859 matches
-
corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca translatorul să-i traducă ziaristului răspunsul și așa mai departe până la ultima întrebare. Absurdul era că până a doua zi ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca translatorul să-i traducă ziaristului răspunsul și așa mai departe până la ultima întrebare. Absurdul era că până a doua zi ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar în momentul când i se înmâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
translația și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presa străină tovarășul nu se supăra și, când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator, le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință de presă cu cancelarul Austriei, și în franceză, la toastul rostit la dineul oferit în onoarea președintelui Beninului. Urmăream translația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au decurs "în bune condiții". Așa a fost, cu o singură excepție: luasem în delegație un consilier din Direcția culturală, care lucra la Serviciul "Acorduri" și care petrecuse doi ani la ambasada noastră de la Londra, deci ne putea servi ca translator (pe atunci engleza mea fiind departe de cea a lui Shakespeare, ulterior progresând). Spre surprinderea mea, când Adrian Dohotaru și-a început cuvântul și am solicitat amicului să traducă, acesta ne-a informat "sotto voce" că nu știe bine engleza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i s-a acordat o importanță specială, oaspetele fiind primit de președintele Emil Constantinescu și fiind delegat să-l însoțească permanent Ulm Spineanu, ministru de stat, ministrul reformei. L-am acompaniat la aeroport, la sosirea oaspetelui, făcând și serviciile de translator. De la aceasta vizită, în afară de discuțiile politice și tehnice de rigoare, îmi amintesc de două momente unul plăcut, altul neplăcut. Cel plăcut a fost inaugurarea cu acest prilej a fabricii de bere Bergenbier și consumarea primului pahar cu excelentul produs, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât foloseam mai rar translatorul. Evident că nu am reușit să Învăț mai deloc japoneza, dar mă Înțelegeam cu mulți prin semne, gesturi și inflexiuni vocale. Antrenamentul cu Brook dădea roade. Într-o zi i-am atras atenția lui Akiko, interpreta Ninei, că nu spusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Schumann, mamă a multor copii, geniul persecutat de treburile casnice fără sfârșit. Apoi, ieșind în piață, patriotismul Linnéei a fost greu pus la încercare. Vânzătorii nu înțelegeau suedeza ei de acum șaizeci de ani, și eu i-am servit de translator. Se simțea ca o străină, exact ca în Belgia, unde deși a trăit o viață și a creat o familie numeroasă, e mereu „suedeza” care vorbește franceza, dar trebuie mereu interpretată, în secret sau deschis, cum se face și în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
condiții de transport, cazare și masă excelente, aveam timp berechet, după vizitele și discuțiile oficiale, să stăm de vorbă degajat, putând aborda și unele subiecte "tabu". De reținut că la multe "oficialități" din capitală și provincie nu serveam numai de translator, ci și de "tălmăcitor de ziceri", în cazul unor expuneri alandala, bolovănoase, agramate sau a emiterii unor înșiruiri de propoziții și fraze jenant propagandistice și patriotarde, corectând inexactitățile, exagerările, fanfaronadele și aberațiile. Precizam că unele din aceste vizite erau încununate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca translatorul să-i traducă ziaristului răspunsul și așa mai departe până la ultima întrebare. Absurdul era că, până a doua sau a treia zi, ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca translatorul să-i traducă ziaristului răspunsul și așa mai departe până la ultima întrebare. Absurdul era că, până a doua sau a treia zi, ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar în momentul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
translația, și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presă străină tovarășul nu se supăra și când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință de presă cu cancelarul Austriei, și în franceză, la toastul rostit la dineul oferit în onoarea președintelui Beninului. Urmăream translația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația Corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Centru. Cineva, ajutându-l, a rugat pe vânzătoare să-i dea un bilet, traducând. I s-a dat, bătrânul infimi a spus de vreo două ori mersi madam, dar madam a rămas cam indispusă: "Ce să înțeleg", i-a spus translatorului voluntar, "ăștia e pedofili, știm noi" "e din ăia, cu fete, homosexual de fete, cunoaștem". Iată de ce, provincialul, dacă nu-i deputat, om de afaceri sau voiajor frecvent la București, este tot mai rupt de București, de ce Capitala devine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
contra Benficăi, Cătălin Munteanu e axiomatic mai bun decît tine. Optimiștii, de care Oltenia nu duce niciodată lipsă, vor observa bucuroși că această nouă formulă a Științei n-a primit gol în fața mogulilor din Capitală. Fane Stoica, os de fost translator, ca și Mourinho, știe cu siguranță că nici n-a marcat. Problema nu se rezolvă cu amenzi sau cu tăiat în carne vie, ca în alte părți, ci tot cu „acești copii minunați“, expresia favorită a antrenorului. Pînă la urmă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sunt persuasivi prin intermediul cuvintelor vorbite. Sunt maeștri ai conversației, cititori pasionați, scriu foarte corect și sunt artiști ai înțelegerii tuturor lucrurilor care au legătură cu cuvintele. Cei care au o astfel de inteligență pot fi buni scriitori, ziariști, diplomați, politicieni, translatori, avocați, etc. Inteligența logico-matematică se referă, pe de-o parte, la zona logică, la abilitățile de a trage concluzii plecând de la anumite premise, abilitatea de a sintetiza, de a alege lucrurile importante. Pe de altă parte, face referire și la
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
1-2.) Pagina 141 * Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții Mugur Costache, Bărcănescu, Mitică Herescu, cu Caragiale, cu Iancu Suchianu, profesorul Mirescu, actorul Ștefan Iulian, translatorul Ilariu Hohaș, vioristul Drugoi și încă alții și porneam la Bordei. Plecam pe jos la Șosea, căci eram tineri și fără multe parale, ziua era plină de soare, iar sufletele pline de nepăsare și de veselie. Pe tot drumul glume
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ACTIVITĂȚI DIVERSE: 1. Traducător științific, din 6 limbi străine, la Stațiunea Experimentală pomicolă Fălticeni (1958-1965). 2. Traducător științific la stațiunea Experimentala Agricolă Suceava (1965-1971). 3. Sprijin documentar al cercetătorilor din cele două stațiuni, Îndeosebi pentru pregătirea lucrărilor de doctorat. 4. Translator și ghid la obiective turistice bucovinene pentru delegații străine sau din țară. 5. Colaborator principal, alături de Erich Beck (cernăuțean stabilit În Germania), la redactarea lucrării Enciclopedia Bucovinei (2 volume) a lui Emil Satco, Biblioteca Bucovinei I.C.Sbiera, Suceava, 2004. 6
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu a mai schimbat, în tribună, două-trei vorbe, prin translatori, cu unii diplomați pe care reporterii nu i-au identificat. Erau unii albi, alții negri. Galbeni n-am văzut (dacă n-am avut color). La sfârșit ni s-au arătat și tribunele în care stăteau membrii corpului diplomatic, posibil și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca pedagog și profesor suplinitor la Școala de agricultură din Dobrogostea, secretar la Primăria din Borlești, șef al Secției de cultură și artă a raionului Merișani. A fost și redactor la revistele „Urzica” (1951-1952), unde debutează, și „Albina” (1952- 1957), translator la Ministerul Învățământului (1957-1962). În versurile evocatoare, sentimentale ale lui D. din primul volum, Cântece uitate (1971) - caracteristica păstrându-se și în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
de familii, întemeiau, lângă Vârșet, în satul Srediștea Mare, și o școală în care preda „măiestria zugrăviei”; tatăl, Gheorghe, își va transforma numele în Diaconovici). D.-L. a învățat la Caransebeș și Lugoj. După studii de drept la Pesta, este translator la magistratura orașului, revizor și corector al cărților românești în Tipografia Universității de la Buda. Îl suplinește un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, și îl ajută să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale, în 1808
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
Fr. Damé, publică studiul Les Roumains du Sud (1877). În 1880 este ales membru al Academiei Române. Din același an îl suplinește pe Ion Bianu în postul de bibliotecar-arhivar al Bibliotecii Academiei Române, iar din 1884 până la sfârșitul vieții a lucrat ca translator și bibliotecar pe lângă Marele Stat-Major. D. s-a afirmat, mai ales în studiile de istorie, prin erudiția sa (cunoștea elina, latina, germana, franceza, italiana, maghiara), lucrările lui impunând prin documentare riguroasă și soliditate a argumentării. Îndeosebi Revoluțiunea lui Horia în
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
D. părăsește repede școala și după ce ucenicește la un tapițer, pleacă din țară cu o trupă italiană de circ. Ajuns în Italia, se îmbarcă mai întâi ca elev marinar, angajându-se apoi ca hamal, matelot, chelner pe mai multe vapoare, translator la Atena, voiajor comercial prin Marsilia, Paris și Londra. Se întoarce acasă în 1848, intră pentru o vreme în trupa de teatru a lui Costache Caragiali, joacă la București, la Craiova și la Iași, unde devine, în 1864, primul profesor
DIMITRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286773_a_288102]
-
DIMITRIU, Eugen (1.X.1923, Sărata-Cetatea Albă), istoric literar și editor. Este fiul Varvarei (n. Samson) și al lui Vladimir Dimitriu, funcționari. După studii la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, este, succesiv, traducător și translator la câteva întreprinderi din Fălticeni și Suceava; devine din 1971 muzeograf și documentarist la Muzeul din Fălticeni, unde ctitorește „Galeria oamenilor de seamă” în casa Lovineștilor, muzeograf la Muzeul Județean Suceava, din 1978 conducând și organizând Fondul memorial-documentar „S. Fl
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]