2,154 matches
-
cu o frînghie Înfășurată În jurul unui stîlp. Elicea bătu apa și barca dădu să se desprindă, făcÎnd valuri printre stîlpii docului. — Jimmy, dă-i drumu’, spuse tata, iar eu lăsai frînghia și pornirăm. Printre copaci se vedea căsuța cu obloanele trase. Ne Îndepărtam de docul care se vedea tot mai mic, În timp ce malul părea să se desfacă tot mai larg. — Condu-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o ține așa, o să-și facă praf măruntaiele. N-am răspuns nimic. — Ți-e foame, băiete? — Da. SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am trecut printre mese și ne-am dus În bucătĂrie. — Salutare, tovarășe, bine că te văd, Îi spuse hamalul bucătarului. — O, unchiu’ George, spuse bucătarul. La masă mai erau patru negri care jucau cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în sine vorbe neînțelese. În realitate nici el nu știa ce să facă cu oamenii aceștia care, numai în câteva zile, au ajuns să dărâme toate zăgazurile autorității și, dintr-un sat organizat, să se transforme într-o turmă inconștientă, trasă și împinsă de pofte primitive după bătaia vânturilor. Firește, alungarea jandarmilor, incendiile, devastările și toate destrăbălările ultimelor zile au fost numai concluzia inerentă a unor permanente abdicări ale autorității, provocate de nedestoinicia guvernanților și de demoralizarea lor sistematică prin promisiunile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu le mai sparse, în schimb le desenă conținutul peste mobilele îngrămădite în mijlocul casei, murmurînd: Toarnă pe covor parfumuri tari, / Adu roze, pe tine să le pun" și râzând iarăși cu poftă. Merse la fereastră și închise geamurile, lăsând draperiile trase, în cameră mirosul devenise mai real decât obiectele, ridica în aer fumuri dense, aproape vizibile. Călca prin băltoace de parfum franțuzesc, zdrobea cu talpa tare a saboților cutiuțe de creme și tuburi de fond de ten. O amețeală voluptoasă îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui au rătăcit prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte de sticlă. Mama, sora mea și cu mine ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-am pus bilețelele în pălărie. Eram foarte emoționate, căci de culoarea trasă depindea ziua în care aveam să fim regine și fiecare ar fi vrut să ajungă mai repede la rangul suprem. Dar până la urmă sorții au ieșit așa: violetul i-a căzut băftoasei de Balena, care o vreme nici nu și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea i-a încremenit visătoare. Ochii puțin oblici sau părând așa din cauza pomeților lați, urechile cam mari, nemenajate deloc de tunsoarea care desparte, cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit, dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei tinere perechi. Subțirel și mărunt, încremenit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii ale pomilor din grădină. Căldura perversă a unei veri întârziate i-a făcut pe toți să umble toropiți de o săptămână, cu obrazul tras, cu privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceilalți o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur pe detaliile ce le văd, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să stai în curte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți dormite În tranșee, focuri trase aiurea spre cîmp după cum li se năzărea caporalilor, mai degrabă ca să se Încălzească de la țevile Încinse ale pistoalelor-mitralieră sau să-și aprindă țigările de la ele, momente de nebunie În dormitoare pînă cînd locotenenții au reușit să aibă niște ordine clare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se auzea mai puternic și un miros de sulf mai perceptibil. Împinse și mai mult ușa și privi înăuntru. Camera era mai luminată decât coridorul, razele soarelui pătrunzând oblic pe fereastra acoperită doar pe jumătate de o perdea neglijent trasă. O clipă, George a fost orbit de contrastul dintre penumbră și lumină. Primul lucru pe care l-a deslușit, era masa încărcată de cărți și hârtii, apoi patul și trupul voluminos al filozofului întins pe el. Dormea. George, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă și mi-au spus că e o petrecere la Papuc. Unde-s fetele? Dacă te referi la Hattie Meynell, e încuiată în casă, cu storurile trase. Am crezut c-ai venit să-i cânți o serenadă, în fond Rozanov te forțează să te însori cu ea. Taci odată din gură! Emma își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
camerei de zi și o deschise brusc. O descoperi pe Pearl la o distanță de câțiva centimetri. Îi spuse: — Ai face mai bine să intri. Pearl intră, ferindu-se să se uite la Hattie. Se așeză în fața ferestrei cu storurile trase, ținându-și capul sus, netezindu-și părul cu mâna și privind prin cameră fără să vadă. John Robert, aflat acum în picioare în mijlocul încăperii, i se adresă lui Pearl. Îți dai seama cât rău ne-ai făcut? Ai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină aprinsă sus, în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și pe lângă garaj și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar poligonul nu era singurul loc de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care nu pătrunde de afară decât puțină lumină, cât să nu te împiedici de lucruri, să știi dacă e noapte sau zi și că aștepți să te lămurești asupra celor ce ți s-au întîmplat: cine a tras storurile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta trebuia s-o conduc pe Mihaela acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]