894 matches
-
și pești din năvoade cerești, erau, în același timp, trădători de Cer și lumina, rătăciți prin labirinturile minților otrăvite de dragoste de sine, pierduți cu tot ceea ce poate fi pierdut... În acea noapte din Betleem, cănd luna își revarsă razele tremurânde peste cuprinsul sclipitor, de iarnă, Dumnezeu plângea dintr-un ochi și râdea de bucurie din celălalt. Bucuria Lui, reverberata prin plămânii fragezi ai Pruncului, era viața veșnică ce în curând va curge din rănile Lui. Viața în plinătatea ei trebuia
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac o rază-n fire de lumină, Regizez trecutu-n episoade noi. Adormind durerea ce va fi să vină, Vreau să-mpart prezentul iar la amândoi! Referință
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un răi la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire Spre un unic Dumnezeu, ce expiră încântare Văzând lumea în mișcare! Citește mai mult M-am așezat subtil într-un colț de raiSă nu-mi fac simțită prezențaPoate doar reverențaInspirând profund
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
afli că rămâne mai multă muzică nescrisă...!’’ -maestro Eugen Doga -“All the beauty and attractiveness of the world around us in aesthetic sense is a mystery, and only by comprehending it you feel infinity.” - compozitorul Eugen Doga Nota ce începe tremurândă, întocmai că e muzica plăpândă, ce alunecă și se strânge în suflet revelândă, ca sunetul făcut duios printr-un compozit drăgăstos, ce nu e nici muieros, ci dătător de pace, totul poate să împace, de întâlnește o ureche deschisă și
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
-mă în aer. - Mulțumesc, să știi că și eu am un cadou pentru tine, ceva modest, ai să vezi când intrăm, am ținut morțiș să comentez. - Nu contează, Natalia, tu ești comoara mea! m-a asigurat Ovidiu cu o voce tremurândă de emoție. Între timp, am urcat în apartament, eu cu brățara în mână, iar Ovidiu încărcat de sacoșe pline cu mâncare, de la ai lui. - Am venit direct la tine iubire, a ținut să-mi spună când am ajuns în hol
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și arcuite. „S-a întâmplat ceva?” „Vreau să mă îmbrac azi cu tricoul de la doamna
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
adus alinare și m-am ridicat de pe pardoseala rece, cu o jumătate de cer mai ușoară. O atingere aproape eterică m-a trezit din rătăcirile mele. Lângă mine stătea un bărbat pe jumătate invalid, privindu-mă cu compasiune. În mâinile tremurânde strângea o icoană minusculă ce reprezenta o Madonă sfioasă, al cărei surâs serafic îmi făcu inima să tresară. Mi-o dărui cu emfază, asigurându-mă că acolo sus toate s-au rânduit. Am primit darul acela ca pe o eliberare
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul îl destramă-n lacrima somnoroasă-a dimineții Și ochii se deschid senini în splendoarea vieții. Referință Bibliografică: NOAPTEA DIN VIS... / Mariana Stoica : Confluențe Literare
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
verdeață. Pescarii așezați pe panta pietroasă, care așteptau să se agațe vreun pește de cârligele undițelor fumau liniștiți. Câteva bărci cu motor se vedeau în larg, agitând și transformând apa din jurul lor în aripi ce cădeau după ce treceau, lăsând dâre tremurânde. Blocul turn de pe partea stângă se înălța semeț spre cer. Trecuse ceva timp de când nu mai ieșise la plimbare. Se simțea abandonat. Dar azităzi își pusese în gând să nu se mai gândească la singurătatea care îl apăsa, datorită handicapului
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dimineți de februarie A poposit pe geana dimineții, Un februarie ce își sărută-antalgic Prezentul cer,ce stă-n vitraliul său nostalgic Pe amintiri se -așează lungi reflexii. Pendule reci și tremurânde-n ger Mă prind într-un tablou,o pensulă și-o muză! Doar eu și iarna rătăcind în alb pe-o pânză, Un pictor trist ce mă luase prizonier! Rezeamă pașii atunci când trec poteci Pe vise-n van ce au
DIMINEȚI DE FEBRUARIE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378757_a_380086]
-
o mână gâtul... A urmat un sărut complet și profund care m-a uluit... I-am simțit vârful limbii căutându-l pe-al meu, buzele ei lacome îmbrățișându-mi gura, senzații deosebite mă străbăteau prin tot corpul, iar mâinile noastre tremurânde se căutau și se împreunau neîncetat. Am trecut și eu la atac, fără să mă desprind din sărutul ei, strecurându-mi limba printre dinții ei perfect sculptați, ascuțiți și puternici, dar lăsând-o și pe ea să continue explorarea cerului
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
Doar ei stau. Și nu pot să se ridice de pe banca. Stau acolo că două stânci prea roase de ape și ploi, înfipte de Dumnezeu în calea uitării : MoșToader Baci și Vasile a lu’ Don. Din buzunarul hainei, cu mâna tremurânda, omul pădurii scoate un jurnal pentru a-i citi lui nea Vasile știrea care l-a împietrit. „ În România se taie 3 hectare de pădure pe oră. Suprafață forestiera dispărută în 2010-2011 a fost de 280000 ha.Studiul Greenpeace arată
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
într-un dulce vîrtej.Aerul începutului de vară era călduț.Toate păsările pămîntului s-au luat la întrecere în Movilenii Iașului. Ștefan era fericit. O fericire primită de la cerul albastru și poposită mai apoi în ochii mamei și în barba tremurîndă a tatălui pentru a patrunde -cum oare ?- definitiv în sufletul lui. Glasul preotului rasuna clar...Ochii lui privesc peste creștinii adunați în fața lui , primind de la fiecare o parte din rugăciunile lor spre a le trimite Divinității. -Iubiți Credincioși, Mă bucur
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
mura...). În fața încăpățânării de care face dovada Corrado, Gulnara ia brusc o altă decizie și pleacă. Corrado rămâne din nou singur în timp ce o furtună cumplită se dezlănțuie. În van se roaga Corrado că trăznetele să lovească fortăreața. Gulnara, palida și tremurânda, revine după ce furtună se potolește și îi aduce lui Corrado vestea că ea l-a ucis pe Seid cu pumnalul pe care Corrado îl refuzase anterior. Aflând vestea, Corrado se hotărăște în sfârșit să fugă din închisoare și aceasta numai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele tremurânde, am întâlnit privirea surorii mele. Inconștient, am ghicit că ea și cu mine eram foarte vulnerabili. Cu doi ani mai mare, sora mea urma să împlinească cincisprezece ani și deci nu avea încă nici un atu de tânără femeie, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
același timp. Soarele sub a cărui lumină se zvârcolesc pământurile pe care ziua cu lucrările sale dă loc nopței cu crimele sale - soarele, el stă neclintit și privește cu același ochi drept peste câmpul plin de cadavre ce-și înalță tremurânzii lor aburi impestați și peste câmpia înecată-n flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în valuri tremurânde... Acum pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată se scutură în vânt... Ce face de nu vine? Ci vino mai curînd!... Pe-a valurilor fugă el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis, ce-mi zice ÎN van eu samă-mi cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa? Ce vine? Ce să fie? De ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
circumstanțe normale. Dar noaptea aceea ieșea din tiparele obișnuitelor revelații pe care Dumnezeu le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu era o oglindă, ci altceva, un material vechi, asemănător cu plasticul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întîmplă, al treilea bărbat zăcea la pământ privindu-și îngrozit genunchii sfărâmați de loviturile lui Rim. ― De ce m-ați atacat? mugi spionul. ― Alarik, Alarik a fost. El ne-a convins să venim. ― Și cine e Alarik? Bărbatul întinse o mână tremurândă spre corpul descăpățî-nat al primului agresor. Mintea lui Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clar că înșiruirea aceea de cuvinte nu are nici un sens pentru el. N'Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa arată! strigă Villerte. Chiar și literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-i trezim și pe ceilalți. Trebuia să îl infectez numai pe el. Altfel... Daca eu nu o să pot... dacă voi o să rămâneți, să vă închinați lui și să îi spuneți că l-am slujit... Maria puse mâna pe buzele tremurânde ale bătrânului. - O să-ți revii, Rade, nu-ți fa griji. O să-ți revii și o să te închini tu însuți, vei pleca genunchiul în pământ și îi vei mărturisi că l-ai ferit după puterile tale pe Dumnezeu să-și întîlnească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]