KorAP: Find »[drukola/base=travaliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...64 >

1,586 matches

Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254

sindromului depresiv destul de accentuat, istoriei sale destul de vechi (pare că durează de aproape un an sau doi), dezvoltării progresive la Sylvie a sentimentului că nu este ajutată și înțeleasă (în ciuda unei psihoterapii care nu pare să fi reușit a relansa travaliul psihic în condiții satisfăcătoare). Tratamentul va fi urmat timp de trei luni, cu o diminuare progresivă a dozei începând cu luna a doua, urmat de o întrerupere definitivă a acestuia. În paralel, sunt propuse ședințe de evaluare. Vom prezenta pe

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
atât de diferite ca anorexia mentală, crizele de bulimie, eșecul școlar, fobiile școlare, comportamentele toximaniace, unele comportamente delincvențiale pot apărea, în realitate, ca tot atâtea manifestări ale luptei contra stărilor depresive. Elaborarea simptomatologiei depresive este unul dintre elementele esențiale ale travaliului psihic al adolescenței (vezi capitolul 6). Se înțelege, în aceste condiții, că această non-elaborare, oricare l-ar fi cauzele, poate provoca comportamente deviante sau simptomatice multiple. Un studiu epidemiologic ca acela al lui Deykin și colab. (1987) are meritul de

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
în fața foii goale și trebuie să deseneze, adică să-și reprezinte o cameră sub diverse unghiuri. Atunci apare anxietatea și Thomas își reprezintă ... figura tatălui său. Thomas nu face încă această legătură, dar probabil că spre aceasta se va orienta travaliul psihoterapeutic. În schimb, Thomas declară că, dacă ar începe să pună întrebări despre tatăl său, asta ar putea învenina lucrurile și ar distruge buna înțelegere cu mama sa.Thomas respinge, într-o oarecare măsură, o conștientizare care ar putea să

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
imagine ideală a tatălui său care, protejându-i masculinitatea, îl conduce spre depresie. Comportamentele fobice îl apără de aceste transformări care îl sperie. Astfel, putem considera că simptoamele „anxietate și fobii școlare” sunt „echivalențe depresive”, mascând depresia subdiacentă și împiedicând travaliul de doliu cu care acest adolescent va trebui în mod necesar să se confrunte pentru a accede spre identificări acceptabile. SINDROMUL SUB-DEPRESIV: PARTEA ASCUNSĂ A DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ Alături de formele clinice care satisfac criteriile de clasificare, întâlnim în practica clinică

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
din ce în ce mai des descrise în literatură, forme așa numite sub-clinice care nu prezintă toate simptoamele necesare unui diagnostic. Aceste forme aduc dovada frecvenței cu care se întâlnește în adolescență ambianța depresivă; ele reprezintă, de asemenea, după părerea noastră, traseul clinic al travaliului psihic propriu acestei vârste (vezi capitolul 6). Dacă în literatura anglo-saxonă se vorbește de acum înainte despre „episod sub-clinic”, în tradiția europeană și franceză a fost descrisă proasta dispoziție, plictiseala, criza anxio-depresivă. TRISTEȚE ȘI PROASTĂ DISPOZIȚIE Prin tristețe înțelegem afectele

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
oferă. În același timp, se accentuează un conflict cu mama sa, centrat pe relațiile posibile cu băieții și în legătură cu dorința sa de libertate. În timpul ședințelor Alice vorbește cu ușurință, asociațiile de idei sunt fluide și pline de conținut, permițând un travaliu elaborativ de calitate. Ea manifestă interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
centrat pe relațiile posibile cu băieții și în legătură cu dorința sa de libertate. În timpul ședințelor Alice vorbește cu ușurință, asociațiile de idei sunt fluide și pline de conținut, permițând un travaliu elaborativ de calitate. Ea manifestă interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice s-a simțit ca o „seducătoare” a viitorului său tată vitreg

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
la întoarcerea din vacanță, li s-a spus că Denise a dormit prost. Aceste rememorări din timpul ședințelor de investigație par să o fi ajutat pe Denise să dea un sens anxietăților și gândurilor sale despre moarte, cât și unui „travaliu psihic de separare” cu care, adolescentă fiind, va trebui să se confrunte. Temerile sale depresive că este incapabilă sunt consecințele unei refulări secundare refulării oricărei reverii privind viitorul său, reverii pe care ea nu și le permite probabil din cauza anxietății

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
prezent, poate mai mult pentru adolescent decât pentru adult, nu există un model organic care să prezinte o teorie coerentă și explicită în ceea ce privește depresia la această vârstă. 4. EVALUARE: FACTORI FAMILIALI ȘI DE MEDIU CONTEXTUL FAMILIAL: DATE EPIDEMIOLOGICE Pe parcursul necesarului travaliu de individuare și de rupere a legăturii cu imaginile oedipiene interiorizate pe care adolescentul trebuie să-l realizeze, „funcția parentală” este, în mod evident, implicată. Această implicare nu privește doar imaginile parentale, ci și pe părinții reali, pe cei ce

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
funcția parentală” este, în mod evident, implicată. Această implicare nu privește doar imaginile parentale, ci și pe părinții reali, pe cei ce interacționează în prezent cu copilul lor. În ceea ce-i privește, părinții trebuie să realizeze și ei un oarecare „travaliu psihic”, iar o oarecare formă de „travaliu de doliu”, în particular acela al copilului ideal asupra căruia ei au proiectat o parte din propriile lor idealuri nu este dintre cele mai puțin importante. Se înțelege în aceste condiții importanța contextului

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
Această implicare nu privește doar imaginile parentale, ci și pe părinții reali, pe cei ce interacționează în prezent cu copilul lor. În ceea ce-i privește, părinții trebuie să realizeze și ei un oarecare „travaliu psihic”, iar o oarecare formă de „travaliu de doliu”, în particular acela al copilului ideal asupra căruia ei au proiectat o parte din propriile lor idealuri nu este dintre cele mai puțin importante. Se înțelege în aceste condiții importanța contextului familial ale cărui principale caracteristici le vom

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
părintele deprimat, în special mama, și bebelușul sau copilul mare. Diferitele studii raportate nu par a lua în considerare situația specifică a adolescentului în relația cu un părinte deprimat sau care a fost deprimat. Se înțelege în mod intuitiv că travaliul triplu de rupere a legăturii cu obiectul oedipian, de deidealizare a imaginii parentale și de elaborare a identificărilor va avea relații complexe cu imaginea unui părinte deprimat: relație de solicitudine cu un părinte perceput ca fragil, pe care adolescentul poate

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
FAMILIAL: ABORDĂRI PSIHOPATOLOGICE ȘI INTERACȚIUNI FAMILIALE După aceste precizări epidemiologice, să revenim la o analiză clinică. Din punct de vedere psihodinamic, este important să distingem diferitele simptomatologii clinice. În situația existenței unei „stări depresive”, părinții trebuie mai ales să respecte travaliul psihic normal al adolescentului, fără să-i blocheze aspectul evolutiv printr-o „criză parentală” care ar interfera și ar amplifica starea de proastă dispoziție, de plictiseală sau de așteptare a adolescentului. În schimb, în caz de „depresie” sau în patologia

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
așteptările părinților pot fi repartizate mai bine asupra copiilor ținând cont de povestea fiecăruia și de competențele lor individuale. Să semnalăm, în sfârșit, cazul adolescenților orfani de tată sau mamă, mai ales atunci când sunt de același sex cu părintele dispărut: travaliul de deidealizare parentală poate deveni imposibil, sau chiar poate să se transforme într-o idealizare mai accentuată. Adolescentul se consideră atunci mediocru, crede că nu se ridică la înălțimea aspirațiilor acestui părinte dispărut. Cazul Thomas este un exemplu în acest

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
metaforică a unei lupte împotriva dependenței de o imagine oedipiană „prea simbiotică” (cf. cazurile Denise și Cathérine; vezi de asemenea obiectul excitant, capitolul 6). ATITUDINI PARENTALE FAȚĂ DE DEPRESIA ADOLESCENTULUI Așa după cum vom vedea în capitolul 6, legătura dintre depresie și travaliul intra-psihic de separare își are originea în studiul posibilităților pe care le are adolescentul de a face deosebirea dintre reprezentările sale intra-psihice ale obiectului trebuinței, pe de o parte, și cele ale obiectului dorinței, pe de altă parte

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
trebuinței, pe de o parte, și cele ale obiectului dorinței, pe de altă parte, sau, cu alte cuvinte, dintre reprezentarea integrității sale narcisiace, pe de o parte, și reprezentările învestirilor sale obiectuale libidinale sau agresive, pe de altă parte. Acest travaliu intra-psihic se bazează pe realitatea externă în tripla sa temporalitate viitoare, actuală și trecută: așteptarea obiectului transformațional care, la fel ca o pană introdusă într-un orificiu, va păstra distanța dintre cele două reprezentări (trebuință-dorință, narcisism-obiect); prezența părinților care

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
a renunța la perfecțiunea iubirii oedipiene. Această așteptare se manifestă chiar prin această renunțare la o deschidere spre un viitor apropiat. Amintirea obiectului ce satisface narcisismul îi conferă adolescentului încrederea și securitatea de bază necesare pentru a proiecta planul unui travaliu de separare, mobilizând imaginile parentale pregenitale. Într-un caz sau altul, nu atât despre părinții ca atare este vorba ci mai degrabă despre reprezentările acestora în psihismul copilului lor. Este evident că numeroase depresii ale adolescentului pot fi explicate, cel

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
și de rolul lor în ce-l privește pe adolescent. Împreună cu Alain Braconnier, am descris „criza parentală” (Marcelli, Braconnier, 1980) asupra căreia nu vom reveni aici decât doar pentru a reaminti, pe scurt, că și părinții trebuie să înceapă acest travaliu de doliu și, poate mai mult chiar, de transformare psihică: - doliu în legătură cu rolul lor de părinte pe lângă copil, cu implicațiile privind protecția, acțiunile foarte concrete; - renunțarea de a constitui pentru adolescent obiectul idealizării așa cum erau în perioada copilăriei acestuia; - acceptarea

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
obiectul idealizării așa cum erau în perioada copilăriei acestuia; - acceptarea ca o altă persoană să ia locul acesta și să mobilizeze de acum înainte învestițiile de dragoste ale copilului lor, în timp ce ei înșiși sunt ținte ale învestițiilor agresive ale acestuia. Acest travaliu psihic parental este susceptibil de a intra în rezonanță cu dificultățile adolescentului, conducând la situații familiale rigide și la probleme de dezvoltare pentru adolescentul însuși. Problemele de dezvoltare conduc mai ușor la depresii narcisiace, lucru pe care l-am spus

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
califica drept „prevalent nevrotic”, legăturile de identificare sunt conflictuale și denunțate drept potențial patogene, câteodată de părintele însuși, ceea ce în mod subtil întărește legătura narcisiacă identitară și, în consecință, baza narcisiacă a adolescentului. Există în aceste forme de depresie un travaliu psihic care respectă nevoile developmentale ale adolescenței. În schimb, în depresiile cu prevalență narcisiacă, legătura identitară este cea care, în general, este atacată în primul rând prin constante descalificări fie ale unuia sau ale ambilor părinți față de adolescent, fie invers

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
lucru atât de necesar totuși lui Louis în acest debut al adolescenței. AMENINȚAREA UNEI LEGĂTURI PREA RECOMPENSATIVE Existența unei legături foarte intense și adesea prea recompensative între adolescent și unul dintre părinți poate constitui un obstacol major în desfășurarea acestui travaliu de „dezangajare”. Într-un anumit fel, adolescentul nu poate totuși să renunțe la dragostea parentală, indiferent că aceasta este oedipiană în mod direct sau indirect. În mod obișnuit, dinamica familială este caracterizată în această situație printr-un dezechilibru al cuplului

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
spune că este vorba despre familii foarte unite, care fac să trăiască și să funcționeze mitul „familiei perfecte” care oferă toate satisfacțiile. Nu este exclus ca această „familie perfectă” să genereze o afecțiune foarte puternică făcând cu atât mai dificil travaliul de separare. Chiar dacă intensitatea acestei afecțiuni intra-familiale este rezultatul unui ideal individual și/sau grupal constrângător, așa cum se întâmplă în familiile adoptive, sau a unei legi a supraeului familial destul de stricte, așa cum se întâmplă în unele cazuri, sau despre

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
generate de acestea pot reactualiza o suferință veche, datorată unei separări traumatice din copilăria mică. Astfel, regăsim uneori în copilăria adolescenților cu suferință depresivă povești despre separări „traumatice”, chiar dacă nu a fost întotdeauna vorba despre separări grave. În acest caz, travaliul psihic al adolescentului, confruntarea cu separarea intra-psihică și, mai ales, cu desprinderea de relația cu obiectul oedipian reactualizează amenințarea cu suferința trăită deja în copilărie și împiedică în parte dinamica „travaliului adolescenței”. Atunci când Denise nu acordă încredere unui tânăr

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
întotdeauna vorba despre separări grave. În acest caz, travaliul psihic al adolescentului, confruntarea cu separarea intra-psihică și, mai ales, cu desprinderea de relația cu obiectul oedipian reactualizează amenințarea cu suferința trăită deja în copilărie și împiedică în parte dinamica „travaliului adolescenței”. Atunci când Denise nu acordă încredere unui tânăr profesor, ea ne arată în realitate că nu se poate desprinde dintr-o relație cu un obiect paternal lângă care îi place să găsească susținere, reconfortare și instruire. Ea are nevoie de

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
Freud a comparat încă din 1915 starea de doliu la adult cu cea de melancolie. Anna Freud a realizat în 1958 o comparație între doliu și adolescență: „un oarecare doliu după obiectele din trecut este inevitabil”, declara ea vorbind despre travaliul psihologic cu care se confruntă orice adolescent. Dar această comparație va creea o confuzie durabilă în ceea ce privește abordările clinicienilor, făcând foarte dificilă distincția dintre ceea ce ar însemna depresia inevitabilă legată de adolescență și depresia-episod patologic. Dacă există depresie în toată perioada

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]