2,644 matches
-
binevenite și încurajările de a reinventa ori de a reveni la vechi sensuri părăsite în numele unei modernități suspecte. De prea multe ori se preferă a doua cale, care o conține pe prima: se încearcă instituirea sensului prin credința în factorul transcendent al Dumnezeului creștin, dar în viața curentă slujitorii programului contravin idealului propus. Creștinismul a apărut în câteva locuri din Orientul Apropiat, s-a extins pe țărmurile Mediteranei și a ajuns religie dominantă în majoritatea statelor europene apărute la sfârșitul primului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
9, 13, 18, 21, 91, 97-98, 111, 119-120, 135, 151-153, 155, 157, 161, 165,-171, 176-178, 180, 182, 214-216, 238-239, 244, 254, 280, 290, 294, 308, 323, 325, 337, 346, 349, 353 tradiționaliști / 29, 52, 150, 152, 159-164, 171, 197 transcendent / 90, 139, 338 transcendentalism / 90-91, 181 Transilvania / 30-31, 59, 101, 111, 128, 322, 325 Transnistria / 163, 216, 233, 281, 309 Tratatul de la Amsterdam / 25 Maastricht / 25, 34 Nord-Atlantic / 34 Roma / 34, 257 Varșovia / 160, 261, 265, 330 Trigg R. / 295
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca și propriile ambiguități. Cercetările analitice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unei nostalgii. Este nostalgia față de un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un absolut îndepărtat și totuși atât de urgent în experiența autentică a vieții cotidiene, nostalgia Absentului. Prin această expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin folosirea termenului de nostalgie s-a voit să se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
evenimentele imediate, o reacție mai radicală, o dezbatere mai aproape de cultura militantă; în expresia «angajament și mărturie» vocea tribunului și dezbaterea cotidiană se unesc, se interiorizează, se traduc într-o categorie a vieții spirituale ce exprimă deschiderea spre o dimensiune transcendentă, care nu apare în mod necesar în forma «anorganicității» despre care vorbea Lévy, însă unghiul din care sunt privite și judecate multe fapte relevante din prezent este asemănător. Aceasta are loc fie în modul de a gândi puterea politică, fie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
va fi credința în adevărul final, cu atât mai lipsită de orice prejudecată, liberă, sinceră, va fi disponibilitatea pentru dezbatere ca și pentru o riguroasă exercitare a acesteia. Filosoful rămâne conștient de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
căutării: pe cât de sigură este deschiderea față de mărturia ce vine de sus (Revelația), pe atât ne dispunem mai mult să ne punem în discuție pe noi înșine, convingerile noastre, certitudinile noastre. Paradoxul se află chiar în interiorul credinței religioase: garanția sa transcendentă o eliberează de necesitatea de a se constitui ca posesie închisă și o împinge să se supună oricărei probe, într-un dialog în care se prezintă nu cu enunțurile sale apodictice, ci cu ipoteze hermeneutice, oferte de sens, măsurate în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
heroic' attempts to found the autonomy of the imperium and conceive its godly origin (just think of Dante's duo ultima). But, to define its own order, the law of the earthly city will come only by giving up any transcendent justification, thus truly representing that space that the mân can fully inhabit 1". În both cases "what/who restrains" is a force that fights the world's nihilistic annihilation by the Antichrist, that is, by a pure destructive force whose
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Georgeta Moarcăș Ion Mureșan xplorarea invizibilului și transcrierea viziunilor angoasante nu epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman, păsăresc sau reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: "Îngerul vorbește în mine cu voce de broască / și cu voce de pasăre, / vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba / printre buruieni" (Între draperiile experienței). Teama față de incapacitatea de a manipula limbajul poetic - "vai, cum
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere de vacă / și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecați / foșgăind hămesite. // Și soarele cît un pui de găină și cît buricul / degetului...". (Între draperiile experienței) Și totuși, față de întîlnirile rilkeene cu transcendentul, dominate de înfricoșare și de pierdere de sine în fața Îngerului, de sentimentul nimicniciei personale, încorporarea mesagerului divin în trupul poetului poate fi citită drept semnul unei căderi. Accentuată în final: "și-apoi coboară-n mine, / se îneacă, / borborosind lasciv, se
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Aderca apare prins între corzile prodigalității, facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de îndeletniciri vag denumită a "publicisticei" (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungînd la o adevărată industrie cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
la participarea la Dumnezeu, în aceeași operă De vita Moysis, Sfântul Grigorie adaugă: „Ceea ce mi se pare că Moise, în lumina teofaniei, a înțeles, este că nici unul dintre lucrurile care cad sub simțuri nu subzistă în mod real, în afară de Ființa transcendentă de Care întreg universul atârnă. În nici o făptură în afară de a Sa, inteligența nu găsește acea suficiență care să-i permită de a exista prin sine în afară de participarea la ființă. Ființa cu adevărat reală este ceea ce este imuabil, care nu este
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? Va veni o vreme cînd mă va cuprinde rușinea de pasiunile mele cerești, de leșinul religios care e sfințenia și de senzualitatea transcendentă care e mistica. Cerul mă exasperează iar în forma lui creștină mă irită. Orice delir ajunge la el, ca apoi să se reîntoarcă decepționat. Cum de nu s-au mai terminat odată crizele religioase în omenire? Pînă cînd va mai
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
să mai fiarbă puțin. Lasă-l să-și Închipuie că ar putea să mă Înfrîngă. Nu are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cît de cîtă ordine după ce zeii cerului și pămîntului fii ai Dezastrului Își făcuseră pohtele cu lumea aceasta! Wakefield Își toarnă apă Într-un pahar din cana de sticlă de pe tribună și sunetul e pur; publicul aude fiecare picătură. Tăcere transcendentă! Are impresia că vede picioarele lungi ale Milenei În primul rînd, luminoase În libertatea lor, eliberate de ruinele Lumii Vechi. — Așa că pe vremea cînd profesorul era doar un băietan devenise expert În a-și face case temporare În umbra cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clasă P. Centrele memoriei - reprogramate prin intermediul drogurilor de clasă M, pentru a-și aminti doar momentele plăcute. Conectivitatea și sociabilitatea - controlate prin procesoare electroneurale. Dorințele sexuale - deconectate de nevoia de a procrea, ca rezultat al multiplelor schimbări biologice. Aspirațiile religioase transcendente - Înlocuite de extazuri artificiale disponibile grație unei largi varietăți de medicamente psihotropice. Scheletul moral - atrofiat aproape complet, dar Încă mai prezintă ușoare urme de preocupări biologice și chiar sociale. Dacă tăiem calea de producere a acestor urme, eliminăm total solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Apolo, părăsindu-i pe cei pe care îi crede părinții săi; în felul acesta el se apropie fără să 16 știe de destinul săuă. Nenorocirea i se pare personajului de tragedie ca un rezultat inevitabil, ca o finalitate a cauzelor transcendente pe care nu a fost niciodată în măsură să le analizeze, iar tragicul său rezidă în constatarea pe care o face prea târziu despre puterea forțelor divine care l-au condus spre impasul în care se află. Eroul este tragic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Al craiului Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i imanent. În vechea spiritualitate dacic?, zeii „expresie individualizat? a transcenden?ei" (Zoe D.-Bu? ulenga) coborau În lume, „În domeniul imanen? ei", comunicau cu acestă idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu În filozofia spa? iului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
crea in-creatul prin „originalitatea, ineditul, for?a creatoare" a geniului s?u poetic. Alteori descoperim În paginile crea?iei lirice eminesciene o autentic? „viziune arhitectonic?" (Zoe D.Bu?ulenga ) a poetului Amphion ce construie?te În imagina?ia să peisaje „transcendente" (G. C?linescu), fantastice situate În inima p? mântului, sau labirinte arhitecturale subacvatice, ori Închipuie minunile de gandire ?i sim?ire uman? care au uimit odinjoar? lumea Întreag?, iar ast?zi dorm triste ?i ț?cute În chip de ruinevechile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Toma Nour e, mai mult decât aceea a lacului ?i a ??rii o infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea basmului", iar Roșa Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în academiile occidentale fie se convertesc, fie se întorc acasă plângând. Dar momentul de maximă schimbare, de "trezire" se produce când credinciosul exilat își dă seama că relația sa cu transcendentul nu mai ține de un "mister" specific și nici cu practica tradițională de acasă. Gestul de a merge la Biserică devine mecanic sau echivalentul frecventării unui club de afaceri, club etnic sau mai știu eu ce formă de socializare hibridă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]