85,443 matches
-
pe undeva și o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de doi literați, de doi romancieri. În
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de doi literați, de doi romancieri. În cazul lui Lovinescu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de doi literați, de doi romancieri. În cazul lui Lovinescu un romancier, pot spune ratat
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
moartea prin păcat și, datorită Întrupării Fiului lui Dumnezeu, renașterea sa întru lumina dumnezeiască. Acesta este procesul pe care trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Liviu Dănceanu Dacă pentru muzica savantă (și nu numai) spațiul desemnează mișcarea, desfătarea sau suferința, timpul înregistrează cu precădere (pe)trecerea întru moarte, fenomenul sonor cult scontînd deopotrivă pe spațiu și pe timp, pe luptă și (pe)trecere. Numai că cel care se încrede cu naivitate în timp, riscă să fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Liviu Dănceanu Dacă pentru muzica savantă (și nu numai) spațiul desemnează mișcarea, desfătarea sau suferința, timpul înregistrează cu precădere (pe)trecerea întru moarte, fenomenul sonor cult scontînd deopotrivă pe spațiu și pe timp, pe luptă și (pe)trecere. Numai că cel care se încrede cu naivitate în timp, riscă să fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să devină veche odată cu scurgerea anilor, iar percepția conform căreia cît de departe este ceea ce a fost și
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
pe de o parte s-a dus muzica de ieri cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea cîndva Igor Stravinski, suntem supuși trecerii timpului, categoriilor de viitor și trecut, fără a reuși să realizăm într-adevăr prezentul. Să facem deci să se oprească timpul, să stabilim o ordine între lucruri și înainte de toate o ordine între om și timp". Ei bine, timpul este
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
că, prin absurd, li s-ar interzice foștilor activiști și securiști să rămână departe de viața publică. Păi, la banii acumulați, la relațiile stabilite și restabilite, la conturile din străinătate, la afacerile derulate după legile-standard ale economiei sălbatice de piață trecerea pe margine ar avea efectul înțepăturii unui purece în carapacea broaștei țestoase. Paradoxal, o lege a lustrației ar risca, la nivelul anului 2005, să ia înfățișarea unei nedorite, dar cu atât mai eficiente, diversiuni. Efectele în plan practic ar fi
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
Rosetti și cu familia sa: "Și totuși o imensă discreție față de întâmplările, mai ales neplăcute, nu totdeauna restrictivă la persoane, caracteriza întreaga familie Rosetti". Despre Andriana Fianu însăși nu avem până acum o cunoaștere cât de cât completă, deși la trecerea ei în eterntiate două pagini din România literară sunt definitorii pentru cunoașterea sa. Au lipsit îndeosebi datele ei absolute, informațiile biografice esențiale. De aceea, într-o dimineață de octombrie, în 2004, am avut o lungă convorbire pe această temă, cu
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
trăiau printre noi, într-un fel, ne erau contemporani. Oameni care-i cunoscuseră ne vorbeau despre ei cu mândrie. Romancierul era cunoscut nu numai la Măgura, ci și la Ilva Mare, la Nepos (Vărarea) și mai ales la Prislop, unde trecerea lui lăsase urme. Rebreanu trăia și prin eroii săi din Ion, unii supraviețuindu-i în carne și oase. în ce mă privește, amândoi au devenit, în fond, mentorii mei. Marea vorbă a lui Rebreanu - "Viața omului numai atunci este prețioasă
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Mihnea Moroianu Un nume bucurându-se de o certă notorietate în România, dar din motive mai degrabă de conjunctură. (Cele câteva pagini din Analiza Spectrală a Europei, în care, după ce, în trecere, ni se nega "forța interioară" care ne-ar fi putut asimila complet cu rușii, ni se certifica drept consolare calitatea de posibili protagoniști ai unei viitoare renașteri a spiritului bizantin, teză adoptată cu explicabil entuziasm de adepții autohtoni ai ortodoxismului
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
n roll nu vom găsi în versurile ei. Doar o poezie egală cu sine a unei fete căreia îi vin bine și rochița cu dantelă și volănașe și rochia crăpată și cu decolteu "bine conturat". Nu e vorba de o "trecere" dureroasă de la copilărie la adolescență și de la adolescență mai departe, dar de o pendulare nici măcar nehotărâtă între două vârste, între chestiuni care fie nu s-au lămurit pe de-a-ntregul, fie abia acum încep să neliniștească. Două cărți vin imediat
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
mult timp." (Ce vreau să aud de la tine) Câteva poeme (puține) sau doar câteva versuri surprind și momentul în care este posibilă privirea în ambele părți ale vârstei și nu e deloc surprinzător că poemul emblematic pentru această stare a "trecerii" - cel mai scurt și unul dintre cele mai delicate ale cărții - se intitulează Patul: "Patul meu gândește prea mult/ de când nu mai sunt fetița care face baloane de hârtie./ Mi-e un junghi în propria carne." Una peste alta, este
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
AMINTEȘTE-}I! Străbat un culoar, nu foarte lung, prin întuneric. Accesul către scenă. Prin holuri și culise. Un traseu nu foarte cunoscut spectatorilor. Intru într-un spațiu dreptunghiular, bine luminat. O sală cu un tapet somptuos, galben-auriu, ușor patinat de trecerea timpului. Scaune pe toate laturile. Scaune stil, cuminți, care își așteaptă posesorii. Privesc numărul lipit pe al meu. Un număr lung, format din multe cifre... deținuții sosiți de curînd în lagăr. Îl privesc, dar nu vreau să-l țin minte
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
îngust. Nu-ți fie frică să treci peste el" , spune unul din cîntecele interpretate în ivrit. "Mi-e frică de suferință, nu de moarte", spune, în spectacol, Levi. Aș vrea să mă ridic și să-i șoptesc: "și mie..." Urmăresc trecerea lui peste podul îngust. nu se mai poate scrie poezie. Ba da. Dar altfel. Acest spectacol se naște firesc din Experimentul Iov, pus de Mihai Măniuțiu acum ceva vreme la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Unde protagonist era tot Marian
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Are oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
importante, necunoscute (unde era vorba și de România) și... atît! În Anglia, afară de un "critic interesan" la Norwich, și de profesori precum Trevor Eaton (Cambridge) și Denis Deletant (la care se pot adăuga doi colaboratori ai BBC-ului, secția românească), trecerea lui Adrian Marino, în ciuda propriilor sale notații - poate prea autolaudative - rămîne la nivelul unor relații politicoase, convenționale, deferente, așa cum sînt în general convorbirile dintre editorii de reviste internaționale. În schimb, în Franța, nici atît! Autorul menționează numai cîteva întîlniri călduroase
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
moartea prin păcat și, datorită Întrupării Fiului lui Dumnezeu, renașterea sa întru lumina dumnezeiască. Acesta este procesul pe care trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
recunoscător, deoarece prilejurile de distracție erau rare în capitală. Pentru a fi sigură de succesul acțiunii sale, țarina urma cortegiul într-o trăsură descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal alb cu hamuri de piele roșie, zburda alături de ea. La trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele scumpe, să vază cum e... Sau (dacă e vorba de un valet lucrând în câmpul literelor)... răstoarnă oala de noapte a stăpânului drept în capul nesuferitului, în trecere, cu o decizie a lui, slugarnică, strict personală, cu toate că ceilalți doi sunt, în fond, buni amici.
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri), ele au o rezonanță specială
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
într-un prolog, concret, palpabil, la spectacolul cu Medeea al lui Tompa Gabor, pe care aveam să-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor care a prizat bine cu locul, cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
e mai lungă, o ducem și o arătăm spectaculos, dramatic, și facem prea puțină strigare de luminosul vieții, de întîlnirile minunate, de oameni, de prietenii, de locuri, de bucuria unor clipe, de imagini sau de cuvinte care definesc, discret, miracolul trecerii pe acest pămînt. La urma-urmelor, este, probabil, și averea emoțională cea mai importantă cu care pășim dincolo și de care ar fi firesc să ne îngrijim cu smerenie și constanță. Mă gîndeam, în vremea din urmă, că dincolo de lamentațiile firești
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
odihnit, ale lui Antipa clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă, liniștitoare, te așezi în fotoliul Baroni. Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări, trecerea întunericului spre lumină. Frigul spre căldură, adâncul spre înalt. Să fii întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]