823 matches
-
simte sufletul negru“, începe să sune ca un abac, ceea ce în opinia lui Jonathan, îi sporește farmecul. Deși este puternic rimelată și are ochii machiați în culoarea fisticului, reușește să arate esențial englezoaică. Sub stratul de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
harem, nimfele căzând din ceruri clasic, ca niște linguri pline de spumă de fructe, aduse pe calea aerului. Petrece câtva timp în fața unui Fragonard spumos, a unui grup de femei care se scaldă în râu, toate sunt blonde, cu carnea trandafirie. Subliniind atitudinile lor fermecătoare și tehnica uluitoare a pictorului, stă foarte aproape de urechea ei și începe să-i murmure ceva despre senzualitatea nestăpânită a artei. Jonathan, care simte nevoia să se ocupe de ceva, decide că este cazul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să te văd. De ce aș umbla prin orașul ăsta mare după lăsarea întunericului? Pe Jonathan începe să-l doară maxilarul. Abia atunci își dă seama că a rămas cu gura deschisă. Sweets se întoarce și-i întinde palma cu pielea trandafirie. Râde din toată inima, plin de umor și încredere de sine. — Edwin T. Baker, la dispoziția dumneavoastră; toată lumea îmi spune Sweets. Ești prieten cu mica mea Stea strălucitoare? Jonathan pare îmșurubat în scaun. Nu apucă mâna întinsă. Buna dispoziție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în gură, caută să pară aidoma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau că nu sunt, o oază-ntr-un pustiu! Mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui Rong și lui Kuei Hsiang. Rong îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
panouri sculptate din lemn și estrade din bambus. Eunucul care e responsabil de grupul meu are o decorație din bronz la pălărie și o prepeliță la piept. Îmi amintește de fratele meu Kuei Hsiang. Eunucul are o gură de un trandafiriu natural și trăsături feminine. E slab și pare timid. Păstrează distanța față de noi, iar ochii săi se plimbă întruna de la fete la superiorul său, un eunuc care poartă o decorație albă la pălărie și are un grangur la piept. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se folosește o pastă neagră făcută din petale de flori parfumate. Ochii îi seamănă cu două fântâni adânci. Își vopsește buzele cu altă culoare în fiecare zi. Culoarea de azi e roz cu o nuanță de purpuriu. Ieri a fost trandafiriu, alaltăieri purpuriu. Se așteaptă să i se facă complimente și înțeleg că este foarte important pentru relația noastră să fac și eu acest lucru. Nu aș vrea să te văd îmbătrânind, Yehonala, îmi spune Nuharoo ținându-și degetele ridicate. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de aur, legat cu panglică roșie. Și totuși, nimeni nu mă va duce înapoi în lacul căruia îi aparțin. Încercarea de a păstra aparențele mă epuizează, și Yung Lu simte asta. Chipul său își schimbă culoarea. Îmi amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-a încheiat, spun eu sfârșită. Yung Lu se înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce vestea că soldații noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit pe drumurile sălbatice de la Jehol spre Marele Zid. Sicriul fusese finisat cu patruzeci și nouă de straturi de vopsea. Era de un roșu trandafiriu cu modele de dragoni din aur. Drumul era deschis de o divizie de gărzi ceremoniale. Sicriul era suspendat în aer pe un imens cadru roșu, în mijlocul căruia se afla un catarg asortat, cu un steag de nouă pe optsprezece picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă e așa, îmi zic, hai să citesc această bucată. Și caut la pagina 59. A scris-o în 1910, adică la treizeci și unu de ani
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci stăruia întunericul. Hideyoshi părea fericit. Știa că, la fiecare pas, se apropia tot mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele patru zile pe care le-am petrecut la Chowder Inn, despre gândurile pe care le-am gândit și visurile pe care le-am visat pe coama aceea de deal din sudul Vermontului. Vreau să-mi amintesc amurgurile azurii, zorii trandafirii și languroși, urșii schelălăind în pădure noaptea. Vreau să îmi amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
petrecere de Crăciun am băut un pic cam mult... OK, acum Îmi vine să mor. Vă rog, să mă omoare cineva. — Bună, Emma ! aud vocea lui Katie și, când ridic ochii, o văd apropiindu-se cu pași grăbiți de birou, trandafirie la față de emoție. În clipa În care Îl vede pe Jack Harper, Împietrește. A ! — E În regulă. Te rog fă-te că nu sunt aici. Flutură din mână prietenește În direcția ei. Te rog. Spune-i ce voiai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care mușcă iar din pui. Nu mă mai pot mișca. Era un secret. Trebuia să fie un secret. — Poftim ? zice tata, pe jumătate râzând. Emma a vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcându-se trandafirie la față. — Nu cred că mă Înșel, spune Jack, mestecând. S-a oferit să lucreze gratis... și totuși, tu ai zis nu. Își ia un aer nedumerit. Interesantă decizie. Încet-Încet, expresiile de pe chipul mamei și al tatălui meu se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la piscină (altcineva are același costum de baie) Vestimentație 5: Telefonul din hol sună, dar abia îmi ridic privirea. O aud pe Suze vorbind surescitată, apoi, o clipă mai târziu, apare în ușă, trandafirie la față și încântată. Ghici! zice. Ghici! Ce‑i? — Box Beautiful mi‑a vândut toate ramele! Tocmai au sunat să‑mi mai comande și altele! — Vai, Suze! E extraordinar! țip eu. — Știu! Vine în fugă către mine și ne îmbrățișăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tang Nah, însă fizic e incapabilă să renunțe la obișnuință - trupurile lor depind unul de altul. După fiecare ceartă, se duce înapoi la el doar ca să fugă din nou a doua zi. Într-o noapte, trece să o vadă, aducând trandafiri ca s-o felicite pentru noul rol pe scenă care i-a fost oferit. E un rol mic, dar le oferă celor doi prilejul de a se întâlni. La doar câteva minute după ce ușa s-a închis, un vecin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute. Ne-am Învățat cu ele - de când to-ot. Nu mi-au rămas În ochi avioanele lor, dar am văzut În multe rânduri parașutele coborând trandafirìi În lumina roșcată a amurgului, spre rugina pădurii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care putea fi folosită sala, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din Samarkand. Păsările rănite se-ascund ca să moară. Cuvinte de ciudă, de consolare, monolog sfâșietor al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu ai, vai de capul copilului pe care l-ai fi crescut. O văd pe Ilana stând lângă chiuvetă, clătește vesela cu mișcări bădărane, împrăștiind apă și săpun peste tot în jurul ei, Hani stă la masă, niște gheme de lână trandafirie joacă în jurul brațelor ei. Trebuie să termin puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajung la cămin, în fiecare dimineață, fetele stau întinse pe canapele, picioarele lor goale sunt adunate sub ele, mă privesc indiferente, doar Hani mă întâmpină într-o dimineață plină de entuziasm, am terminat puloverul, și flutură înaintea mea un norișor trandafiriu. Ce frumos este, spun eu uimită, este perfect, iar ea își mângâie burta, și fetița mea este perfectă, i se va potrivi, nu uita că, după ce se va naște, o voi îmbrăca eu, cu mâinile mele, apoi scoate din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spun eu uimită, este perfect, iar ea își mângâie burta, și fetița mea este perfectă, i se va potrivi, nu uita că, după ce se va naște, o voi îmbrăca eu, cu mâinile mele, apoi scoate din buzunar o bandă elastică trandafirie, cu elasticul acesta îi voi face un coc, iar Ilana, care până acum tăcuse, începe să râdă, ce retardată ești, nu știi nici măcar că bebelușii se nasc aproape chei, ce coc să îi faci, cumpără-i o păpușă, Naama, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]