3,565 matches
-
cele mai cunoscute patru cariere de jad din China. Prin urmare, trecătoarea a căpătat simbolicul nume de "Poarta jadului". Trecătoarea "Capul înclinat" este în ținutul Pianguan din provincia Shanxi. Numele mai neobișnuit se datorează faptului că partea de est a trecătorii este mai înaltă decât cea din vest, așa s-a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ostași ai statului Han au ajuns, pe o cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
într-un deșert? 299 Unde sunt vestigiile din Palatul Yuanmingyuan? 300 Misterul fosilelor de sinantrop 301 Misterul armatei de teracotă din Mausoleul împăratului Qin Shi Huang 303 Știați că Drumul mătăsii avea și un traseu maritim? 306 Poveștile numelor celebrelor trecători ale Marelui Zid Chinezesc 307 De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? 309 Numele chinezești 311 Cum a ajuns în Occident tehnica creșterii viermilor de mătase 312 Originea și evoluția caracterelor chinezești 314 Acele de os și podoabele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că și eu am fost Rahan, dar mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și stați liniștiți. Nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ridică și se plimbă în jurul mașinii, ținându-și capul ridicat peste privirile vizitatorilor de seară care plecau spre saloane. Privindu-l din mașina mea, parcată lângă a lui, îmi dădeam seama că acum Vaughan se dramatiza singur spre binele acelor trecători anonimi, păstrându-și poziția în lumina reflectorului ca și când ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil în toate mișcările sale impulsive și, într-un fel iritant, îmi monopoliza reacțiile față de el. Umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o femeie tânără într-un impermeabil de plastic radia o lumină cireșie în vreme ce traversa drumul. Mișcarea mașinii, atitudinea și geometria sa, suferiseră o pronunțată transformare, de parcă ar fi fost epurată de toate concrescențele familiar-sentimentale. Indicatoarele stradale dimprejur, fațadele magazinelor și trecătorii erau influențați de mișcarea mașinii; intensitatea luminii pe care o emiteau, reglată de trecerea vehiculului condus de mine. La semafor, m-am întors să mă uita la Catherine. Stătea cu o mână pe marginea geamului. Culoarea chipului și a brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și distruse cu lovituri de picioare farurile. Când am ajuns la locul accidentului de sub podul rutier, am avut impresia că vizitez, incognito, locul propriei mele morți. Nu departe de acolo, într-o mașină identică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți trecători la locul accidentului, invitându-i să părăsească zonele de joacă ale complexelor rezidențiale din Northolt, supermarketului deschise toată noaptea de pe marginea lui Western Avenue, coloanele de trafic care înaintau pe lângă podul rutier. Luminată de jos de lămpile cu arc, puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe partea cealaltă, piața cetății și magazine: o patiserie, un Panipat, un patinoar... - Alo, domnii, salut, îi salutai simpatic pe cei doi trecători. - Ah, bună ziua, zise tânărul scoțând la iveală un zâmbet cretin de sub fața bășită, plină de coșuri. Dumneavoastră trebuie să fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap o coroană de aur cât toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumina ochilor, că pentru tine nu-i soareee, e numai noapte lungăăăă, că pentru tine nu-i zi.... Doamneee, tare-i rău fărăăăă vedereeee”, se smiorcăie cerșetorul oficial de la colț, care are niște gheare încovoiate și o barbă smocăită. Un trecător îi lasă o mie de lei în palmă. „Ptiu, zgârciobul draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă o mână sub gulerul lălâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină. Lumea doarme încă, ferestrele sunt acoperite de obloane ghintuite, nu se zăresc trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă podul acela mare, străjuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al unui cîine, poate vreunul din copoii cu care Basarab Cantacuzino străbătea Calea Victoriei, ținîndu-l aproape numai cu un cuvînt, o șoaptă anume, atunci cînd se ducea pe jos la vînătoâre în pădurea dinspre Tîncăbești. Nu lua în seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bucătarul Asasin, din minunatul lui set de cuțite de dezosat, satâre, cuțite de tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători, dar această viață e, spunea domnul Whittier. Doar nu te aștepți să vizitezi un parc de distracții și să rămâi acolo pe vecie. Nu, suntem doar în vizită, și domnul Whittier o știe. Și ne naștem aici ca să suferim. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită, aglomerația sufocantă, agitația, zgomotul, aerul, toate i-au făcut rău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plase rupte. Așa arăta peisajul cu care se obișnuise. În Pasar baru tocmai se aprindeau luminile. Se auzea peste tot zumzetul generatoarelor portabile, iar becurile Înșirate unul după altul se aprindeau dintr-odată și Își aruncau lumina crudă pe fețele trecătorilor. Încă nu era prea multă lume, așa că au făcut câțiva pași până să se hotărască să se așeze la o masă. — Ce ți-ar plăcea să mănânci? Întrebă Margaret. — Orice. Alege ce vrei! știa că o să zică asta și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui mozaic de preț, curba lui lină era cu neputință de confundat, ori fusese Închipuirea ei care căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-aveau să dureze. Ce se-ntâmplă de data asta? a Întrebat ea cu bluza la gură. Conducătorul becak-ului a râs: — Cred că vor să recucerească centrala telefonică. Numai că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
devreme, Însă rostea vorbele mai tăios, mai distrat, parcă nu mai voia să discute. Poate că obosise și el. Într-un târziu, au ajuns Într-o piață cu sens giratoriu În jurul unei fântâni perfect circulare, atât de vaste, Încât chipurile trecătorilor de pe partea opusă nu puteau fi distinse. În centrul fântânii erau arteziene din mijlocul cărora se Înălța vertiginos o enormă coloană care susținea un grup statuar reprezentând un băiat și o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să consulte ministerul sănătății, să meargă și la alți doctori, dar când, că mereu se ivește câte ceva să-l facă să amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]