3,521 matches
-
laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea. — Asta-i bine. Știi ce? zise ea. Putem să nu facem asta? Se întoarse, iar ochii ei erau sticloși și umflați de plâns. — Sunt obosită și încerc să rămân trează și să mă concentrez și, în orice caz, nu e nevoie să mă mai prefac că-mi pasă de tine, nu? Ți-amintești? Așa-i, nu? — Tu ești cea care a mințit. Ce lucru copilăresc am putut să spun! — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nicicum. Am sentimentul că nu voi muri atât de curând cum mi s-a spus, totuși nici pe Jorge nu cred că am să-l întâlnesc... Deși pe Jorge aș vrea să-l întâlnesc, nu când somnambulizează, ci când este treaz, am un motiv care o să ți se pară bizar. Aș vrea să-l întreb care este numele lui de la mijloc. Care este semnificația "A"-ului de la mijlocul numelui său. Numai atât aș dori să-l întreb. Nădăjduiesc că totuși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi scrise, cele ce urmează. * * * S e înșela sau se afla într-o cameră fără ferestre cu o ușă de stejar cu vizetă îngustă cât să-ncapă o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz de-a binelea, scria pe asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl așteptați? Are un plan șopti misterios Ghiborț. Pentru Brăila spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai ostile ca de obicei. Sîntem cu toții responsabili de ce o să se întîmple de azi înainte, ridică din nou vocea simțind că e în pragul unei noi crize, în mod normal la ora asta eu ar fi trebuit să fiu ori treaz, gata de acțiune, ori rece, cu un glonț în cap. Liniștiți-vă dom’ Roja, zice Gulie, lăsați-mă să mor, nu înțelegeți? Cum mai pot eu să trăiesc cu rușinea asta în cîrcă? Curistule, cel puțin tu ar trebui să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întrebe nimic, în cel mai bun caz i-ar fi spus bună seara și s-ar fi întors pe partea cealaltă. Cu siguranță asta s-ar fi întîmplat, chiar dacă n-ar fi fost așa beat, chiar dac-ar fi fost treaz de-a binelea. în ultimul timp nu-l mai interesa nimic, trecuse în rezervă, se izolase în apartamentul său și rar mai putea fi văzut ieșind să ia aer. Consolare, resemnare, așa s-o fi numit, începu să se gîndească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca restul celor din jur. începe să chibzuiască din nou încotro s-o apuce dacă să o ia spre Bastion, Cazemată, Fortăreață, zona liberă de neocomunism, la ora asta însă or fi dormind cu toții, poate, poate Dendé să mai fie treaz citind pînă în zori, luînd notițe, conspectînd, Gulie însă trage la măsea în fiecare seară pînă uită de el, iar Tîrnăcop cade din picioare la ora zece, adoarme dus ca un prunc. Nu-i mai arde de nimic, la Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Noaptea a mai și dormit, dar numai În reprize mai mici de cinci minute și În cele mai neașteptate poziții. A dormit pe diverse obiecte, pe scaune, pe colțul mesei, cu capul În mâini, pe marginea patului, dar cât era treaz s-a gândit foarte intens la un singur lucru, pe care-l repeta mereu cu voce tare și cu intonații dintre cele mai diferite: Ce nume v-a purta Îngerașul nostru ? Ce declar eu la Primărie, secretarului, ce nume frumos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că au crescut știucile aman iar asta care a mușcat-o pe fata mea are cam nouă-zece chile! Am să-i spun lu’ Mircea lu’ Tacu să venim și să le prăbăluim oleacă! Într-o liniște deplină, cu toate simțurile treze, echipajul Înainta Încet. După cincișase pași, Ochenoaia făcea un semn subordonatelor, acestea se opreau la comandă precum soldații din Garda Națională, Mamaia intra cu capul În apă și cu mâna sa dreaptă căuta și apoi scotea, părând a nu se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poeziei, dar nu produce poezie. Textele sale arată ca poeziile lui Apollinaire și sună ca poeziile lui Ion Barbu, dar sunt lipsite de lirism. Le citești, dând eventual aprobator din cap, dar nu simți nici o emoție: „Nu conteaz’ / de e treaz / ochiul, și-nspre soare zbori, / sus să fie,-n oblic, ori... Cât ai stat să scrii la teme / nici gândit-ai a te teme / că te-or prinde în placente / meteori cu gaze lente / și-n cântările cu teme / ți-or
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
termeni poetizează Beatrice-Silvia Sorescu existența. Este un fard ieftin și strident, care nu îl poate impresiona decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc acum, la nunta ta, / Dar voi trimite-un înger să vegheze, / Ca stelele pe cer să fie treze / În clipa sfântă, când vei spune «da». / O să lipsesc acum, când ești mireasă; / Dar raza blând-a lunii te-o mbia, / Fii veselă, de-argint e nunta ta, / Nici o femeie nu e mai frumoasă! // Noiembrie a țesut din raze sfinte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te chemăm și pe tine. Vasile nu s-a îmbătat deloc. Era așa de excitat de perspective că alcoolul nu mai avea efect. Trist, deschide porțile și Maria aleargă la el, urmată de Codrin. Dar cum de ești așa de treaz? Păi, am discutat niște chestii care m-au zdruncinat. Știi că ăia pleacă în Spania? Și mergem și noi? Nu, pleacă fără femei. Și tu nu pleci tăticule, nu? Eu nu plec fără voi. Maria devine gînditoare. Primește neutru alunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum să țină mîna care (chițcăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un leu bucata la cooperativă), în stiva de grăunțe pregătite pentru moară, ochiul se întrista și îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incertă, oscilații între nimic și nimic, dorință și regrete deopotrivă, sub un portret ilegitim de sfânt. Dincolo, intimitatea ca un privilegiu. Pui limite unde te lasă inima și când te lasă: Dumnezeu, mai ales noaptea, nu vede bine. Dumnezeu cel treaz într-o singură icoană: ochi albaștri, codițe blonde, degete de lumină, în rest, o înșiruire de răspântii, o dilatare a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reușesc să-i înlătur obsesia oglinzii. S-a acoperit nebunul cu sticlă și vegetează ca o legumă în conserva partidului. Un poet spunea într-un vers: "Să nu-mi scoateți visul din ochi cu unghia". Mai precis, lăsați-mi persistența trează, nu s-a făcut timpul să fiu nebun. Ochiul trupului privește peste culmi, ochiul sufletului se caută în țărână, omul duplicitatea de a fi unul în unu și egoismul de a întregi părți inegale. Ochiul trupului absoarbe lumina sângelui; omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o voce, se urcă, se coboară în suflet, lent sau abrupt, o voce urlată sau o voce palidă. Memoria este vie, doctore, straturi suprapuse de memorie, straturi de amintiri precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident", spui asta, de parcă ai pune limită stânga pentru vise necoapte. "Gata, nebunilor!" așa te adresezi uneori, deși nu ai voie " Gata, aveți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se coboară în suflet, lent sau abrupt, o voce urlată sau o voce palidă. Memoria este vie, doctore, straturi suprapuse de memorie, straturi de amintiri precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident", spui asta, de parcă ai pune limită stânga pentru vise necoapte. "Gata, nebunilor!" așa te adresezi uneori, deși nu ai voie " Gata, aveți trei ani să vă resuscitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fereastră este beznă; în stradă, felinarele respiră a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
enigme invizibile, nu de contem plarea unor ciudățenii ce pîlpîie neîncetat sub pleoape, dacă aș fi fost Înclinat spre socotit, nu spre citit, poveștile bătrî nei, ca o muzică Îndepărtată, cel mult m-ar fi adormit. M-au ținut Însă treaz și păcat că unele dintre ele mi-au scăpat. Iar povestea cu care tot ea m-a ademenit departe de casa lui Geiger cînd Împlineam trei ani, trei luni, trei săptămîni și trei zile, n-am cum s-o mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]