908 matches
-
era cel mai antipatic mi-a aruncat genul de privire „Cine mă-ta te crezi?“ și am auzit termenul „pulache“ - dar nu sunt sigur în legătură cu cine. Fețele lor dure-destinse aproape fără urmă de coșuri, tunsorile moderne gen perie, mâinile ușor tremurânde din cauza medicației, atitudinea incertă a unui față de altul - toate au dus la un sigur rezultat pentru mine: n-aveam încredere în nici unul. Apoi, din senin, grupul s-a destrămat. Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care locuia ; a transcris-o și, cu cele trei pagini de dialoguri, s-a dus la profesorul său, regizorul Ioan Cărmăzan. Exact așa și sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
subînțelese în metoda lui ; metoda însăși ne spune că e cea mai în măsură să ne spună adevărul. Dar nu e mai bună cu unele adevăruri decît cu altele ? De exemplu, poți capta fericirea pe peliculă atunci cînd camera ta tremurîndă sau, dimpotrivă, statică, îl învață pe spectator să fie în permanență suspicios și încordat ? Cît despre ideea că cinemaul își împlinește propria natură renunțînd la majoritatea resurselor lui spectaculare, pe motiv că nu-i sînt specifice, dacă nu-i așa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
exactitate vârsta Marelui Tenor. Zvonul acceptat în unanimitate garanta o sută douăzeci bătuți pe muchie. Luminile candelabrului s-au stins, iar Marele Tenor și-a făcut apariția dintr-o trapă a scenei. Stătea în picioare, iar brațele lui subțiri și tremurânde se sprijineau de un cadru de metal. Timp de cinci minute a fost o liniște adâncă. Apoi Marele Tenor și-a deschis ușor buzele ridate ca hârtia de pergament și un si bemol pur a ieșit din gâtlejul lui. Un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că murise și biata doamnă S., acum câteva luni: Am făcut o colectă și pentru înmormântarea ei, dar n-am vrut să vin la dumneavoastră... Doamna S. fuma mult. Cum ieșea în stradă, își aprindea o țigară, cu mâinile ei tremurânde. Bărbatul ei e spitalizat undeva în Bretania. Băiatul e plasat într-un spital psihiatric." Ea își aduce aminte de un tânăr vioi și simpatic, care, brusc, a început să se îngrașe. Nu mai dădea bună ziua, nu mai vorbea cu nimeni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în care am devenit guvernator, domnul Decebal Urdea, de la care am preluat conducerea Băncii Naționale, m-a rugat să avem o discuție între patru ochi. A încuiat cabinetul cu cheia, s-a dus la fișet și a scos cu mână tremurândă dosarul cu documente originale privind tezaurul trimis la Moscova și mi-a spus cu o voce foarte gravă: „Din 1922, acest dosar se dă din mână în mână, de la guvernator la guvernator, ca un talisman cu jurământ că fiecare guvernator
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se face vers119. Melancolia e o noapte a sufletului 120. Un îndrăgostit cuprins de melancolie vorbește încet pentru că descoperă o plăcere în a-și desfășura gândul 121 spune Stendhal. Și[-s] cu neguri îmbrăcate/ Lac, dumbravă și pădure./ Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure.// Lumea-n rouă e scăldată,/ Lucioli pe lacuri sboară./ Luna umbrei, umbra lunei/ Se amestec, se-nfășoară122. În Literatură și senzație, Jean-Pierre Richard surprinde starea de melancolie în chiar rotundul miezului său, dezvăluind-o din interior: Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni. (Dacă nu din politețe, măcar din bun-simț trebuia să schițeze un gest de salut.) Directorul s-a schimbat la față, și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur și i-a făcut un semn discret secretarului literar, să tacă. De fapt, am aflat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la recepție că ești aici... Mă apropii de ea și-o prind de braț: Fiți calmă! Trebuia să las buletinul la recepție. Le spunem că am uitat. Răspundeți la telefon... Cristina lasă țigara în scrumieră și ia receptorul, cu mîna tremurîndă. Da, vă rog... Alo, tovarășa ingineră Dumitriu? se aude în receptor o voce gravă de femeie. Da, răspunde doamna Cristina. Bună ziua! Sînt Roman Brîndușa, inginera-șefă a combinatului... Aaa... tu..., surîde Cristina, trăgîndu-și sufletul. Ce s-a întîmplat? o întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stomacul în gât, însă extrem de fericit în urma experienței avute. Doamna Geta - am văzut-o cu coada ochiului, pe măsură ce mă îndepărtam de ușa librăriei - m-a privit prin geam. Lung. Cu amândoi ochii. Poate că data viitoare va prinde cu mâinile tremurânde receptorul telefonului și va suna la 112, în vreme ce un șuvoi de sânge îi va curge din ochi - stângul, dreptul?, nu m-am decis, atunci când treci la astfel de acțiuni trebuie să analizezi bine fiecare mișcare, dar am timp până atunci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și îi zbură din mână, aterizând sub roțile unui auto mobil, înainte chiar ca ea să-și dea seama. își acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plumb cugetările mele... Mai întoarce șepte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvârșită. Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om. Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ploaia vâjia bătând în ferestrele casei, focul se făcuse zgură-n sobă, lumânarea ardea palidă a stinse - și mie mi se părea că aud șoptirea acelor moși bătrâni cari, pe când eram mic, îmi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-mă în tremurândele lor brațe, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea copilă în care muzică și poezie păreau a se fi-ntrupat pentru ca să formeze un înger palid, priveam și, deschizând mașinalminte albumul, pierdut în oceanul înstelat a notelor sublime, mâna mea zbura tremurândă, înnodînd fire negre pe un câmp alb, asemenea unei gândiri cernite ce se strecoară prin toată pagina unei viețe fericite. Ce-am scris... iată: Ca o floare e viața... ca o floare trece. Când ea stă încă în înnouratele și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima lui. Din ce [în ce] mintea i se ilumina... i se părea că lada de creieri * este o sală frumoasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mâna lui acel picior gol, neted, mic... el îl apropie de gură... {EminescuOpVII 266} - Mă iubești tu, Cezara? zise el încet. - Nici pin gând nu mi-a trecut... Aide, dispruțuitorul femeilor... Și bucată cu bucată el îi luă hainele... Până ce, tremurândă, ea rămase goală, reflectată de oglinda cabinei... Ochii lui se primblauși cuprindeau cu sete acel corp de marmură, ar fi voit s-o prindă-n brațe... dar o mișcare rece a mînilor ei îl opri. - Sunt demonul amorului, nebunule! De ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul în dezordine care cădea în lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri și parte pe sânii care-i oprea și-i înfoia în căderea lor. {EminescuOpVII 326} AMALIA 2255 Amorul lui cel dentîi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un lichid maroniu despre care fabricantul afirma că este vestitul rom "Șoricelu". Probabil un soi de avertisment subliminal la ulcerele viitoare de care se vor bucura consumatorii acestei elevate licori. Nici nu-i plecase bine schimbul, când Petrică, cu mâini tremurânde, deșurubă dopul primei sticle și trase un gât zdravăn. După un minut, bâțâiala mâinilor se diminuă remarcabil și, după ce aruncase în jur câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curățat, dar nu pentru mult timp, fiindcă văzu un om vomitând o pastă portocalie într-o gură de canal. Altul se certa cu vântul, iar la colțul dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit un preț mai bun pe năframă decât pe sine însăși. Studenții, care se îmbulzeau în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl înfuriau nespus pe Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă cu pahare umplute vârf. În clipele acelea nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vizitat Ravelstein la țară. Liniștita Nouă Anglie contemplată prin cadrele lungi, Înguste ale ferestrelor - lumina soarelui, verdele, straturile de maci portocalii alături de bujorii roșii și albi. Ravelstein privea printre crăpăturile storurilor (separând și lărgind spațiul dintre lamele, cu degetele lui tremurânde) și vedea pomii În floare - era tocmai vremea când Înfloriseră și azaleele - și găsea că totul e foarte frumos, dar drama naturii era lipsită de interes real. Nu suferea comparație cu drama umană. M‑a Întrebat: - Nevastă‑ta e Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să se uite în oglindă. Își strânse părul, cu mâini tremurânde. Nu-și dorea decât să se prăbușească și să moară, să scape de rușinea de-a ieși de-acolo, de-a se întoarce la viață. El o aștepta așezat pe marginea patului. Nu-și putea înfrâna gândul că ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deja de câțiva ani, am fost diagnosticat cu sindrom obsesiv-com- pulsiv și manie. Dumnezeu a decis să continui chinul tatălui meu pe pământ. Își scoase un pachet de țigări Dunhill din care smulse o țigară și o aprinse cu mâna tremurândă. — DĂ-i naibii cu hotelul lor Împuțit ! oricum vor mult prea mulți bani față de cât face. Fumă cu sete jumătate de țigară, ținând ochii Închiși. BĂrbia și buza de jos Îi tremurau, era pe punctul de a izbucni În plâns
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie ca niște struguri din care țâșnește un vin înmiresmat. Jocuri
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]