622 matches
-
o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și suspină În palme; umerii i se cutremurau făcînd rama patului să tresalte. Domnul Mundy nu Încercă să-l oprească; nu se apropie de el, nu-i puse brațul pe umeri, nu făcu nici un gest de genul ăsta. Pur și simplu, rămase În picioare și așteptă ca lacrimile cele mai amare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că ți-a putut trece prin cap că aș avea o aventură cu Dan! O, scumpo! O, Ellie! Doamne, am crezut că o să mi se facă rău. Mă las În scaun și-mi duc o mînă la pieptul care-mi tresaltă. — Am avut impresia că ești pe cale să-mi tragi o palmă, zice Lisa. Mi-a trecut prin minte. Mă uit la ea, din nou cu o expresie serioasă Întipărită pe chip. — Te cred, dar juri pe viața ta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui adânci și cu sălciile bătrâne, pletoase ce-l înconjoară, el te cheamă parcă să-i afli tainele, să pătrunzi cât mai adânc în apele lui. Și atunci când soarele își pierde înflăcărarea-i aurie, scăpătând spre asfințit, cui nu-i tresaltă inima când vede lacul mângâindu-se cu ultimele raze de lumină ale zilei?! Am început astfel să mă plimb pe lângă misterioasa baltă, să-i privesc apele purpurii. Fiorul amurgului îmi pătrundea parcă până la inimă, trezindu-mi un simțământ de teamă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre oameni sau în mijlocul firii, bucurîndu-se de fiece clipă a vieții. Acuma era dornic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu știu de ce... toate, toate trenurile, toată ziua... Pe fereastra dinspre grădină bătea soarele din asfințit. O fâșie de aur tremura pieziș, peste masă, pe podeaua gălbuie, până aproape de ușă, despărțind pe Ilona de Apostol ca o punte fermecată. Fericirea tresăltă în inima lui ca niște junghiuri dureroase și prin creieri i se învîrtea în cerc același gînd: dacă Ilona și-ar da seama ce vorbește, i-ar fi rușine și l-ar părăsi. Se sculă brusc în picioare, vrând să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
terasă, în mijlocul căreia e o fântână neagră cu apa bolborosind și sărim în ea, încet apa ne înfierbântă pielea, amestecul de rece și cald face ca viața să îmi pulseze în vene, iar inima să îmi bată nebunește, de îmi tresaltă întreg trupul. Printre brațele noastre plutesc nori violeți, ascunzând de ochii noștri peisajul, ici și colo se mai poate zări câte o rază sclipitoare de lumină, trimițându-mi mici semnale, pe care nu știu să le descifrez, Udi mă trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă musculoasă încolăcită pe gâtul lui Russ Jorden. Semăna cu un limur mutant, cu o carapace suplă. Corpul tresăltă ca o pompă. Dar nu era nicicum mașină, era un organism fără nici o îndoială, o vietate cât se poate de urâtă. Ochii copilului se umplură de lacrimi și, de această dată, nu reuși să se stăpânească. 3 Liniștea din apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în viteză. Mașina tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arate o femeie 女 pusă la punct de o mână care lovește cu biciul 又. Atunci când am aflat că există un kanji care înseamnă egal, similar 如, în care femeia 女 și gura 口 sunt puse laolaltă, inima mi-a tresăltat de bucurie! Poate că în sfârșit, în sfârșit... Dar nu, entuziasmul mi-a fost repede temperat: gura înseamnă a spune cuiva să facă ceva, a da un ordin, iar femeia este acolo pentru a îndeplini acest ordin, pentru a face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai vrea să pot s-ajung Ca să-ți răspund, copile! În locu-acesta und’ m-am dus Înconjurată-s de icoane E trist, e rece și e sus Și ... nu sunt telefoane! PRIMUL ZBOR CU AVIONUL ( Pentru Flori ) Inimi de plăcere tresaltă ușurel Și multe de durere bat încetinel, Avionul urcă, tot mai sus s- a dus, Parcă este fiul Cerului de Sus. Norii către-n jos flenduriți coboară, Luna sus pe cer galbenă-i fecioară, Tremură a taină gândurile-n mine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
plâng atât de des îmi vine, Inima nu va mai bate-n mine Și oarbă aș putea rămâne ... Că dragostea s-a stins ca un cărbune. M-aș vrea copilul de-altădată Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii lui negri cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru mine, și eu îmi dădeam seama și piciorul tresălta fără să vreau, și din gură-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și nu mă mai puteam struni, el ținea telecomanda și eu știam. Știi, Toni, să nu te îndrăgostești de mine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte ca într-un suspin adânc. S-a ridicat apoi și a pornit spre chilie, purtându-și mâinile amândouă deodată - când în față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit o dorință... Ajunsă “acasă”, a intrat închizând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Meeks, ce e cu tine? Credeam că o să te bucuri când mă vezi. Buzz încă mai putea mirosi sudoarea celuilalt. — L-am agresat astăzi pe-un tip. A fost destul de penibil. Audrey își flutură degetele de la picioare, făcând blana să tresalte. — Și ce? Asta e ocupația ta. —De regulă tipii pe care-i înghesui opun mai multă rezistență. — Vrei să zici că totul e doar un joc? Îi spusese odată lui Howard că singurele femei cu care merita să te încurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un an am rămas singură printre străini crezând că sunt orfană. Eram prea mică pentru a judeca cine e vinovat. După multe lacrimi, care îmi scăldau zilnic obrajii, într-o zi, ochii mi s-au luminat, inima a început să tresalte și viața să capete o altă întorsătură, căci l-am văzut pe tata, acea stea călăuzătoare care venise să mă ia. Mă simțeam protejată, ocrotită de dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
președinte dim. ghica: Discuțiunea generală pentru luarea în considerațiune a proiectului de lege este deschisă. D. George Cantacuzino are cuvântul. d. george gr. cantacuzino: D-lor senatori, ori de câte ori o faptă mare și națională se împlinește inima oricărui român trebuie să tresalte de bucurie. Astăzi, după atâtea secole de lupte și suferințe, ne este dat nouă să vedem coroana vitejilor noștri Domni înconjurată de o nouă aureolă de glorie și de mărire. Să salutăm în acest fact aurora unei ere de propășire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
încleșta mâinile pe minerul de lemn al unui topor primitiv, făcut din piatră. Marin își dădu seama că nu mai era un animal micuț. Simți, mai degrabă decât văzu, cum pieptul și umerii îi erau acoperiți de mușchi imenși, care tresăltau. Ba chiar avea convingerea că putea face față monstrului aflat de cealaltă parte a falezei. Era o creatură insensibilă, masivă și complet lipsită de inteligență care va da înapoi în fața loviturilor sale, dar care va sfârși prin a pune ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]