880 matches
-
acum, în adân cul de purpură al trupului ei, un pa chețel de foițe embrio nare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună. Lacrimile îi șiroiau pe toată fața. „Vino!“, îi strigă isteric, descheindu-și bluza cu degete tremurătoare. „Ce-mi pasă de el? Cine e el ca să-mi pese?“ Victor se ridică și se-ndreptă către ușă, fără să mai vadă cum Ingrid se prăbușește, cu sânii goi, pe pat, cum mușcă perna um plând-o de salivă, cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark, ar fi început să creadă teoriile lui despre ea. Ea și Daniel ieșiseră la picnic lângă zonele umede, nisipoase, aflate la sud-vest de oraș. Ea se aplecă și-și acoperi fața tremurătoare. —O, Doamne. Ce m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș vrea să pot face ceva. Îi oferi batista lui - ultimul bărbat din America de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a mișcat. Acul a sărit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un punct din celălalt colț al camerei. Tresări, ridicându-și brațul și arătând cu degetul lui tremurător. Se ridică nesigur și se duse la computer. Lovi de mai multe ori monitorul cu unghia arătătorului. Nu mi-a trecut prin cap. Pur și simplu nu m-am prins... Crezi că e posibil ca ultimele câteva luni din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-am nici o șansă reală să concurez cu așa ceva, nu? Într-un sfârșit, se ridică și o îmbrățișă, trăgându-i capul tremurător la pieptul lui. — Concursul s-a terminat. Nu-i nici o întrecere. Tu știi... totul despre mine. Despre povestea mea. — Dar nu și toate misterele tale. N-am nevoie de mister, pretinse el. Misterul și iubirea n-au cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e? mormăi Mark, după care strigă: Intră. Tot timpul e deschis. Fură-mi și pielea de pe mine. Ce mai contează? O siluetă tremurătoare păși înăuntru - femeia aceea pe care Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Închipuiseră În copilărie, altfel decît În cărțile lui Walter Scott și William Gillmore Sims. Au văzut că groapa nu era nici clară, nici mică și nici În frontul principal, iar cîmpia nu era verde, nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți, și un oraș strălucitor. Curînd, curînd, curînd! Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes, acești tineri aprigi și entuziaști, care au așteptat acolo, așa cum am așteptat și noi, pe străduța tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul paroh: «Poate și dumneavoastră voiați să spuneți vreun psalm...», spuse el. Din cauza atitudinii distante din partea celor prezenți, bătrânul preot acceptă și cu voce tremurătoare începu să recite: «Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic...». Pe neașteptate, în sală s-a făcut o tăcere absolută, fețele au devenit serioase, câte-o lacrimă străluci, involuntar, în ochii celor prezenți. Bătrânul preot termină de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fost în junețea dumisale în America. Tare m-am bleojdit la el, tare l-am scrutat neîncrezător când mi-a transpus în narațiune, în diegesis și mimesis, cum anume a fost să fie el în America de peste ocean. Cu mână tremurătoare i-am turnat în păhăruțul cel mititel țuică de prună ca să-mi povestească despre valurile de prin ocean, și cum anume erau ele cât dealurile care sfârșesc în pusta Aradului dinspre podgorie, pe centura Radna, Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa că va fugi acum? Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu un gest, dar nu-i spuse că Discipolul anulase victoria de care pomenea. Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pare că misteriosu’ ți-a luat locul de favorit la curte, Toal. Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să-și ia brațul de pe umerii tremurători ai lui Nan, Toal rînji și spuse: — Taci, Frankie. Tu ești bufonul, și așa vei rămîne. Nu băga în seamă ce spune ea, i se adresă lui Lanark pe un ton de scuză. Rima își luă geanta de pe scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i se păru că luna țipă la el. Era o sirenă. Vaierele sale treceau straniu peste acoperișuri, părînd că se năpusetesc amenințătoare peste el, singura ființă vie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bună nici pentru om și nici pentru fiară. Triumful sosirii se risipi. Se așeză la marginea sălii de dans, rînjind nefericit spre cuplurile carnavalului, care treceau frecîndu-se de genunchii lui; ochii lui absorbeau imagini de coapse și șolduri, de sîni tremurători, gîturi și priviri. Molly Tierney, îmbrăcată ca o dansatoare orientală, se învîrtea plină de voioșie în brațele unui arab în costum alb, care era McAlpin, și-l salută pe Thaw cu arătătorul ridicat. Deodată, două fete îl salutară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu piciorul în ușă. Ca și cum ar fi dat cu piciorul într-o stîncă. — Eu am alunecat peste linia galbenă, nu tu, zise el. Se răsuciră și o luară de la capăt. Nu se depărtaseră prea mult, cînd auziră un sunet ciudat, tremurător, pe care Lanark părea să-l recunoască. — Cineva plînge, spuse Rima. El își scoase lanterna din buzunar și lumină în față, iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuprinse de spaimă. Și apoi, în punctul culminant al terorii, ce vă pătrunde sînt doar eu, gol-goluț... ah! Ar trebui să fiți în...cîntate. Atunci. Pămîntul și temliile se topiră iar el se aruncă, mușcă, grohăi și apucă printre cărnuri tremurătoare care scînceau; era ca un porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iubește neînchipuit de mult, încă dinainte de a ne fi întâlnit; venise iarna, o iarnă grea, cu viscole și cu troiene de zăpadă, pământul și crengile uscate din scorbură foșneau stins, apa din groapă abia dacă se înfiora când ne apropiam tremurătoarele buze de suprafața ei, numai din când în când se auzea pe afară, din lume, câte un urlet, pesemne viscolul, și așa mai departe, atunci tresăream și strigam : „Cine e acolo ?“ și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist. Odată cu venirea lui apăruse un blocaj, din ce în ce mai sever. Exprimându-l cam brutal și admițând câteva excepții, l-aș putea defini ca pe un divorț între conștiența și existența mea faptică. Dezacordul acestor două planuri se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-a păcălit? Știa că va fugi acum? Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]