cărți smulse de mâini nerăbdătoare până unde răsună graiul acestui neam.” Pentru realizarea acestui țel îndemnurile erau tranșante: „Jos nemernica băiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreținerea cărora curg sudori de sânge pe lanurile muncite din greu, jos cărțuliile de simțire falsificată și de corupție, cu care Apusul otrăvește țeri nepricepute, jos maimuțăria nelegiuită! O nouă epocă de
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
vadă mai mult decât tematica specifică și un anume regionalism, la care trimite cu obstinație. Pe un ton asemănător sunt comentate traducerea lui Nicolae Gane din Infernul de Dante, poezia lui Vasile Alecsandri ori versurile lui Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta totuși, la începutul secolului, alături de puțini alții, direcția scientist-teoretică în promovarea unor genuri literare noi, cum ar fi romanul. Discutând fenomenul teatral, observă modernitatea lui Henrik
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
unei rupturi de echilibru, a unei pierderi a contactului cu viața. Atenția este capricioasă, dispoziția afectivă bizară, cu tendințe impulsive, timidități, enervări subite, se irită, plâng sau râd nemotivat. Copiii prezintă acum o activitate dezordonată. La această vârstă ideile sunt tranșante, paradoxale sau lipsite de franchețe. Se manifestă o stare de angoasă, denumită „neliniștea adolescenței”. Toate tendințele ating o ordonare paroxistică și în primul rând sexualitatea. Mediul familial devine prea strâmt și prea fragil. Legile morale, sociale și religioase - prea constrictive
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acestea au un caracter destul de bine conturat și sunt reprezentate prin următoarele: a) Intransigența și puritatea; adolescentul apare ca o persoană „extrasocială”; El se revoltă, neagă, refuză, nu acceptă nimic cu ușurință; sentimentele sale se manifestă într-o manieră directă, tranșantă, necorespunzătoare; nu acceptă nici un fel de renunțări sau compromisuri; de aici și frecventele conflicte care apar; b) actele pure se manifestă de regulă prin stări pasionale: criză politică extremistă, criză sentimentală, criză alimentar-vegetariană etc.; c) scopul se manifestă adesea prin
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
martie 1881, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 22, f. 48v., la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 131. </ref>. Prin urmare, demersurile lui Ion C. Brătianu și cele ale lui Vasile Boerescu pe lângă consulul austriac devin tot mai tranșante. Primul-ministru amintește constant că pericolul rusesc este foarte mare (aceasta fiind o altă idee-cheie care era folosită ori de câte ori venea ocazia) și că trebuie să acționeze. Șeful liberalilor știe că „cea mai bună armă este atacul”, așa Încât Îi acuză pe austrieci
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
vizează îndeosebi ideologia comunistă în varianta ei stalinistă. Este totodată o carte-șoc și o carte-semnal de alarmă, în linia Panait Istrati - André Gide, avertizând asupra iluziilor intelectualilor occidentali cu privire la modelul sovietic. Concluzia, aforistică, a capitolului Rusia și civilizația occidentală este tranșantă: „Cei ce abandonează Occidentul preferând o altă cultură sunt ca aceia care noaptea sting luminile sperând astfel că vor vedea mai bine”. Depășirea „crizei culturii” autorul o crede posibilă prin prisma filosofiei personaliste a lui Emmanuel Mounier, care proclamă primatul
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Popovici, G. Bogdan-Duică, Pamfil Șeicaru (un articol polemic despre Tudor Arghezi), G. Opran. Redactată la Arad și tipărită la București și Craiova, Ț. este pusă în totalitate în slujba cauzei ardelenilor, prefigurând Unirea de la 1 Decembrie 1918. Articolele politice sunt tranșante în ceea ce privește realitățile cu Austro-Ungaria. În numărul 26-27/1916 se anunță că revista intra într-o vacanță de șase săptămâni și că va reapărea la 15 august, ceea ce nu s-a mai întâmplat. V. Ț.
TRIBUNA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290265_a_291594]
-
chiar amărăciunile cotidiene, făcându-vă să înțelegeți mai bine - oricât de departe ați fi - răspunderile noastre în acest ceas istoric”. Rolul publicației va fi, așadar, să continue politica ambiguă față de diaspora pe care o adoptase „Glasul patriei”, ceea ce determină reacții tranșante din partea intelectualilor din afara granițelor. Chiar dacă T.R. are mai degrabă specificul unei reviste-magazin, cu rubrici permanente - „Informații”, „Comentarii”, „Calendar uitat”, „Cronica Bucureștilor”, „Căminul”, „Sport” -, fenomenul cultural este urmărit perseverent, înscris în rubrici speciale, precum „Hyperion”, „Lyra”, „Lectura pentru toți”, „România - convergențe
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje, de asemenea certitudini, decepții, mici bucurii, toate definind o epocă de veșnică tranziție. SCRIERI: Una
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către experimentalism, asumarea tranșantă a cadrului axiomatic inaugurat în zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
a decadenților, brunetă, enigmatică și fascinantă; de cealaltă, Laura Feraru, blonda angelică și hipersensibilă, țintuită la pat, ca eroinele lui Poe, de capriciile unei boli nervoase necunoscute. Asemenea lui Dorian Gray, Lucu Silion se prăbușește brusc, finalul romanului, previzibil și tranșant până la proiecția în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de rețetă într-o șarjă caricaturală, amintind de atitudinea începuturilor sale literare. Așa cum se întâmplă cu întreaga operă, valoarea scrierii nu stă în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
constata diluarea treptată a substanței epice. Dacă Z. și-a câștigat ca romancier un loc distinct în opinia vremii și a posterității, el s-a impus, totuși, în primul rând ca dramaturg. Asupra teatrului și a artei scenice are idei tranșante. În 1938 publică un volum de cronici și eseuri teatrale, Mărturii în contemporaneitate, conținând observații profunde și dezvăluind atracția pentru nou. Aproape că nu există articol sau intervenție în care să nu insiste asupra caracterului literar al scrisului dramatic, gen
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
în a elabora un vocabular tehnic, transmițându-l pe cel al retorilor greci cuvânt cu cuvânt, adesea cu exagerată fidelitate (astfel, lui entecno" fac să-i corespundă artificialis)... Nu există retorică latină; această artă fusese inventată de greci”. Această concluzie tranșantă este cvasiîmpărtășită de un expert al domeniului, J. Cousin, în Études sur Quintillien, vol. II: Vocabulaire grec de la terminologie rhétorique dans l’Institution oratoire, Paris, 1936. 10. Avem în vedere, desigur, vestitul discurs despre dignitate homini prin care Pico va
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Popescu ș.a.). Cu numărul 6/1969 redactor-șef devine Al. Piru, iar redactor-șef adjunct Ilarie Hinoveanu, sub conducerea cărora se remarcă orientarea spre preponderența criticii literare, ilustrată de personalități din toată țara. Cronica literară susținută de Al. Piru e tranșantă, deși adeseori subiectivă. De la numărul 4/1976 conducerea revistei e preluată de un „colegiu redacțional”, în care Romulus Diaconescu este numit întâi „șef de rubrică” (mai târziu redactor-șef adjunct), iar Mihai Pelin rămâne redactor-șef adjunct. În următorii doi
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
de artă” (Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]